BRUSTUR
Arctium lappa Fam. Compositae
Denumiri populare: blustan, bruscălău, brustan, brustur -amar, brustur- mare, brustur-negru, caftulan, calcoceni, captalan, capul –călugărului, căpcălan, cârcei, ciulin, ciulină, clococean, ghimpoasă, iarba-boierului, lapuc, lapean, nădai, scai-mărunt, scaiul-oii, scăete, scăete-mare, sgar, sgăice.
Descriere– Creşte spontan în locurile ne cultivate, pe lângă drumuri, etc. Este o plantă bienală, ierboasă, cu rădăpcina cărnoasă, brun închisă la exterior şi alb-gălbuie la interior. Frunzele sunt alterne, cele inferioare cu diametrul mare, lung peţiolate, rotunjite la bază, iar cele superioare sunt mici şi ovale. Florile sunt purpurii şi formează capitule groase de 3-4 cm dispuse în corâmb. Fructele sunt achene, lungi de circa 6 mm.
Se foloseşte în terapeutică mai mult rădăcina, rar frunzele şi fructul- Radix, folia et fructus arctii. Planta se recoltează în lunile martie-aprilie şi septembrie-octombrie. Atunci se recoltează rădăcinile. Frunzele se întrebuinţează crude iar cele care se folosesc uscate se pot recolta din iunie până în august în perioada înfloririi. Fructele se recoltează coapte şi se usucă.
În tradiţia populară: se folosea pentru vopsit în negru în amestec cu arin, şovârf, boz, coji de nucă, etc.
A fost unul din cele mai importante leacuri băbeşti. Frunzele se puneau pe răni, buboaie, uime, scurte, umflături, pălituri.
Se mai punea pe cap contra junghiurilor. Când pielea ardea ca focul, se punea frunza verde pe piele. Bolnavii de lungoare puneau frunze pe cap pentru ca “să-i tragă răutatea”.
În unele regiuni, mamele şi oblojeau copii cu frunze de brusture, unse cu unt, după ce-i scoteau din baie.
Se mai înveleau copii cu frunze când aveau crampe. Frunzele udate cu oţet erau leac pentru dureri de şale, unse cu unt sau unsoare, pentru dureri de piept; iar numai pălite la foc, pentru junghiuri şi dureri de inimă.
În alte regiuni, pe frunza de brusture se punea rădăcină de păpădie prăjită, amestecată cu smântână proaspătă şi apoi se legau cu ea contra durerilor reumatice.
La Răşinari, decoctul plantei spăla buba neagră, ori se făceau legături cu brusture pisat. Rădăcina pisată, presărată cu sare, se punea pe talpă pentru bătături în talpă. Cu decoct se spăla pe cap pentru creşterea părului. În unele sate la indigestie se făceau legături la buric cu trei rădăcini de brusture şi 3 rădăcini de hrean pisate şi fierte în borş, îngroşate cu tărâţe.
Rădăcina plămădită în rachiu se lua contra vătămăturii. În unele părţi, se pisa, se amesteca cu rădăcini pisate de mutătoare, iarba lui tatin, boz, etc. Cu oţet, tărâţe de borş ori făină de secară, făcându-se o turtă care se aplica pe pântece.
Decoctul de rădăcină se bea contra bolilor venerice şi erupţiilor pe piele, se spălau cu el la eczeme. Sămânţa bine pisată se punea în rachiu de drojdie sau în apă ne începută şi se bea în mai multe rânduri contra herniei.
La naşteri grele se fierbea brustur, se strecura zeama, se punea zahăr şi se dădea lăuzei, apoi bea 3 zile ceai de muşeţel, să se cureţe.
Compoziţie chimică: a rădăcinii- şi părţile aeriene ale plantei- nitrat de potasiu, ulei volatil, mucilagii, inulină, acid palmitic, acid cafeic, sigmasterol, sitosterol, inulină, substanţe amare, substanţe antimicrobiene, vitamine B, săruri minerale inclusiv de potasiu, etc.
