S-a constatat că dereglarile glandei tiroide se întâlnesc de 5 ori mai frecvent la femei decât la bărbaţi, în special cu predominanţa hipotiroidismului, ca manifestare clinică. De asemenea, e important de înţeles, că funcţionarea tiroidei este afectată de schimbările, care se produc în organismul femenin pe parcursul vieţii( maturarea sexuală, graviditatea, menopauza),.
Iodul este un component esenţial al hormonilor tiroidieni şi insuficienţa lui e urmată de insuficienţă tiroidiană. Fiind implicat în producerea hormonilor tiroidieni, el participă în toate acţiunile acestora: rol “cheie” în metabolismul celular, rol “cheie” în procesul de creştere şi diferenţiere a tuturor organelor şi în particular a creierului.Etapa hotărâtoare a dezvoltarii creierului la specia umana este reprezentată de viaţa fetală şi primii 3 ani post-natali.Deficitul iodat în această perioadă critică produce alterări ireversibile în dezvoltarea creierului, consecinţa clinică fiind retardarea mintală.
Fa-ti timp si citeste aceste randuri. Este foarte important sa constientizezi ca testarea glandei tiroide este foarte importanta deoarece dereglarile ei aduc aportul lor in complicaţiile sarcinii şi pot afecta grav sănătatea proprie şi sănătatea viitorului copil.
Ce este tiroida?
Tiroida este o glandă cu secreţie internă asemănătoare unui fluture, situată în regiunea cervicală anterioară, sub “mărul lui Adam”.Aripile fluturelui sunt reprezentate de 2 lobi ai glandei tiroide, iar corpul lui este istmul, care uneşte lobii.
Fiecare lob masoară 2,5 – 4 cm în lungime; 1,5 – 2 cm în lăţime şi 1,5 cm în grosime. Volumul tiroidian mediu este de 25 ml la bărbaţi şi 18 ml la femei, greutatea medie este de 25 – 30 g. Fiind o glandă cu secreţie internă ea aparţine sistemului endocrin (ca şi hipofiza,glandele paratiroide, pancreasul, glandele suprarenale, ovarele şi testiculele).
Care este rolul tiroidei în organismul uman?
Deşi mică în greutate şi dimensiuni tiroida este foarte importantă prin producerea hormonilor, care au influenţă asupra tuturor celulelor, ţesuturilor, organelor şi sistemelor organismului uman.
De exemplu:
¾ deţine rolul cheie in metabolismul celular (activitatea chimică din celule).
¾ participă la maturarea sistemului nervos central (SNC) şi funcţionarea lui normală.
¾ influenţează de asemenea funcţionarea sistemului cardiovascular, aparatuluidigestiv şi muscular.
deţine control asupra stării şi culorii pielii şi părului,¾ temperaturii şi greutaţii corpului, regularităţii ciclului menstrual şi fertilităţii şi multe alte funcţii.
Cum funcţionează glanda tiroidă?
Glanda tiroidă absoarbe Iodul din organism( pe care îl primim cu produsele alimentare şi apa) şi produce în celulele sale doi hormoni iodaţi: tiroxina (T4), triiodtironina (T3) şi un hormon,care nu conţine iod – calcitonina.
Nimerind în circulaţia sanguină, aceşti hormoni sunt transportaţi in toate organele şi sistemele şi exercită asupra lor funcţiile sus numite.
Deci, producţia şi secreţia hormonilor tiroidieni variază în dependenţă de cantitatea de iod, care se contine in organism. In zonele cu deficit de iod, unde cantitatea lui in produsele alimentare şi în apă este insuficientă, glanda tiroidă va produce o cantitate insuficientă de hormoni, consecinţele fiind dereglări în funcţionarea întregului organism
E important de reţinut, că iodul este componentul esenţial al hormonilor tiroidieni şi atât excesul cât şi insuficienta lui produce dereglări în funcţionarea glandei tiroide.
Care este necesarul aport de Iod?
Aportul alimentar real de iod variază între 60 – 130 mg/zi. Conform OMS (Organizatia Mondială a Sănătăţii) necesarul de iod este:
perioada pubertară, adolescentă şi adultă: 150 mg/zi
¾ femei gravide: 200 mg/zi
¾ copii 0 – 6 luni: 90 mg/zi
¾ copii 6 luni – 10 ani: 90 – 120 mg/zi
Deficitul iodat (carenţa iodată) este agravat de graviditate, de acea în sarcină necesarul de iod e mai înalt.
E important de reţinut perioadele critice în timpul cărora necesarul de iod trebue să fie strict respectat: sarcina şi alăptarea, 0 – 3 ani ( perioada de dezvoltare a creierului)
Care sunt afecţiunile produse prin deficitul de iod (IDD) în perioadele critice?
La nou – nascuţi:
guşă
hipotiroidism subclinic sau clinic manifestat
greutate mică la naştere( hipotrofie)
anomalii congenitale (înăscute)
crestere a morbidităţii perinatale
În perioada copilăriei:
guşă
hipotiroidism subclinic sau clinic manifestat(mixedem)
cretinism endemic (deficit mintal şi afectarea dezvoltării fizice cu surdomutitate, nanism ş.a.)
