Cum se clasifica medicamentele?

 CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR

 Medicamente prescrise – sunt medicamentele recomandate de medic bolnavului prin înscrierea lor pe o reţetă (compensate, necompensate).

1. Medicamente neprescrise = O. T. C. (OVER THE COUNTER) = înafara reţetei – sunt medicamente ce se eliberează la cerere. Pentru aceste medicamente se oferă gratuit un serviciu de consultanţă, serviciu ce implică:
   1. Aprecierea stării bolnavului.
   2. Indicarea unui remediu „ÎN LIMITELE LEGISLAŢIEI”.

Din punct de vedere al marketingului se deosebesc:

1. Medicamente etice – sunt medicamente pentru care producţia sau comercializarea este protejată de patent.
2. Medicamente generice – sunt medicamente pentru care patentul a expirat. Sunt medicamente cu similaritate esenţială (substanţe active, bio – echivalenţă).

Avantajul genericelor – înlocuirea unui produs cu un alt produs mai ieftin, acceptabil pentru bolnavi.

Exemplu: Panadol → Paracetamol                                         

Remedii – sunt totalitatea mijloacelor de a acţiona favorabil asupra unui organism pentru a preveni sau vindeca o maladie.

Remediile pot fi de 3 categorii:

1. Remedii chimice – sunt alcătuite din substanţe naturale sau de sinteză care sunt transformate în forme farmaceutice ce sunt administrate bolnavilor.
2. Remedii fizice – sunt remediile reprezentate de diferiţi agenţi fizici folosiţi în combaterea unor stări morbide.

Exemple: căldura, razele solare, ultraviolete, presopunctura, ultrasunete, acupunctura, electricitatea, infraroşii.

3. Remedii psihice – sunt reprezentate de diferite modalităţi de influenţare a psihicului.

Exemple: autosugestia, publicitatea, încrederea în persoana în care a-i încredere.

Remediile chimice – conţin substanţe medicamentoase care se mai numesc substanţe active, principii active, ingrediente sau componente. Pe lângă aceste substanţe active se mai utilizează substanţe auxiliare sau excipienţi, adjuvanţi, ajutătoare, vehicule.

Medicamentul după Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O. M. S.) – reprezintă o substanţă sau o asociere de substanţe care modifică un proces fiziologic sau patologic, în beneficiul celui pe care îl foloseşte.

Medicamentul – este acea substanţă sau grup de substanţe ce previn, ameliorează, tratează, studiază, diagnostichează o boală sau un simptom.

Substanţele active – se prelucrează în forme farmaceutice.

Formele farmaceutice – sunt modalităţi concrete de condiţionare a substanţelor active.

Formele farmaceutice presupun respectarea următoarelor etape:

3. Condiţionare.
4. Control de calitate.
5. Mod de administrare.

CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR

 După modul de formulare:

1. 1. Medicamente oficinale – sunt medicamente înscrise în Farmacopeea Română X, au o formulare şi compoziţie bine definită. Modul de preparare este indicat tot în Farmacopeea Română X.
   2. Medicamente magistrale – sunt medicamentele realizate în farmacii pe baza unei reţete individuale.
   3. Medicamente industriale.
2. După modul de administrare:
   1. Medicamente de uz intern (PER ORAL).
   2. Medicamente de uz extern.
3. După acţiunea farmaco – dinamică – se împart în grupe farmaco – terapeutice.

Exemple: Analgezice, Antianginoase, Antidepresive, etc.

4. După natura excipientului:
   1. Medicamente de consistenţă solidă – comprimate, capsule, pulberi, granulate, ovule şi supozitoare.
   2. Medicamente de consistenţă semisolidă – unguente, creme, geluri.
   3. Medicamente de consistenţă lichidă – soluţii, siropuri, suspensii, tincturi.
   4. Medicamente de consistenţă gazoasă – aerosoli.

SOLUŢII

 Soluţiile sunt preparate farmaceutice lichide ce conţin una sau mai multe substanţe medicamentoase dizolvate într-un solvent sau amestec de solvenţi. Se administrează ca atare pe cale internă sau externă sau la prepararea altor forme farmaceutice.

Cei mai utilizaţi solvenţi sunt: apa, alcool, glicerina şi uleiurile vegetale.

Clasificarea soluţiilor:

1. Limonade – soluţii apoase, edulcorante şi aromatizate care conţin proporţii mici de acizi organici şi proporţii mari de săruri organice. Se utilizează ca băuturi răcoritoare, antiemetice (împotriva greţurilor) şi laxative.
2. Poţiuni – soluţii de uz extern ce au ca solvent apa, apa aromatică, infuzia, decoctul, edulcorante (îndulcite). Se administrează cu lingura sau cu linguriţa.