Acţiune farmaceutică: aromatizant, calmant al colicilor intestinale, absoarbe gazele, galactagog, reduce stările de vomă, antiseptic intestinal, carminativ, stimulează digestia, diuretic, antiinflamator renal, calmează durerile de cap, expectorant, antiseptic pulmonar, antiinflamator gastric, antitumoral, aromatizant, antidiareic uşor. Partea cea mai toxică a plantei este rădăcina datorită arctininei, uleiului esenţial şi lactonei care poate provoca tulburări digestive, transpiraţii, nefrite, poliurie sau anurie, dar cu pronostic bun pentru că încetează după ce nu se mai foloseşte planta. Hipoglicemiantă, are şi proprietăţi antifurunculoase şi ajută la creşterea părului.
Substanţele antimicrobiene îi conferă proprietăţi vindecătoare pentru foarte multe afecţiuni.
Ar mai trebui adăugat că împiedică infecţiile şi înmulţirea microbilor. Are acţiune antitermică. Este astringent excelent şi provoacă dezintoxicarea organismului. Moderează şi chiar reglează secreţiile organismului. Ajută cicatrizarea. Datorită diurezei pe care o produce se foloseşte la o serie de afecţiuni ale ficatului, gută, diabet, la cei care vor să-şi reducă cantitatea de colesterol, creşte diureza. În afecţiuni dermatologice este foarte util începând cu cele mai frecvente şi diverse afecţiuni şi terminând cu cele mai grave: cancer. La toate ajută contribuind la vindecare. Este deci antidiabetică, colagogă, diuretică, antiacneică.
Cosmetică: acţiunea sa este diversă de la creşterea părului, până la seboree sau alte afecţiuni se poate folosi cu succes în foarte multe afecţiuni cosmetice.
Remarcăm de asemenea că poate să distrugă stafilococul datorită lactonei. Seminţele de brustur sunt indicate şi ele pentru întinerire şi chiar în timpul naşteri uşurând durerile naşterii.
Frunzele proaspete se folosesc atât în acţiunea de dezintoxicare a organismului cât şi în diferite răni cu rol cicatrizant sau dezinfectant.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, abces, afecţiuni bucale, afecţiuni ale căilor urinare, afecţiuni ale ficatului, afecţiuni pulmonare, afecţiunile sângelui, afecţiunile splinei, afecţiuni stomacale, afte, alergie, alopecie, anorexie, balonări intestinale, bătături, boli de piele, boli de ficat, bronşită acută şi cronică, calculoză biliară, cancer de sân şi alte localizări, cancerul de piele, celulită, colesterol crescut, cistite, colici intestinale, colită de fermentaţie, constipaţie, cosmetică, creşterea părului, diabet, diaree, disfuncţii ale glandelor sudoripare, dermatite, dermatoză de contact, descuamarea pielii, diskinezie biliară, dispepsie, dureri de cap, eczeme microbiene, eczeme uscate, eczeme cu descuamare, eliminarea toxinelor din organism, epilepsie, eritem polimorf, erizipel, faringite, febră, furunculoză, gripă, gută, guturai, hemoroizi, herpes, hipertensiune, infecţii urinare, infecţii urogenitale cu infrabacterii, inflamaţii acute şi cronice, insuficienţă respiratorie, înţepături de insecte, leucoree, litiază biliară, mâncărimi de piele, mătreaţă, micoze, nefrite, obezitate, pemfigus, psoriazis, răceală, retenţii de urină, reumatism, răni, rujeolă, tenuri seboreice, toxiinfecţii alimentare, tulburări glandulare, tulburări de metabolism, tumori benigne, ulcer gastric, ulceraţiile pielii vechi sau zemuinde, umflarea feţei şi a corpului, urticarie, varice, etc.
Mod de folosire:
Infuzie: 1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa acoperit pentru 10 minute apoi se va consuma după mese. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se consumă de fiecare dată cu 15 minute înainte de mesele principale. În colitele de fermentaţie se consumă ne îndulcit sau îndulcit cu zaharină.
Macerat: -1 linguriţă de rădăcină mărunţită se poate lăsa în 250 ml apă peste noapte la temperatura camerei. Se strecoară şi apoi se încălzeşte la temperatura corpului şi dacă nu există contraindicaţii se îndulceşte cu miere după gust. Este foarte eficient pentru întărirea stomacului, boli de sânge, splină, ficat sau vezica biliară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se consumă de fiecare dată cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate folosi perioade lungi de timp.
