Cuprins
Ciuboţica Cucului
Pentru ce se foloseste?
Acţiune farmaceutică: fluidifică secreţiile bronhice, emolient, expectorant, antispastic, sedativ, sudorific, decongestionant, cicatrizant, hemostatic, reglează şi curăţă sistemul venos. Are rol dilatator pentru vene. La unele persoane pot apare reacţii de intoleranţă manifestate prin alergii. Tratează bolile cardiace. Ajută la eliminarea calculilor renali sau biliari şi totodată este un liniştitor nervos eficient.
În tradiţia populară:
- ceaiul din flori se lua contra durerilor de cap.
- Cu decoct se spălau contra durerilor de ochi.
- Şi umflăturile se spălau cu fiertură iar plantele se puneau în legături.
- Cu floare de ciuboţică şi flori de soc se făcea ceai pentru astm.
- Pisată cu apă se bea contra frigurilor.
- Infuzia de floare amestecată cu rădăcină de toporaş de pădure, se bea ca leac pentru febră tifoidă, catare, dureri de piept, astm, tuberculoză, iar seva din rădăcinile pisate se lua contra frigurilor.
- Rădăcina se fierbea şi din decoct se lua câte 3 ceşti pe zi, contra bolilor de rinichi, în special a calculilor renali.
Primula officinalis
Fam Primulaceea
Denumiri populare: aglică, agliş, anghelină, calce, cinci clopoţei, ciuboţică mică, ciubotele cucului, cizmele cucului, oglici, talpa gâştei, ţâţa caprei, ţâţa oii, ţâţa vacii, urechiuşa ursului, etc.
Descriere- înfloreşte primăvara înainte de Sfântul Gheorghe. Floarea este alcătuită din mici pâlnioare galbene încreţite, cu gurile în sus, strânse mai multe la un loc ca o umbrelă, pe tulpiniţă. Floarea are un miros plăcut caracteristic. Plante ierbacee, vivace, care în pământ au un rizom scurt gros şi cilindric, de culoare brună închisă la exterioar, albicioasă la interior, din care pornesc numeroase rădăcini lungi până la 20cm.
În primele zile ale primăverii apare o rozetă de frunze ovale zârcite, păroase şi mai înguste la bază. Din mijlocul acestei rozete foliare apare în luna aprilie tulpina floriferă, uneori catifelat-păroasă, înaltă până la 20 m, lipsită de frunze (tulpina scapiformă) şi care se termină într-o inflorescenţă umbeliformă, multifloră. Fiecare floare, hermafrodită, pentameră şi regulată are caliciul campanulat, corola gamopetală tubuloasă, cu petale libere şi orizontale în partea superioară şi cu pete portocalii la baza lor.
Androcelul este alcătuit din 5 stamine fixate pe corolă. Florile sunt de culoare galben aurie la Primula officinalis şi galben sulfuriu (galben deschis) la Primula elatior. Fructul este o capsulă. Înfloresc în aprilie şi mai în funcţie de altitudine. În terapeutică florile- Flores Primulae, rădăcinile- Radix primulae
De la ambele specii se utilizează în scopuri medicinale atât rizomul cu rădăcină cât şi florile. Primul produs se recoltează fie primăvara devreme, fie toamna târziu, iar cel de al doilea în timpul înfloririi, îndepărtându-se pedunculii florali.
Compoziţie chimică: rădăcina şi flori saponozid triterpenice 5-10%, (acid primulic, primulozida), heterozide ca: primverina (primverozidă) şi primulavrozidă, ulei volatil 0,10- 0,25, amidon, enzime, o substanţă iritantă. Acidul primulic prin hidroliză dă un aglicon de natură terpenică, numit primulagenină A. Primulaverozida şi primverozidă, aglicon, derivaţi ai acidului salicilic, imprimând mirosul specific. Vitamina C şi flavonozide.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni
– afecţiuni renale sau vezicale, afecţiunile aparatului respirator, afecţiuni nervoase, afte, ameţeală, apoplexie, ascită, boli de piept şi gât, bolile inimii, bronşite, calculi vezicali sau biliari, calculi renali, cefalee, contracţii de natură nervoasă, astenii, contuzii, depresii, dureri de cap, dureri de ochi, echimoze, friguri, febră, ganglioni inflamaţi, gripă, gută, guturai, hidropizie, inflamarea căilor respiratorii, insomnie, isterie, laringită, litiază urinară, inflamaţii ale miocardului (vin), insuficienţă cardiacă, migrene, nervozitate, nevralgii, plăgi, pneumonie, răceală, reumatism, rinite, rino-sinuzite, tuse de orice etiologie nervoase, tulburări gastro- intestinale, tulburări de somn, ulceraţii, umflături, varice (reglează şi curăţă circulaţia venoasă), vărsături, vertij.
Atenţie- unele persoane pot să aibă reacţii alergice după folosirea acestei plante.
Mod de folosire:
– 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa timp de 15 minute acoperit apoi se va consuma de 3 ori pe zi câte o cană. Se indică în bronşite, pneumonii, afecţiuni nervoase, afecţiuni reumatismale.
-Decoct din 1 linguriţă de rădăcină care se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi.
Extern se va folosi cantitatea dublă de plantă.
Vin de Ciubotica Cucului– recomandat mai ales pentru afecţiunile inimii şi venelor ca şi pentru defectele de circulaţie ale sângelui. Se va căuta un vin de bună calitate, preferabil din struguri care nu au fost stropiţi cu chimicale. Se va prefera vinul alb dulce. Se vor pune la 1 litru de vin 4 linguri de flori mărunţite. Este preferabil să se folosească flori proaspete, caz în care se vor pune 5-6 linguri de flori mărunţite.
Se lasă timp de 8 zile agitând des. Se strecoară apoi. Se complectează până la un litru cu vin. Se poate ca odată cu florile să se pună şi 2 linguri de rădăcină de pătrunjel tocată mărunt, caz în care este mult mai eficient. Se va lua câte o lingură cu 30 de minute înainte de mese de 3 ori pe zi în cure de lungă durată. Este foarte util nu numai la afecţiunile inimii ci şi la gută sau alte afecţiuni ale sângelui.
Sirop din rădăcină de Ciubotica Cucului- se macină fin cu râşniţa de cafea rădăcini uscate sau proaspete. Se va umple un borcan cam de 1\3 cu praf. Se pune peste acesta miere polifloră, până se umple borcanul. Se amestecă bine zilnic. Se ţine închis la temperatura camerei. După 4 săptămâni se poate administra fără a se mai strecura În ceaiuri înainte de a se da se poate pune şi puţin bicarbonat de sodiu alimentar înainte de administrare.
