Prospect Fevarin 50 mg – Tratamentul depresiei majore

Tratamentul depresiei majore şi al simptomelor tulburărilor depresive. Tratamentul simptomelor nevrozei obsesiv-compulsive (NOC).

FEVARIN® 50

comprimate filmate, 50 mg FEVARIN® 100

comprimate filmate, 100 mg

Compoziţie

Fevarin 50

Un comprimat filmat conţine maleat de fluvoxamină 50 mg şi excipienţi: nucleu – manitol, amidon de porumb, amidon pregelatinizat, stearil fumarat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, film – hidroxipropilmetilceluloză (4-6 mPa.s), Macrogol 6000, talc, dioxid de titan (E 171).

Fevarin 100

Un comprimat filmat conţine maleat de fluvoxamină 100 mg şi excipienţi: nucleu – manitol, amidon de porumb, amidon pregelatinizat, stearil fumarat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, film – hidroxipropilmetilceluloză (4-6 mPa.s), Macrogol 6000, talc, dioxid de titan (E 171).

Grupa farmacoterapeutică: Indicaţii terapeutice

 

Contraindicaţii

La pacienţii cu hipersensibilitate la maleat de fluvoxamină sau la oricare dintre excipienţii produsului, administrarea Fevarin 50 şi Fevarin 100 este contraindicată (vezi pct. 6.1 Lista excipienţilor).

Administrarea Fevarin 50 şi Fevarin 100 concomitent cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) este contraindicată.

Tratamentul cu maleat de fluvoxamină poate fi iniţiat:

• la 2 săptămâni după întreruperea administrării unui IMAO ireversibil sau

• în ziua următoare de după întreruperea administrării unui IMAO reversibil (de exemplu, moclobemid).

Este necesară cel puţin o săptămână de pauză între întreruperea tratamentului cu maleat de fluvoxamină şi începerea terapiei cu oricare IMAO.

Precauţii

Foarte rar, tratamentul cu maleat de fluvoxamină s-a asociat cu o creştere a concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice, însoţită în majoritatea cazurilor de manifestări clinice. În aceste cazuri, tratamentul trebuie întrerupt.

In special la începutul tratamentului, pot să apară modificări ale glicemiei. De aceea, dozele de antidiabetice trebuie ajustate.

Rareori, s-a raportat apariţia unui sindrom serotoninergic sau a unui sindrom neuroleptic malign asociat tratamentului cu maleat de fluvoxamină, în special în cazurile în care maleatul de fluvoxamină a fost administrat concomitent cu alte medicamente serotoninergice şi/sau neuroleptice; sindromul serotoninergic şi cel neuroleptic malign au fost reversibile la întreruperea medicaţiei şi/sau după administrarea tratamentului simptomatic.

Maleatul de fluvoxamină poate determina o scădere nesemnificativă a frecvenţei cardiace (2-6 bătăi/minut).

In timpul tratamentului cu ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) au fost raportate tulburări hematologice cum sunt echimoze sau purpură. La pacienţii la care se administrează ISRS, se recomandă prudenţă, în special la cei la care se administrează concomitent medicamente cunoscute ca afectând funcţia plachetară (de exemplu, antipsihotice atipice şi fenotiazine, majoritatea antidepresivelor triciclice, acid acetil salicilic, antiinflamatoare nesteroidiene), precum şi la cei cu antecedente hemoragice.

In cazul administrării concomitente cu maleat de fluvoxamină, concentraţiile plasmatice ale terfenadinei, astemizolului sau cisapridei pot să crească, determinând o creştere a riscului de apariţiei a sindromului de QT prelungit/torsadei de vârfuri. De aceea, maleatul de fluvoxamină nu trebuie administrat concomitent cu aceste medicamente. Datorită lipsei de experienţă clinică, se recomandă atenţie specială în caz de infarct miocardic recent.

In cazul administrării maleatului de fluvoxamină concomitent cu tratament electroconvulsivant, având în vedere că experienţa clinică este limitată, este necesară prudenţă.

Interacţiuni

Maleatul de fluvoxamină nu trebuie administrat concomitent cu IMAO (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii).