Decoct: 1 linguriţă de rădăcină se mărunţeşte şi se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 10 minute. Se strecoară şi apoi se pot consuma într-o zi 3-4 căni. Extern se aplică sub formă de compresă.
Tinctură: dacă este posibil se va face din rădăcină proaspătă. Se va pune 50 g de rădăcină spălată şi mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se acopere pentru 15 zile ţinându-se la temperatura camerei. Se agită de mai multe ori pe zi. Se va strecura apoi şi se pune la rece în sticlă mai mică. Se închide ermetic. Se va lua câte 1 linguriţă diluată în 100 ml apă de 2-3 ori pe zi. Se consumă de fiecare dată cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate folosi în acest fel la afecţiunile de mai sus. Se poate lua perioade lungi de timp.
Cataplasmă- se fierbe rădăcina mărunţită sau chiar măcinată în puţină apă timp de 10 minute, apoi se strecoară şi se întinde pe un pansament cu care se va pansa local. Cu ceaiul obţinut se pot face spălături.
-Se macină cu râşniţa de cafea fin apoi se pune puţină apă caldă cât să se transforme într-o pastă care se va întinde pe un pansament cu care se pansează local. Se schimbă la 24-48 ore în funcţie de afecţiune şi de toleranţa individuală.
Unguent: se fierbe în 250 ml ulei 50 g de plantă mărunţită timp de 3 ore pe baia de apă. Se poate folosi apoi acest ulei intern câte 1 linguriţă pe zi în multe din afecţiunile enumerate. Extern se unge cu el local. Se mai poate din nou pune pe baia de apă şi se adaugă ceară de albine în funcţie de cât de tare doriţi să obţineţi crema. Se poate de asemenea adăuga şi puţin propolis.
Frunze proaspete: se aplică după ce au fost spălate pe locurile afectate şi se pansează lejer. Se schimbă în funcţie de toleranţă la 12-24 ore. Se poate în cazul rănilor uscate să se ungă frunza cu ulei.
Oţet: se pun într-o sticlă 50g de rădăcină mărunţită şi apoi se umple sticla cu oţet alimentar de 9 grade. Se ţine timp de 10 zile agitând des şi apoi se strecoară. Este foarte util la bătături sau alte întărituri ale pielii.
Ulei: 50 g rădăcină mărunţită se pune într-o sticlă de 1 litru şi apoi se umple cu ulei alimentar sau chiar de măsline (este mai bun). Se ţine apoi timp de 6 săptămâni la soare. Se pot pune şi 10 g de cuişoare. După 6 săptămâni, timp în care se agită de mai multe ori pe zi, se strecoară şi se poate folosi la diferite afecţiuni ale pielii sau se fac diferite crème sau unguente. Intern se poate lua la constipaţie sau alte afecţiuni interne câte 1 lingură eventual seara.
Moduri de folosire pe afecţiuni:
Acnee– se consumă zilnic 2 căni de decoct. Extern se tamponează local cu tinctură. Intern se face cel puţin timp de 30 zile.
Abces– se aplică cataplasmă caldă în faza de maturare. Se ţine în funcţie de toleranţă. După ce se sparge se poate aplica compresă cu ceai simplu sub formă de decoct.
Afecţiuni bucale– se clăteşte de mai multe ori local cu infuzie, decoct sau chiar ulei. Se mai poate folosi tinctura 1 linguriţă pusă în 200 ml apă cu care se clăteşte gura obligatoriu după fiecare masă. Soluţia nu se va înghiţii.
Afecţiuni ale căilor urinare– se fac cure de lungă durată (minimum 15 zile) cu decoct, infuzie, macerat sau dacă este şi constipaţie asociată se ia seara 1 lingură de ulei. În funcţie de afecţiune se va combina şi cu alte plante medicinale.
Afecţiuni ale ficatului– se ia infuzie, macerat, decoct, care vă place sau chiar tinctură. Din primele se beau câte 3 căni de ceai pe zi, cu 15 minute înaintea meselor, iar tinctura câte 1 linguriţă diluată cu 100 ml apă de 3 ori pe zi. Se combină în funcţie de afecţiune cu anghinare, armurariu, rostopască, etc. Dacă este vorba despre o bilă leneşă se poate lua câte 1 lingură de ulei seara.
