Voteaza si apreciaza cum ti-a folosit !
Abia ca mi-a folositMi-a folosit putinMi-a folosit indeajunsMi-a folositMi-a folosit foarte mult ( Apreciaza, sa stie si altii.)

Loading...

Administrarea medicamentelor prin injectie intramusculara

Sharing

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ

 

Injecţia musculară introduce substanţa medicamentoasă adânc în ţesutul muscular. Această cale de adminstrare permite o acţiune rapidă prin absorbţia în circulaţia sistemică. Administrarea intramusculară este aleasă atunci când pacientul nu poate primi medicaţie orală, când este prea iritantă gastric.

Locul de injectare trebuie ales cu multă grijă, se va face şi în funcţie de constituţia fizică a pacientului. Se evită zonele cu edeme, iritaţii, semne din naştere, echimoze. Injecţiile intramusculare sunt contraindicate pacienţilor care prezintă tulburări ale mecanismelor de coagulare, după terapii antitrombotice, în timpul unui infarct miocardic.

Materiale necesare:

– medicaţia prescrisă de medic comparată cu cea ridicată de la farmacie

– seruri pentru dizolvat

– seringă

– ac

– mănuşi

– comprese

– paduri alcoolizate

Medicaţia prescrisă trebuie să fie sterilă. Seringa şi acul trebuie alese adecvat (pentru injecţia intramusculară acul trebuie să fie mai lung, în funcţie de ţesutul adipos al pacientului, de locul ales pentru injecţie şi cu un calibru potrivit pentru vâscozitatea substanţei de injectat).

Injectii intramusculare
Injectii intramusculare

Pregătirea echipamentului:

– se verifică medicaţia prescrisă ca dată de expirare, coloraţie, aspect

– se testează pacientul să nu fie alergic, în special înaintea administrării primei doze

– dacă medicaţia este în fiolă, aceasta se dezinfectează, se sparge şi se trage doza indicată, eliminând aerul din seringă. Apoi se schimbă acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculară

– dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dezinfectează capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul, se trage doza indicată, se scoate aerul şi se schimbă acul cu cel pentru injecţia intramusculară

– tehnica de extragere a substanţei dintr-un flacon este următoarea: se dezinfectează capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, trăgând de piston, aceea cantitate echivalentă cu doza care trebuie extrasă din flacon, se ataşează apoi la acul din flacon şi se introduce aerul, se întoarce flaconul şi seringa se va umple singură cu cantitatea necesară

– alegerea locului de injectare în injecţia intramusculară trebuie făcută cu grijă. Acest loc poate fi muşchiul deltoid (se poate localiza foarte uşor pe partea laterală a braţului, în linie cu axilă), muşchiul dorsogluteal (poate fi uşor localizat împărţind imaginar fesa cu ajutorul unei cruci, rezultând patru cadrane. Cadranul superior şi exterior este muşchiul căutat, muşchiul ventrogluteal (poate fi localizat prin linia imaginară ce trece prin extremitatea superioară a şanţului interfesier) şi muşchiul de pe faţa antero-externă a coapsei (vastus lateralis).

Administrarea:

– se confirmă identitatea pacientului

– se explică procedura pacientului

– se asigură intimitate

– se spală mâinile, se pun mănuşile

– se va avea în vedere să se rotească locul de injectare dacă pacientul a mai făcut recent injecţii intramusculare

– la adulţi deltoidul se foloseşte pentru injectare de cantităţi mici, locul de administrare uzual fiind faţa supero-externă a fesei, iar la copil faţa antero-laterală a coapsei

– se poziţionează pacientul şi se descoperă zona aleasă pentru injectare

– se stimulează zona de injectare prin tapotări uşoare

– se şterge cu un pad alcoolizat prin mişcări circulare

– se lasă pielea să se usuce

– se fixează şi se întinde pielea cu ajutorul mâinii nedominante

– se poziţionează seringa cu acul la 90 de grade, se atenţionează pacientul că urmează să simtă o înţepătură, se recomandă să nu îşi încordeze muşchiul

– se introduce printr-o singură mişcare, repede, acul prin piele, ţesut subcutanat, până în muşchi

– se susţine seringa cu cealaltă mână, se aspiră pentru a verifica dacă nu apare sânge. Dacă apare, se va retrage acul şi se va relua tehnica

– dacă la aspirare nu apare sânge, se va injecta substanţa lent, pentru a permite muşchiului să se destindă şi să absoarbă gradat medicaţia

– după injectare se retrage acul printr-o singură mişcare, bruscă, sub acelaşi unghi sub care a fost introdus

– se acoperă locul puncţionării cu un pad alcoolizat şi se masează uşor, pentru a ajuta distribuirea medicamentului (masajul nu se va efectua atunci când este contraindicat, cum ar fi la administrarea de fier)

– se îndepărtează padul cu alcool şi se inspectează locul puncţionării, pentru a observa eventualele sângerări sau reacţii locale

– dacă sângerarea continuă, se va aplica compresie locală sau gheaţă în caz de echimoze

– se va reveni şi inspecta locul injecţiei la 10 minute şi la 30 de minute de ora administrării

– nu se va recapa acul

– se vor arunca materialele folosite în recipientele specifice de colectare

Consideraţii speciale:

– la pacienţii care au tratament îndelungat intramuscular se va ţine o evidenţă clară a zonelor de injectare pentru a le roti

– la pacienţii anxioşi se poate ţine gheaţă, pe zona de injectare înainte de adminstrare, câteva secunde, pentru a anestezia întrucâtva locul

– se încurajează pacientul întotdeauna să relaxeze muşchiul pentru că injectarea într-un muşchi încordat este dureroasă

– injecţia intramusculară poate distruge celule musculare, determinând astfel, creşteri ale nivelului CK (creatinkinaza) care pot duce la o confuzie, deoarece aceeaşi creştere poate indica un infarct miocardic. Pentru a diferenţia cauzele, trebuie cerută analiza celulelor musculare specifice inimii (CK-MB) şi a lactodehidrogenazei. La pacienţii care necesită o monitorizare atentă a CK si CK-MB se va schimba modul de adminstrare medicamentoasă din intramuscular în intravenos, tocmai pentru a evita confuziile precizate mai sus.

– din cauza unui ţesut muscular mult mai slab dezvoltat, trebuie avut în vedere că la pacienţii varstnici, absorbţia medicamentului are loc mult mai rapid.

Complicaţii:

– injectarea accidentală de substanţe iritative în ţesutul subcutanat datorită alegerii unui ac inadecvat sau unei tehnici greşite de administrare. Aceasta poate determina apariţia unui abces.

– dacă locul de injectare nu se roteşte şi se fac injecţii repetate în acelaşi loc, aceasta poate conduce la o slabă absorbţie a medicamentului şi, implicit, la scăderea eficienţei acestuia

Tratamente Naturiste

1 2 3 4

Diete pentru Adulti si Copii

No feed items found.

 

Lupta-cu-Cancerul

 

Dieta de detoxifiere

 

Celulita

 

8 cure detoxifiere

 

detox-plan

 

retete cu vlastari

 

germeni

 

Sa radem un pic !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.