Exemplu: Poţiune cu polibromuri.

3. Licori (lichid clar) – iniţial denumirea s-a folosit pentru soluţii hidro – alcoolice, edulcorante şi aromatizate, dar apoi s-a extins şi pentru soluţiile ale căror substanţă medicamentoasă rezultă în urma reacţiei dintre componente.

Exemplu: Soluţia Burow – este o soluţie ce rezultă prin dizolvarea în apă a 2 comprimate.

4. Elexire – sunt soluţii cu substanţe medicamentoase în amestec de solvenţi (cosolvenţi). Sunt lichide limpezi, cu gust plăcut destinate numai administrării orale. Concentraţia alcoolică variază între 15 – 20% (volum / volum).
5. Spirturi – sunt soluţii alcoolice de diferite concentraţii, incolore sau colorate. Sunt destinate administrării externe, pe piele, sub formă de fricţiuni, pensulaţii sau gargarisme (când se diluează).
6. Mixturi – sunt soluţii cu compoziţie complexă de tip dispersie eterogenă sau de tip suspensie. Se administrează intern şi extern.

Exemplu: Mixtura mentolată – alergii.

7. Picături (gutta – latină = picătură) – sunt soluţii ce conţin substanţe puternic active sau anodine, dizolvate într-o cantitate mică de solvent. Se administrează intern, cu picătura, diluate pe zahăr sau în apă, au gust dezagreabil.
8. Soluţii buvabile – soluţii apoase obţinute prin dizolvarea substanţelor active într-un solvent sau cosolvenţi, dar având o condiţionare primară specifică. Condiţionarea specifică se referă la un gen special de fiolă prevăzută cu 2 capilare.

 Doză unitară (se administrează o singură dată).

Diferenţiere de presiune

Exemplu: Magne B₆

TOT’ HEMA

Fier

9. Loţiuni (lotio – greacă = a spăla; lotus – latină – spălat) – sunt soluţii de uz extern care pot fi apoase sau cu amestec de solvenţi ce se folosesc pentru faţă, corp, mâini, cap, picioare, bărbierit.

Soluţiile administrate pe mucoase şi ţesuturi sensibile au denumiri speciale.

Exemple: Erine – picături pentru nas.

Colutorii – soluţii pentru mucoasa bucală.

Gargarisme – soluţii pentru mucoasa bucală.

Colire – soluţii pentru mucoasa oculară.

Avantajele soluţiilor:

• se pot administra pe toate căile posibile, motiv pentru care este forma farmaceutică cea mai utilizată;
• uşurinţa de administrare (mai ales la pacienţii cu tulburări de glutiţie – înghiţire);
• permit o dozare exactă a substanţelor medicamentoase (concentraţia substanţelor active);
• se pot fabrica în diverse concentraţii, aspect valorificat mai ales în terapia pediatrică;
• prezintă cea mai mare absorbţie a substanţei active şi cea mai mare bio – disponibilitate (cantitatea de substanţă activă din forma farmaceutică responsabilă de efectul terapeutic);

Exemplu: Clorura de calciu (CaCl2)        5% Nu → ideal

                Bio – disponibilitatea soluţiei > 4.5% ↓

• au efect rapid comparativ cu alte forme administrate pe aceeaşi cale;
• soluţiile pentru uz extern permit o aplicare uniformă;
• se evită acţiunea iritantă a substanţelor active;
• în soluţii se pot adăuga edulcoranţi, aromatizanţi şi coloranţi (medicamente atractive);
• se pretează la o condiţionare automată;
• înafară de soluţiile propriu-zise se pot realiza soluţii care se prepară extempore (în momentul întrebuinţării).

Se realizează prin dizolvarea pulberilor, granulatelor sau a comprimatelor în apă.

Dezavantajele soluţiilor:

• este forma farmaceutică cu stabilitatea cea mai scăzută (în timp se produc reacţii de degradare);
• pot fi uşor invadate de microorganisme şi fungi (ciuperci) motiv pentru care se adaugă conservanţi;
• ocupă volum mare şi masă mare motiv pentru care necesită echipament de protecţie de volum mare, spaţii de depozitare mari şi transport dificil.

SOLUTIONES – soluţii.

TEMĂ: În Farmacopeea Română X la pagina 849 – monografia soluţiilor şi medicamente de tip soluţii cunoaştem.