Afecţiuni pulmonare– infuzie, macerat, decoct, ori care din acestea 3 căni pe zi, consumate cu 15 minute înaintea meselor sau 3 linguriţe de tinctură pe zi, diluate cu 100 ml apă. Se adaugă ceaiuri în funcţie de afecţiune: podbal, lichen, scai vânăt, etc.
Afecţiunile sângelui– infuzie, macerat, decoct, tinctură în cure de 30 zile. Se pot asocia şi plante specifice afecţiunii respective.
Afecţiunile splinei– infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se pot face cure de 3-4 luni şi în cazul durerilor cataplasme externe aplicate calde.
Afecţiuni stomacale– infuzie, macerat, decoct, tinctură. În funcţie de afecţiune se pot asocia şi plante specifice afecţiunii (cartof, varză, obligeană, brusture).
Afte– clătirea gurii cu decoct sau ulei de mai multe ori pe zi.
Alergie, infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se poate combina în acest caz şi cu ceai de trei fraţi pătaţi. Se poate lua şi sub formă de praf din plantă câte 1 lingură din fiecare din cele 2 plante de 3 ori pe zi, cu 30 minute, înaintea meselor principale.
Alopecie– spălături cu decoct, fricţionări cu tinctură. Se fac o dată la 2 zile.
Anorexie– infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se poate adăuga şi tratamentul dat de medicul de specialitate sau ceaiuri din plante specifice afecţiunii: brânca ursului, cerenţel, salvie, etc.
Balonări intestinale– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei. Se poate asocia şi cu ceai de busuioc.
Bătături- oţet se aplică local sub pansament până la vindecare.
Boli de piele– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă.
Boli de ficat- infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se poate lua şi ulei şi tratamentul se poate face împreună şi cu plante specifice bolii respective sau cu tratamentele instituite de medic.
Bronşită acută şi cronică– infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se asociază cu ceapă, cimbru, lichen sau scai vânăt.
Calculoză biliară– infuzie, macerat, decoct, tinctură- suplimentar se consumă sucuri de lămâie şi multe fructe proaspete sau sub formă de sucuri obţinute cu storcătorul de fructe.
Cancerul de piele- se amestecă în părţi egale: rădăcină de brusture, coada calului, trei fraţi pătaţi, rădăcină de urzică. Se macină cu râşniţa de cafea, apoi se pun 4 linguri din acest praf la 1 litru de apă seara şi se lasă până dimineaţa. Se strecoară, apoi peste aceleaşi plante strecurate se mai pune 500 ml apă şi se fierb pentru 10 minute. Se lasă apoi acoperit, până se răceşte şi se strecoară peste lichidul obţinut prin macerare anterior. Se consumă intern cu 30 minute înainte de mesele principale câte un pahar. Cu plantele rămase se poate face cataplasmă externă, puse între 2 pansamente sterile.
Cancer de sân şi alte localizări– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă. Se asociază cu plante antimorale specifice afecţiunii şi cu tratamentul instituit de medic.
Celulită- infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă. Se poate de asemenea face ungeri cu oţet 1-2 ori pe zi. Se fac fricţionări şi băi calde.
Colesterol crescut– infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se consumă multe fructe şi sucuri de legume.
Cistite- infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se poate lua suplimentar şi tratament de la medicul specialist şi de asemenea se mai pot folosi ceaiuri specifice afecţiunii: cerenţel, gălbenele, coada şoricelului.
Colici intestinale– infuzie, macerat, decoct, tinctură, ulei sau cataplasme calde extern pentru calmarea durerilor.
Colită de fermentaţie– infuzie, macerat, decoct, tinctură, ulei.
Constipaţie- ulei sau decoct. Se consumă tărâţe de grâu, prune sau moare de varză.
Cosmetică- infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă. Se pot face şi aplica măşti cosmetice.
Creşterea părului- spălăturile cu decoct cel puţin 1 dată pe săptămână şi fricţiuni cu tinctură zilnic chiar şi de 2 ori.
Diabet– infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se asociază cu tratamentul instituit de medicul specialist. Se pot face de asemenea şi o serie de ceaiuri care să ajute (Afin, teci de fasole, dud, soc, etc).
Diaree– decoct 1-2 căni la nevoie. Se asociază şi afine, coarne, orez, morcovi.