Maleatul de fluvoxamină poate să prelungească eliminarea medicamentelor metabolizate prin oxidare hepatică. este posibilă o interacţiune semnificativă clinic cu medicamentele cu indice terapeutic mic (de exemplu, warfarină, fenitoină, teofilină, ciclosporină, tacrin, metadonă, clozapină şi carbamazepină).

In cazul administrării concomitente de maleat de fluvoxamină, este posibil să crească concentraţiile plasmatice ale benzodiazepinelor metabolizate prin oxidare.

In cazul în care sunt administrate concomitent cu maleatul de fluvoxamină, s-a raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice, anterior stabile, ale acelor antidepresive triciclice şi neuroleptice care sunt metabolizate în proporţie mare de citocromul P450 1A2. Administrarea concomitentă a acestor medicamente cu maleat de fluvoxamină nu este recomandată.

In cazul administrării concomitente a maleatului de fluvoxamină cu tioridazină, au fost raportate cazuri izolate de toxicitate cardiacă.

În studiile de interacţiuni medicamentoase, în cazul administrării concomitente a maleatului de fluvoxamină cu propranolol, s-a constatat creşterea concentraţiilor plasmatice ale propranololului. De aceea, în cazul administrării concomitente a maleatului de fluvoxamină, se recomandă să se scadă dozele de propranolol.

In cazul administrării concomitente a maleatului de fluvoxamină, concentraţia plasmatică a cafeinei poate să crească. De aceea, la pacienţii care consumă cantităţi mari de băuturi care conţin cafeină, aportul acestora trebuie scăzut, dacă se observă reacţii adverse legate de cafeină (cum sunt tremurături, palpitaţii, greaţă, agitaţie, insomnie).

Atunci când maleatul de fluvoxamină s-a administrat concomitent cu warfarină timp de 2 săptămâni, concentraţia plasmatică a warfarinei a crescut semnificativ şi timpul de protrombină a fost prelungit. De aceea, la pacienţii la care se administrează concomitent anticoagulante orale şi maleat de fluvoxamină, timpul de protrombină trebuie monitorizat cu atenţie şi doza de anticoagulant trebuie ajustată corespunzător.

Nu s-au observat interacţiuni cu digoxin şi atenolol.

La pacienţii cu forme severe, rezistente la tratament, maleatul de fluvoxamină a fost administrat concomitent cu litiul. Cu toate acestea, litiul (şi posibil triptofanul) potenţează efectele serotoninergice ale maleatului de fluvoxamină şi, de aceea, tratamentul concomitent trebuie utilizat cu prudenţă.

De asemenea, efectele serotoninergice ale maleatului de fluvoxamină sunt potenţate de administrarea concomitentă cu alte medicamente serotoninergice (inclusiv sumatriptan şi alţi ISRS) ceea ce poate determina, în cazuri rare, apariţia sindromului serotoninergic.

In timpul tratamentului cu maleat de fluvoxamină, la fel ca pentru toate medicamentele psihotrope, se recomandă evitarea consumului de alcool etilic.

Atenţionări speciale

Insuficienţă hepatică, insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, tratamentul trebuie iniţiat cu o doză mică şi aceştia trebuie atent monitorizaţi.

Deşi în studiile la animale maleatul de fluvoxamină nu a determinat apariţia de convulsii, în cazul în care medicamentul se administrează la pacienţi cu antecedente de afecţiuni convulsivante, se recomandă prudenţă. Dacă apar crize convulsive sau dacă frecvenţa acestora creşte, tratamentul cu maleat de fluvoxamină trebuie întrerupt. In cazul epilepsiei instabile, administrarea maleatului de fluvoxamină nu este recomandată.

La pacienţii cu depresie majoră, posibilitatea unei tentative de suicid este inerentă şi aceasta poate persista până după apariţia unei remisiuni semnificative clinic.

La pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie, maleatul de fluvoxamină trebuie administrat cu prudenţă. La pacienţii aflaţi în faza maniacală, tratamentul cu maleat de fluvoxamină trebuie întrerupt.

Copii

La copii, datorită lipsei de experienţă clinică, utilizarea maleatului de fluvoxamină pentru tratamentul depresiei nu este recomandată.

