Prospect Metoprolol 25mg-50mg-100mg – Hipertensiue Angina de Efort

Dă Share să știe și altii!!
Shares

Prospect Metoprolol

25 mg, 50 mg, 100 mg, comprimate

Tartrat de metoprolol

Compoziţie

Un comprimat METOPROLOL 25 mg conţine tartrat de metoprolol 25 mg şi excipienţi:
celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, amidonglicolat de sodiu, povidonă K 30 , dioxid de
siliciu coloidal, stearat de magneziu

Un comprimat METOPROLOL 50 mg conţine tartrat de metoprolol 50 mg şi excipienţi:
celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, amidonglicolat de sodiu, povidonă K 30 , dioxid de
siliciu coloidal, stearat de magneziu

Un comprimat METOPROLOL 100 mg conţine tartrat de metoprolol 100 mg şi excipienţi:
celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, amidonglicolat de sodiu, povidonă K 30 , dioxid de
siliciu coloidal, stearat de magneziu

Grupa farmacoterapeutică: agenţi betablocanţi, selectivi

Indicaţii terapeutice

Hipertensiune arterială;

Profilaxia crizelor de angină de efort;

Infarct miocardic acut: tratament de înlocuire a metoprolului administrat intravenos;
Tratament de lungă durată după infarct miocardic (scăderea mortalităţii);

Manifestări funcţionale cardiace: eretism cardiac.

Se mai poate utiliza în tratamentul unor diferite tulburări de ritm, cum sunt: aritmii
supraventriculare (tahicardie, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională) şi aritmii ventriculare
(extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară).

Metoprolol Prospect



Metoprolol Prospect

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la metropolol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului,

Forme severe de astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă,

Insuficienţă cardiacă care nu răspunde la tratament,

Şoc cardiogen,

Bloc atrioventricular de gradul II sau III,

Angor Prinzmetal (neasociat cu alte afecţiuni cardiovasculare şi în cazul utilizării
metoprololului în
monoterapie),

Boala nodului sinusal, bloc sinoatrial, bradicardie sinusală (frecvenţa cardiacă sub 45-50
bătăi/min.),

Forme severe de sindrom Raynaud şi afecţiuni arteriale periferice,

Feocromocitom netratat,

Antecedente de reacţii anafilactice,

Copii cu vârsta sub 6 ani.

Precauţii



In caz de cardiopatie ischemică tratamentul trebuie întrerupt gradat, timp de 1 -2 săptămâni,
începând în acelaşi timp, dacă este necesar, tratamentul de înlocuire, pentru a evita agravarea anginei
pectorale. Tratamentul la bolnavii anginoşi nu trebuie întrerupt brusc, deoarece pot să apară tulburări
grave de ritm, infarct miocardic sau moarte subită.

La bolnavii cu insuficienţă cardiacă care răspunde la tratament, dacă este indicat, metoprololul
trebuie administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medicală atentă.

In cazul în care în timpul tratamentului se înregistrează bradicardie marcată (sub 50-55
bătăi/minut), simptomatică, doza de metoprolol tebuie scăzută.

Datorită efectului lor dromotrop negativ blocantele beta-adrenergice trebuie administrate cu
prudenţă la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I.

În caz de angină Prinzmetal blocantele beta-adrenergice ar putea să crească numărul şi durata
crizelor. Utilizarea unui blocant beta1-adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele minore şi
asociate cu alte afecţiuni cardiovasculare, cu condiţia administrării concomitente a unui vasodilatator.

La bolnavii cu afecţiuni arteriale periferice (boală sau sindrom Raynaud, arterită sau
arteriopatie obliterantă cronică a membrelor inferioare) administrarea blocantelor beta-adrenergice
poate agrava aceste afecţiuni. În acest caz este preferabilă administrarea unui blocant beta-adrenergic
cardioselectiv agonist parţial.

Utilizarea blocantelor beta-adrenergice în tratamentul hipertensiunii arteriale secundare din
feocromocitom necesită monitorizarea tensiunii arteriale.

La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medicală.

În caz de insuficienţă hepatică este necesară măsurarea periodică a frecvenţei cardiace;
producerea unei bradicardii marcate (sub 50-55 bătăi/minut) în repaus, impune scăderea dozei.

În ciroza hepatică biodisponibilitatea metoprololului poate să crească datorită scăderii
clearance-ului de prim pasaj hepatic.

La pacienţii cu diabet zaharat, încă de la începutul administrării metoprololului trebuie
supravegheată atent glicemia; aceşti bolnavi sesizează mai puţin simptomele vegetative, simpato-
catecolaminice, care semnalează hipoglicemia (anxietate, tahicardie, sudoraţie etc.).

În caz de psoriazis s-a raportat agravarea afecţiunii.