Disfuncţii ale glandelor sudoripare– infuzie, macerat, decoct, tinctură. Este vorba despre insuficienţa transpiraţiei sau excesul de transpiraţie. La insuficienţă se poate adăuga soc şi la exces de transpiraţie se poate asocia şi coaja de stejar. Extern cataplasme.
Dermatite– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă.
Dermatoză de contact– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă. În unele cazuri este util aplicaţii cu oţet de 2 ori pe săptămână.
Descuamarea pielii– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă.
Dischinezie biliară– infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se face tratament de mai lungă durată şi se poate asocia cu anghinare. La dureri cataplasme calde aplicate pe regiunea ficatului.
Dispepsie– infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se face tratament de 2-3 luni.
Dureri de cap– intern decoct sau tinctură- extern ungeri locale cu tinctură sau oţet.
Eczeme microbiene- infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă.
Eczeme uscate– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă. Foarte eficiente sunt cataplasmele şi uleiul.
Eczeme cu descuamare– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă.
Eliminarea toxinelor din organism– infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se face tratament şi cu anghinare, mătase de porumb, mesteacăn, osul iepurelui, turiţă mare.
Epilepsie– infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se face tratament de lungă durată şi se adaugă şi sunătoare, păducel, ciuboţica cucului, valeriană.
Eritem polimorf– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă.
Erizipel– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă. Consum de sucuri de legume şi fructe în special sub formă de sucuri consumate zilnic cu 30 minute înaintea meselor cu 15-30 minute.
Faringite- infuzie, macerat, decoct, tinctură intern şi extern cataplasme aplicate calde. Se poate asocia cu nalbă, lichen, cimbru, busuioc.
Febră– infuzie, macerat, decoct, tinctură intern. Se va căuta cauza bolii şi se va trata. Se mai poate adăuga ceai de tei, soc, lămâie multă sub formă de sucuri, portocale, scorţişoară sau chiar sinapisme cu muştar.
Furunculoză- se aplică cataplasmă caldă în faza de maturare. Se ţine în funcţie de toleranţă. După ce se sparge se poate aplica compresă cu ceai simplu sub formă de decoct. Intern se consumă macerat, infuzie, decoct, tinctură perioade mai lungi de timp.
Gripă- infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se mai poate adăuga ceai de tei, soc, lămâie multă sub formă de sucuri, portocale, scorţişoară sau chiar sinapisme cu muştar.
Gută– infuzie, macerat, decoct, tinctură. La durere cataplasmă locală. Se poate asocia cu ceaiuri diuretice care să elimine surplusul de acid uric din organism.
Guturai– infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se mai poate adăuga ceai de tei, soc, lămâie multă sub formă de sucuri, portocale, scorţişoară sau chiar sinapisme cu muştar. Se pot face spălături ale foselor nazale cu apă cu sare (la 1 litru apă se pune 1 linguriţă de sare) şi câteva picături de suc de lămâie.
Hemoroizi- infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă.
Herpes– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă. Se va lua intern pentru întărirea organismului o serie de tratamente: echinacea, calciu chiar sub diferite forme.
Hipertensiune- infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se va lua concomitent şi tratamentul instituit de medic şi se poate de asemenea asocia o serie de ceaiuri contra tensiunii ridicate (păducel, vâsc, traista ciobanului, roiniţă, etc). Se fac tratamente de lungă durată.
Infecţii urinare– infuzie, macerat, decoct, tinctură, intern pe toată perioada afecţiunii. Suplimentar în funcţie de afecţiune se mai poate adăuga: afin, brânca ursului, cimbru, ciuboţica cucului, echinacea, fasole păstăi, ienupăr, măghiran, pătlagină, salcie, tătăneasă, valeriană.
Infecţii urogenitale cu infrabacterii (Clamydia trachomatis, Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum) se tratează cu o jumătate de linguriţă de tinctură de brusture, în amestec cu o jumătate de linguriţă de tinctură de ienupăr şi o jumătate de linguriţă de tinctură de afin boabe. Toate acestea se pun într-un pahar cu apă şi se beau 3-4 pahare din acestea pe zi cu 30 minute, înaintea meselor principale.