Vârstnici

La vârstnici, comparativ cu pacienţii mai tineri, datele cu privire la tratament nu arată diferenţe semnificative clinic în ceea ce priveşte doza zilnică recomandată. Cu toate acestea, la vârstnici, având în vedere aceste informaţii, creşterea dozei trebuie făcută mai lent şi ajustarea dozelor necesită întotdeauna prudenţă.

Ca şi în cazul altor inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), rareori, a fost raportată hiponatremie care pare reversibilă la întreruperea tratamentului cu maleat de fluvoxamină. Unele cazuri s-ar fi putut datora secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic (ADH). In majoritatea cazurilor au fost implicaţi pacienţi vârstnici.

Sarcina şi alăptarea

Studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale la care s-au administrat doze mari de maleat de fluvoxamină, nu au evidenţiat afectarea fertilităţii, a performanţelor reproductive sau efecte teratogene la descendenţi. Cu toate acestea, este necesară prudenţă, ca în cazul oricăror medicamente administrate în timpul sarcinii.

La nou-născuţi, au fost raportate cazuri izolate de sindrom de întrerupere, după utilizarea maleatului de fluvoxamină în ultimul trimestru de sarcină.

Maleatul de fluvoxamină se excretă în cantităţi mici în laptele matern. De aceea, la femeile care alăptează, nu se recomandă administrarea medicamentului.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

La voluntarii sănătoşi, administrarea de doze de până la 150 mg maleat de fluvoxamină nu a determinat apariţia nici unui efect asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, în timpul tratamentului cu maleat de fluvoxamină, s-a raportat somnolenţă.

De aceea, se recomandă prudenţă până când se stabileşte răspunsul individual la medicament.

Doze şi mod de administrare

Depresie

Doza de iniţiere recomandată este de 50 mg maleat de fluvoxamină sau 100 mg maleat de fluvoxamină, administrată în priză unică, seara. Se recomandă ca doza să fie crescută treptat până la atingerea dozei eficace. Doza uzuală eficace recomandată este de 100 mg maleat de fluvoxamină pe zi şi trebuie ajustată în funcţie de răspunsul individual. S-au administrat doze zilnice de până la 300 mg maleat de fluvoxamină. Dozele de peste 150 mg maleat de

fluvoxamină trebuie administrate în mai multe prize. În concordanţă cu declaraţia de consens a OMS, administrarea medicaţiei antidepresive trebuie continuată cel puţin 6 luni după remisiunea episodului depresiv.

Pentru prevenţia recurenţei depresiei, se recomandă administrarea unei doze unice zilnice constante de 100 mg maleat de fluvoxamină.

Nevroza obsesiv-compulsivă

Doza de iniţiere recomandată este de 50 mg maleat de fluvoxamină pe zi, timp de 3-4 zile. Doza eficace recomandată este de 100 – 300 mg maleat de fluvoxamină pe zi. Doza trebuie crescută gradat până la atingerea dozei eficace, doza maximă fiind de 300 mg maleat de fluvoxamină pe zi la adulţi, respectiv de 200 mg maleat de fluvoxamină pe zi la copiii cu vârste mai mari de 8 ani/adolescenţi. Dozele de până la 150 mg maleat de fluvoxamină pot fi administrate în priză unică, preferabil seara. Se recomandă ca dozele zilnice totale de peste 150 mg maleat de fluvoxamină să fie administrate în 2 sau 3 prize.

Dacă s-a obţinut un răspuns terapeutic bun, tratamentul poate fi continuat cu doze ajustate individual. Dacă nu se obţine o ameliorare în 10 săptămâni, tratamentul cu fluvoxamină trebuie reconsiderat. La pacienţii care răspund la tratament, având în vedere că nu există studii asupra duratei tratamentului cu fluvoxamină iar NOC este o afecţiune cronică, se consideră rezonabilă continuarea tratamentului peste 10 săptămâni. Ajustarea dozelor trebuie făcută cu atenţie, în funcţie de răspunsul clinic individual, pentru a administra la pacienţi un tratament de întreţinere utilizând cea mai mică doză eficace. Necesitatea tratamentului trebuie reevaluată periodic. La pacienţii la care s-a obţinut un răspuns clinic adecvat cu tratament medicamentos, unii clinicieni recomandă asocierea psihoterapiei comportamentale.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, tratamentul trebuie iniţiat cu o doză mică şi aceştia trebuie atent monitorizaţi.