La pacienţii predispuşi la reacţii anafilactice severe, indiferent de origine, îndeosebi după
administrarea produselor de contrast cu iod sau în timpul tratamentelor de desensibilizare, utilizarea
blocantelor beta-adrenergice poate determina agravarea reacţiilor alergice şi lipsa de răspuns la
tratamentul cu adrenalină la doze uzuale.

În cazul practicării anesteziei generale blocantele beta-adrenergice determină reducerea
tahicardiei reflexe şi creşterea riscului de hipotensiune arterială. Continuarea tratamentului cu blocante
beta-adrenergice scade riscul aritmiei, ischemiei miocardice şi puseelor de hipertensiune arterială.

Medicul anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-
adrenergic. În condiţiile în care oprirea tratamentului este considerată necesară, este suficientă o
întrerupere de 48 ore pentru reapariţia sensibilităţii la catecolamine.

În anumite cazuri tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie întrerupt:
la pacienţii cu insuficienţă coronariană este preferabilă continuarea tratamentului până la intervenţia
chirurgicală, datorită riscului legat de oprirea administrării blocantelor beta-adrenergice;
în situaţii de urgenţă sau în cazul în care nu este posibilă oprirea tratamentului, pacientul trebuie
protejat de predominanţa vagală prin administrarea în prealabil, a unei cantităţi suficiente de atropină
în funcţie de necesităţi. Trebuie utilizate anestezice generale cu efect deprimant cardiac cât mai mic
posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate.

Trebuie avut în vedere de asemenea, riscul anafilactic.

În caz de tireotoxicoză blocantele beta-adrenergice pot să mascheze semnele cardiovasculare.

Sportivi

Metoprololul poate să determine o reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul
antidoping

Interacţiuni

Asocieri contraindicate

Floctafenina poate determina şoc cardio-vascular sau hipotensiune arterială. In cazul
administrării concomitente de betablocante acestea reduc reacţiile compensatorii cardiovasculare.

Administrarea concomitentă cu sultopridă creşte riscul apariţiei tulburărilor de ritm
ventriculare, în mod special torsada vârfurilor.

Asocieri nerecomandate

Administrarea concomitentă cu amiodarona poate să determine tulburări ale contractilităţii,
automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.

Asocieri care necesită precauţii la utilizare

Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice. Tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie
oprit dintr-o dată, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament.

Administrarea concomitentă a unor blocante ale canalelor de calciu (bepridilul, diltiazemul şi
verapamilul) determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a
contractilităţii miocardiace prin efect sinergic. Asocierea nu se face decât sub supraveghere medicală
şi monitorizarea electrocardiogramei, îndeosebi la vârstnici sau la începutul tratamentului.

In cazul asocierii cu antiaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă) pot să apară
tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice
compensatoare. Se impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei.

Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea
tensiunii arteriale şi, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.

Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a metoprololului prin inhibarea metabolizării sale
hepatice, cu creşterea acţiunii şi reacţiilor adverse: de exemplu, bradicardie marcată. Asocierea
necesită supraveghere medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se ajustează în
timpul tratamentului cu cimetidina.

Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a
reacţiilor ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere
clinică, efectuarea electrocardiogramei şi, eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale
lidocainei în timpul tratamentului şi după oprirea acestuia.

Antiacidele, compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia
metoprololului, de aceea antiacidele trebuie administrate la distanţă de cel puţin 2 ore faţă de
administrarea metoprololului.

Inainte de efectuarea examenului radiologic cu substanţe de contrast iodate, tratamentul cu
blocante beta-adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut
necesară şi nu poate fi intrerupt, administrarea se va face cu prudenţă cu condiţia să fie disponibile
măsuri adecvate de resuscitare.

Asocieri de care trebuie ţinut cont

Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.

Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate determina
hipotensiune arterială şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu
insuficienţă cardiacă latentă sau necontrolată prin tratament.





Utilizarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină
hipotensiune arterială şi risc de hipotensiune arterială ortostatică severă.

Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită
retenţiei hidrosaline pe care o determină.

Fenobarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie
enzimatică, reducând astfel efectele acestuia

Atenţionări speciale

Sarcina şi alăptarea

Metoprololul se administrează la gravide doar dacă beneficiul potenţial pentru mamă
depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

Dacă se administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia unor efecte ale beta-
blocantelor la nou-născut, acţiune ce persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a
contractilităţii miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară
bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie.

De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă şi specializată (frecvenţă cardiacă şi
glicemie) a nou-născutului în primele 3-5 zile de viaţă.

Metoprololul se excretă în laptele matern. Nu se recomandă administrarea metoprolol în timpul
alăptării. Dacă tratamentul cu metoprolol este totuşi necesar, alăptarea trebuie întreruptă.

