Hemoglobina glicozilată HbA1c – Analiza pentru diabet

Hemoglobina glicozilată HbA1c

Diabetul zaharat are drept principală caracteristică incapacitatea organismului de a produce şi/sau utiliza hormonul pancreatic insulina cu instalarea unei hiperglicemii cronice. Persistenţa nivelurilor crescute ale glucozei serice poate cauza pe termen lung afectarea vaselor de sânge, a nervilor periferici, a diferitelor organe şi poate conduce la alte condiţii clinice cum ar fi hipertensiunea arterială, accidentele vasculare şi cardiopatia ischemică.

Ţinta tratamentului antidiabetic este de a menţine valorile glicemiei cât mai aproape de normal, pentru a reduce apariţia complicaţiilor cardiovasculare, renale, retiniene şi ale sistemului nervos periferic.
Efectuarea glicemiei permite evaluarea statusului curent al metabolismului carbohidraţilor la pacienţii diabetici în momentul recoltării probei de sânge. Spre deosebire de aceasta, determinarea hemoglobinei glicozilate oferă o estimare retrospectivă a statusului glicemic independentă de ritmul circadian, dietă şi alte fluctuaţii tranzitorii ale concentraţiei glucozei în sânge (se corelează cu glicemia medie).

Glucoza se combină cu hemoglobina continuu şi practic ireversibil de-a lungul vieţii eritrocitelor (120 zile); prin urmare nivelul hemoglobinei glicozilate este proporţional cu nivelul mediu al glucozei plasmatice din cursul ultimelor 6-12 săptămâni.

Determinarea HbA1c constituie deci un test adecvat pentru monitorizarea pe termen lung a controlului glicemic la pacienţii cu diabet zaharat.

De asemenea, nivelul HbA1c are rol predictiv asupra riscului de progresie a complicaţiilor diabetului. Riscul nefropatiei şi retinopatiei diabetice creşte în condiţiile unui control metabolic inadecvat.
Testul este frecvent solicitat la pacienţii nou diagnosticaţi cu diabet zaharat pentru a se aprecia cât de crescute au fost nivelurile anterioare ale glicemiei. După ce s-a obţinut controlul glicemic, testul este indicat de câteva ori pe an (în funcţie de tipul diabetului zaharat) cu scopul de a verifica menţinerea acestui control.

Astfel, testul se efectuează la interval de :
• 3-4 luni la pacienţii cu diabet zaharat tip I (insulino-dependent);
• 6 luni la pacienţii cu diabet zaharat de tip II (insulino-independent);
• 2 luni în cazul diabetului gestational (orice tip de intoleranţă la glucoză care apare sau este recunoscut pentru prima dată în timpul sarcinii).

Pentru o mai bună înţelegere a rezultatului furnizat de laborator trebuie cunoscut faptul că o modificare cu un procent de 1% a valorii Hb A1c reflectă o schimbare în valoarea glicemiei medii cu aproximativ 30 mg/dL. Astfel, o valoare a Hb A1c de 6% corespunde unei glicemii medii de 135 mg/dL, iar o valoare de 9% unei glicemii medii de 240 mg/dL.
Nivelul HbA1c poate creşte până la 20% în cazul unui control glicemic deficitar. Se consideră că diabetul este controlat în mod adecvat când se obţin valori ale HbA1c sub 7%.
Nu se recomandă folosirea testului în diagnosticul diabetului zaharat, deoarece sensibilitatea sa este scăzută în comparaţie cu testul de toleranţă la glucoză.

♦ Hemoglobina glicată (sau glicozilată) – HbA1_C este o analiză medicală care reflectă media glicemiei în ultimele 3 luni. Atunci când este disponibil rezultatul acestei analize, medicul diabetolog poate transforma rezultatul într-o medie a glicemiilor pe ultimele 3 luni (atât cele măsurate, cunoscute de pacient, cât şi cele nemăsurate). Acest fapt se datorează mecanismului de formare a acestei componente a hemoglobinei, şi anume: depunerea „zahărului” pe proteinele din organism, hemoglobina A1c fiind una din aceste proteine, a cărei concentraţie poate fi măsurată. Fenomenul de glicare este cumulativ, fapt din care rezultă şi valoarea acestei analize, utilizată ca şi instrument de diagnosticare şi urmărire a evoluţiei diabetului.