Inflamaţii acute şi cronice– infuzie, macerat, decoct, tinctură intern perioade lungi de timp pentru dezintoxicarea organismului. Se mai adaugă arnică, brânca ursului, ciuboţica cucului, mesteacăn, nalbă, muştar, plop negru, salcie, salvie.
Insuficienţă respiratorie– infuzie, macerat, decoct, tinctură, intern perioade lungi de timp. Se mai poate adăuga: cătină, cimbru, ciuboţica cucului, hrean, podbal, lichen, plop negru.
Înţepături de insecte– local cataplasme.
Leucoree– infuzie, macerat, decoct, tinctură intern şi extern se fac spălături cu ceaiuri de gălbenele, coada şoricelului, iasomie, etc.
Litiază biliară- 3 căni de decoct pe zi şi suplimentar mult suc de lămâie, pentru dizolvarea şi eliminarea pietrilor.
Mâncărimi de piele– infuzie, macerat, decoct, tinctură, intern şi extern se aplică oţet sub formă de tamponări pentru trecerea mâncărimii locale.
Mătreaţă– spălături cu infuzie sau decoct.
Micoze- infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă.
Nefrite– infuzie, macerat, decoct, tinctură intern. Se mai pot adăuga ceaiuri de mesteacăn, coada calului.
Obezitate– ulei intern 2-3 linguri pe zi şi decoct. Se adaugă tărâţe de grâu. Tinctură de soc.
Pemfigus– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă.
Psoriazis– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă. Local spălături sau chiar cremă sau unguent.
Răceală– infuzie, macerat, decoct, tinctură intern perioade lungi de timp. Se mai poate adăuga: cătină, cimbru, ciuboţica cucului, hrean, podbal, lichen, plop negru.
Retenţii de urină- infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se mai poate adăuga mătase de porumb, ceapă sub formă de ceapă în alimentaţie sau tăiată felii şi aplicată pe abdomen sau rinichi cataplasmă cu ceapă crudă. Se mai poate lua şi ienupăr bace sau chiar tinctură.
Reumatism- infuzie, macerat, decoct, tinctură intern şi se pot face şi băi zilnice cu infuzii puse în cadă. Se pune 50 g rădăcină la 5 litri se fierbe pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se fac băi zilnic minim 21 de zile apoi pauză 7 zile şi se poate repeta. Local cataplasme.
Răni- infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă.
Rujeolă- se pun 2 linguri de rădăcină de brusture la 1 litru de apă şi se fierbe pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pune în acest lichid miere pentru a îndulci după gust, apoi se va lua câte 1 lingură din acest preparat la 2 ore. Acest lucru va grăbi erupţia, ajutând în acest fel la scurtarea perioadei de boală. Bolnavul este însă obligat să stea în pat pe tot timpul bolii.
Tenuri seboreice– intern sub orice formă şi extern tinctură se tamponează tenul.
Toxiinfecţii alimentare- infuzie, macerat, decoct, tinctură intern 14 zile.
Tulburări glandulare– infuzie, macerat, decoct, tinctură. Se asociază şi tratamentul instituit de medic. Tratament de lungă durată şi în funcţie de afecţiune se poate suplimenta şi cu alte ceaiuri sau tincturi.
Tulburări de metabolism– infuzie, macerat, decoct, tinctură intern perioade lungi plus tratamentul dat de medicul specialist.
Tumori benigne– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă. Extern cataplasme cu brusture sau cu varză şi eventual în cazurile mai grave cataplasme cu mămăliguţă calde.
Ulcer gastric- infuzie, macerat, decoct, tinctură intern de 2 ori pe an, primăvara şi toamna. Suplimentar varză, cartof, morcov sub formă de sucuri băute de 3 ori pe zi.
Ulceraţiile pielii vechi sau zemuinde –praf de plantă sau cataplasme.
Umflarea feţei şi corpului- se va face o combinaţie în părţi egale din următoarele plante: brusture, urzică, păpădie (rădăcină), trei fraţi pătaţi. Se pune 1 lingură din acest amestec la 250 ml apă şi se fierbe pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Ceaiul se bea cât mai cald şi dacă nu există contra indicaţii se poate îndulci cu miere după gust.
Urticarie– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă.
Varice– infuzie, macerat, decoct, tinctură sau ulei atât intern cât şi în aplicaţii externe, eventual cataplasme care se ţin în funcţie de toleranţă.