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Metoprololul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii
trebuie informaţi despre posibilitatea de apariţie a ameţelilor

Doze şi mod de administrare

În hipertensiunea arterială doza recomandată este de 100 – 200 mg tartrat de metoprolol pe zi
în 1-2 prize. Metoprololul se administrează singur sau asociat. Doza va fi adaptată în funcţie de
răspunsul terapeutic; ea poate fi scăzută (la 50 mg tartrat de metoprolol pe zi) sau crescută.

Pentru profilaxia crizelor de angină de efort tratamentul se începe cu 50 mg tartrat de
metoprolol pe zi în 1-2 prize. În funcţie de răspunsul clinic doza poate fi, eventual, crescută
săptămânal.

In infarctul miocardic acut se începe prin administrarea a 50 mg tartrat de metoprolol după 15
minute de la ultima injectare intravenoasă, în cazul în care aceasta a fost bine tolerată. Această doză se
repetă la intervale de 6 ore timp de 48 ore.

Ca tratament de întreţinere se administrează 200 mg tartrat de metoprolol pe zi în două prize,
dimineaţa şi seara sau în priză unică.

În cazul în care doza introdusă intravenos nu a fost bine tolerată, tratamentul se începe cu
precauţie, cu doza de 100 mg tartrat de metoprolol pe zi, după 15 minute de la injectare sau în
momentul în care condiţiile (statusul) hemodinamice permit. În caz de intoleranţă gravă la injectare,
tratamentul cu metoprolol trebuie întrerupt.

Doza recomandată în tratamentul de lungă durată după infarct miocardic este de 100-200 mg
tartrat de metoprolol pe zi în 2-3 prize.

În caz de tulburări de ritm se administrează 100-200 mg tartrat de metoprolol pe zi în 2-3
prize. Uneori, în funcţie de situaţia clinică, poate fi suficientă o doză de 50 mg tartrat de metoprolol pe
zi.



În eretismul cardiac doza este de 50-100 mg tartrat de metoprolol pe zi.

Comprimatele trebuie administrate în timpul sau imediat după masă, deoarece alimentele cresc
biodisponibilitatea metoprololului.

Reacţii adverse

Tulburări hematologice şi limfatice:

cazuri izolate de trombocitopenie

Tulburări psihice:

rareori depresie, scaderea atentiei, somnolenta sau insomnie, cosmaruri, in cazuri izolate

Tulburari de personalitate, halucinatii.

Tulburări ale sistemului nervos central:

oboseala, astenie, ameteala, cefalee, rareori parestezii; crampe musculare.

Tulburări oculare:

rar tulburari de vedere

Tulburări acustice şi vestibulare:

rar tinitus, iar la doze mari scaderea sensibilităţii auditive

Tulburări cardiace :

bradicardie, încetinirea conducerii atrioventriculare sau creşterea gradului unui bloc
atrioventricular existent, aritmii, hipotensiune, mai rar insuficienta cardiaca; edeme, palpitatii, senzaţie
de răceală la nivelul extremităţilor, fenomen Raynaud, agravarea unei claudicaţii intermitente.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
ocazional dispnee la efort, fenomene de bronhospasm, izolat rinite.

Tulburări gastro-intestinale:
ocazional greata si voma, dureri abdominale, rar diaree sau constipatie.

În cazuri izolate xerostomie.

În mod excepţional poate apare fibroză retroperitoneală.

Tulburări hepatobiliare:

tulburări ale funcţiei hepatice, creşterea enzimelor hepatice, hepatită.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

rar eruptii cutanate de tipul urticariei, leziuni distrofice si psoriasiforme ale pielii,
exacerbări ale unui psoriazis. In cazuri izolate fotosensibilizare, transpiratie excesiva, alopecie ;

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
cazuri izolate de artrita, artralgii ;



Tulburări ale aparatului genital şi sânului:

mpotenţă, rar tulburări ale libido-ului ;

în mod excepţional poate apare boala Peyronie ;

Investigaţii diagnostice :

rar a fost observată apariţia anticorpilor antinucleari care în mod excepţional a fost însoţită de
manifestări de tip sindrom lupic care au cedat la întreruperea tratamentului

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Ambalaj

Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate

Producător

SC. MAGISTRA C&C SRL.

B-dul Aurel Vlaicu nr. 82A, Constanţa, România

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă

SC. MAGISTRA C&C SRL.

B-dul Aurel Vlaicu nr. 82A, Constanţa, România

Data ultimei verificări a prospectului

Ianuarie, 2009

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Continuand vizitarea acestui site veti fi de acord cu politica cookie. ...mai multe informatii

Setarile cookie face ca experienta sa fie una placuta, cookieurile sunt pentru personalizarea publicitatii si a linkurilor afiliate. Nu stocam IP-uri de nici un fel. Dand Accept, sunteti de acord. Sanatate!

Close