La femei
în perioada fertilă:
guşă
hipotiroidism subclinic sau clinic manifestat(mixedem)
dereglări de ciclu menstrual
infertilitate
în sarcină:• avorturi repetate (habituale)
nasteri premature
moarte intrauterină a fătului
preeclampsie (hipertensiune indusa de sarcină)
abruptio placentae ( dezlipire de placentă cu hemoragie)
disfuncţii a sistemului cardiac
anemie
hemoragii postpartum
Care sunt formele clinice ale dereglării glandei tiroide?
Cele mai frecvent întâlnite forme clinice ale dereglărilor tiroidiene sunt:
Hipertiroidismul ( hormoni tiroidieni in exces) manifestat prin boala Graves-Basedow, adenomul toxic şi guşa multinodulară toxică.
Hipotiroidismul(deficit de hormoni tiroidieni) manifestat frecvent prin tiroidita autoimună Hashimoto, hipotiroidia produsă prin deficitul de iod şi tiroidita postpartum. Forma severă de hipotireoidie se numeste “mixedem”.
Atât hipertiroidismul cât şi hipotiroidismul pot fi asociate cu mărirea glandei tiroide în volum aşa numită “Guşă”. Guşa poate fi difuză sau nodulară.Când guşa se intâlneşte frecvent într-o zonă cu deficit de iod, se foloseşte termenul de “guşă endemică” şi este una dintre formele de manifestare a IDD(afecţiunele produse prin deficitul iodat).
Hipertiroidismul
Semnele şi simptomele
hiperexcitabilitate,nervozitate, anxietate
intoleranţă la temperaturi înalte
exoftalmie
tahicardie(ritm cardiac frecvent)
piele fină,roză, caldă
apetit crescut
scaune frecvente(diaree)
pierdere în greutate (subponderitate)
repezeală in mişcări(hiperkinezii)
menstruaţii neregulate, amenoree
Hipotiroidismul:
semnele şi simptomele
depresie, apatie, somnolenţa, “găuri în memorie”
intoleranţa la frig
edem periorbitar
bradicardie (ritm cardiac scăzut)
piele galbenă, uscată, aspră, rece
cădere inexplicabilă a părului
voce raguşită
crampe musculare dureroase
constipaţie
adăugire în greutate supraponderitate)
lentoare în miscări
menstruaţii neregulate, infertilitate
Care este diagnosticul disfuncţiei glandei tiroide?
Examenul clinic atent şi competent asigură diagnosticarea dereglărilor tiroidiene.
Mă voi referi mai jos numai la metodele simple şi accesibile.
Prima şi cea mai accesibilă este anamneza, prin care medicului îi sunt raportate simptomele şi semnele bolii. Examenul tiroidei prin palparea dimensiunilor glandei permite depistarea “guşii”(măririi in volum). In cazul măririi considerabile glanda devine palpabilă şi vizibilă.
O mărire neconsiderabilă în volum a tiroidei este diagnosticată prin Ecografie(volumetrie ecografica).
Altă metodă informativă este Scintigrafia (imagierea glandei) realizată cu izotopi ai iodului I 131, I 123. Această metodă permite depistarea anomaliilor de sediu al glandei şi a nodulilor tiroidieni “calzi” sau “reci”.
Depistarea dereglărilor atât clinice cât şi subclinice ale tiroidei se efectuează prin aprecierea constituenţilor sanguini. Sunt testate valorile TSH seric, T 4, T 3 şi apeciaţi markerii autoimunităţii tiroidiene Tg si TPO.
Care este profilaxia şi tratamentul dereglărilor tiroidiene?
Problema dereglărilor tiroidiene şi complicaţiilor, care survin în aceste dereglări, constă nu în dificultatea tratamentului ci în dificultatea depistării. În mai mult de jumătate din cazuri patologia rămâne nedepistată din cauza simptomelor nespecifice ca oboseala, depresia, “găuri în memorie”, nervozitatea sau hiperexcitabilitatea, adăugirea în greutate sau constipaţie, care sunt atribuite vieţii cotidiene sau sarcinii. O patrime din hipotiroidii au tendinţa de a parcurge subclinic, deci aproape asimptomatic şi pot fi depistate numai prin verificarea clinică a glandei tiroide sau testarea valorilor TSH, T4, T3.
Însa este important de realizat că atât formele clinice pronunţate cât şi cele subclinice îşi aduc aportul lor în complicaţiile sarcinii şi pot afecta grav sănătatea proprie şi sănătatea viitorului copil.
Deci, profilaxia constă în depistarea şi tratarea la timp a dereglărilor tiroidiene şi în respectarea necesarului de iod menţionat mai sus, în special în perioadele critice, ca sarcina, alăptarea şi perioada copilariei. Este necesară de asemenea folosirea sării iodate atât în bucătărie cât şi în alimentaţia animală.
Scopul tratamentului constă în menţinerea la un nivel normal al hormonilor tiroidieni, în obţinerea aşa numitei “eutiroidiei”. Deci, în hipotiroidism,pentru a substitui insuficienţa hormonilor sunt administraţi hormonii tiroideni sintetici .În hipertiroidism sunt administrate preparate antitiroidene, pentru a bloca excesul de hormoni.Preparatul, dozarea şi felul administrării poate fi determinat de un medic-specialist endocrinolog.