♦ Numele acestei analize nu trebuie să inducă în eroare persoana cu diabet, semnificaţia analizei fiind diferită de semnificaţia hemoglobinei (o analiză care face parte din hemoleucogramă). Totuşi,  la persoanele care au valori anormale ale hemoglobinei (de ex. anemii, hemoglobinopatii, anomalii ale electroforezei hemoglobinei etc.), valoarea HbA1c este influenţată, şi trebuie interpretată ca atare de medicul diabetolog.

♦ Rezultatul HbA1_C se exprimă ca procent din hemoglobina totală (de exemplu: 7.4%).

Valorile normale, la persoanele fără diabet, sunt între 4.5 şi 5.7%. Intervalul 5.7% – 6.4% corespunde prediabetului (o situaţie care trebuie investigată, fiind o etapă reversibilă, în care drumul spre diabet poate fi oprit), iar valorile de 6.5% şi peste corespund diabetului zaharat. Întrucât criteriile de diagnostic ale diabetului cuprind mai mulţi parametri: de laborator (glicemie a jeun, glicemie provocată – T.T.G.O., glicemie ocazională în anumite contexte, hemoglobină glicozilată) sau clinici, situaţiile în care hemoglobina glicată nu se încadrează în valorile normale trebuie analizate în cadrul unui consult de specialitate.

♦ La persoanele cu diabet (diabet tip 1,  diabet tip 2, tipuri specifice etc.) se urmăresc periodic valorile HbA1c, care reflectă cel mai bine, alături de automonitorizare (măsurarea glicemiei la domiciliu), situaţia reală a diabetului. Interpretarea analizei nu este similară pentru toţi pacienţii, ci se individualizează, în funcţie de numeroşi parametri: vârstă, afecţiuni asociate, risc de hipoglicemii, simptomatologie etc. Astfel, pe parcursul urmăririi, se urmăresc anumite ţinte, care să corespundă unei stări de sănătate optime, dar şi unei calităţi a vieţii satisfăcătoare, cu riscuri minime pentru viitor.

♦ Valoarea de 7% este luata cel mai des ca reper al unui control glicemic bun, valorile sub 7% fiind cele asociate unui echilibru metabolic bun şi unui risc minim de complicaţii (în principal microvasculare). Cu cât valorile hemoglobinei glicate sunt mai mari, cu atât se poate spune că dezechilibrul glicemic este mai mare, şi astfel riscul de complicaţii. Întotdeauna valorile mari ale hemoglobinei glicate trag un semnal de alarmă, care poate însemna, în multe cazuri, nevoia de a începe tratamentul cu insulină, pentru a preveni o evoluţie nefavorabilă a diabetului.

♦ Transformarea valorii HbA1c într-o medie a glicemiei se poate face cu ajutorul unei formule de precizie, dar cunoaşterea corespondenţelor între anumite valori prag ale hemoglobinei glicozilate şi media glicemiilor pe 3 luni poate fi la fel de utilă. Astfel, o valoare de 7% înseamnă o medie a glicemiilor de 154 mg/dl, o valoare de 8% o medie de 183%, o valoare de 9% o medie de 212 mg/dl etc. Este important de ştiut că această medie a glicemiilor poate să nu corespundă cu măsurătorile la domiciliu, dacă, de exemplu, determinarea glicemiei se face doar dimineaţa, pentru că media glicemiilor, aşa cum rezultă din analiză, cuprinde toate momentele zilei, inclusiv perioadele de seară, noapte sau cele postprandiale (de după mese).

Atentie

Valorile rezultate la interpretarea analizelor pot sa difere de la un laborator la altul.

Limite si interferente