Comprimatele filmate cu maleat de fluvoxamină trebuie administrate cu apă şi nu trebuie mestecate.

Reacţii adverse

In timpul tratamentului cu maleat de fluvoxamină, greaţa, însoţită uneori de vărsături este reacţia adversă cea mai frecventă. Aceasta dispare, în general, în primele 2 săptămâni de tratament. Alte evenimente adverse raportate în studiile clinice, cu incidenţa menţionată mai jos, sunt frecvent asociate depresiei şi nu sunt neapărat în legătură cu tratamentul.

Frecvente (incidenţă 1-5%)

Generale: astenie, cefalee, stare generală alterată Cardiovasculare: palpitaţii/tahicardie

Tract gastro-intestinal: dureri abdominale, anorexie, constipaţie, diaree, xerosis, dispepsie Sistem nervos: agitaţie, anxietate, ameţeli, insomnie, nervozitate, somnolenţă, tremor Cutanate: transpiraţie

Mai puţin frecvente (incidenţă sub 1%)

Cardiovasculare: hipotensiune arterială (ortostatică)

Sistem osteo-articular şi sistem muscular: artralgie, mialgie

Sistem nervos: ataxie, confuzie, simptome extrapiramidale, halucinaţii Aparat reno-urinar şi genital: tulburări de ejaculare (întârziată) Cutanate: erupţii cutanate, prurit, angioedem

Rare (incidenţă sub 0,1%)

Tract gastro-intestinal: tulburări ale funcţiei hepatice Sistem nervos: convulsii, manie

Aparat reno-urinar şi genital: galactoree Cutanate: fotosensibilizare

Ca şi în cazul altor ISRS, rareori, a fost raportată hiponatremie care este reversibilă la întreruperea tratamentului. Unele cazuri s-ar fi putut datora secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic (ADH). In majoritatea cazurilor au fost implicaţi pacienţi vârstnici.

Hemoragii: vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale. Rar, au fost raportate creşterea sau scăderea ponderală.

In cazul întreruperii bruşte a tratamentului cu maleat de fluvoxamină a fost raportat, rareori, sindrom de întrerupere cu parestezii, cefalee, greaţă, ameţeli şi anxietate. Aceste reacţii adverse sunt, în general, uşoare şi autolimitate şi nu determină în mod necesar dependenţă. Înaintea întreruperii tratamentului, trebuie avută în vedere scăderea treptată a dozelor.

Rareori, s-au raportat parestezii şi disgeuzie.

Supradozaj

Simptome

Simptomele includ tulburări gastro-intestinale (greaţă, vărsături şi diaree), somnolenţă şi ameţeli. De asemenea s-au raportat simptome cardiace (tahicardie, bradicardie, hipotensiune arterială), tulburări ale funcţiei hepatice, convulsii şi comă.

In caz de supradozaj, maleatul de fluvoxamină are o limită de siguranţă largă. De la punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri extrem de rare de deces atribuite exclusiv supradozajului cu maleat de fluvoxamină.

Cea mai mare doză de maleat de fluvoxamină cunoscută ca fiind utilizată de un pacient este de 12 g maleat de f;uvoxamină. Acest pacient s-a restabilit complet. Ocazional, în cazurile de supradozaj voluntar cu maleat de fluvoxamină în asociere cu alte medicamente, au fost observate complicaţii mai grave.

Tratament

Nu există antidot specific pentru maleatul de fluvoxamină. În caz de supradozj, lavajul gastric trebuie făcut cât mai rapid după administrarea comprimatelor filmate şi trebuie administrat tratament simptomatic şi eventual un laxativ osmotic. De asemenea, se recomandă administrarea repetată de cărbune activat. Este puţin probabil ca diureza forţată sau dializa să fie utile.

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Ambalaj

Fevarin 50

Cutie cu 2 blistere PVC/PVdC a câte 15 comprimate filmate.

Fevarin 100

Cutie cu 2 blistere PVC/PVdC a câte 15 comprimate filmate.

Producător

Solvay Pharmaceuticals B.V., Olanda

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă

Solvay Pharmaceuticals B.V.

C.J. van Houtenlaan 36, NL – 1381 CP Weesp, Olanda

Data ultimei verificări a prospectului

Iulie 2004