Comprese cu spirt si piper pentru tratarea poliartritei
In cazul celor care sufera de poliartrita, locurile dureroase se frectioneaza cu un ulei vegetal inainte de culcare, dupa care se bandajeaza cu o pinza groasa care sa tina cald. De asemenea se pot pune comprese cu spirt si piper. Foarte recomandat este decoctul de orez, dar si orezul simplu la fiecare masa. Locurile dureroase pot fi frectionate cu tinctura de flori de papadie.
Medicina populara le recomanda bolnavilor de poliartrita sa faca bai cu extract de pin sau cu decoct din muguri de pin. Locurile dureroase pot fi frectionate cu otet de mere; pe aceste zone pot fi aplicate si comprese cu otet de mere. In acelasi timp, otetul de mere se administreaza si intern, astfel: la un pahar de apa fierbinte se pun patru linguri de otet; se bea cite o jumatate de pahar din acest amestec de trei ori pe zi.
Pentru scaderea in intensitate a durerilor de miini si picioare, se amesteca un galbenus de ou cu o lingura de otet de mere; se intinde cu atentie acest amestec pe locurile dureroase. In cazul depunerilor de sare in articulatii, medicina populara recomanda urmatorul amestec: o lingura de bicarbonat alimentar, o lingura de sare de bucatarie, o lingura de mustar uscat. Se amesteca toate aceste ingrediente, dupa aceea se uda o bucata de pinza, se stoarce putin, se presara din acest amestec pe o jumatate a pinzei, iar cu cealalta jumatate se acopera partea pe care s-a presarat; se aplica pinza pe locurile dureroase asemenea unei comprese, se leaga si se lasa peste noapte. Aceasta procedura trebuie repetata mai multe seri la rind.
Poliartrita reumatoidă.
Este o inflamaţie, cu evoluţie cronică cu leziuni ale articulaţiilor (sinovială, cartilajul articular, ţesut osos subcondral), ale părţilor moi, periarticular (ligamente, tendoane, muşchi, artere, nervi) precum şi afectarea altor organe şi sisteme (plămâni, splină, ochiul, aparatul cardio-vascular, sistemul ganglionar limfatic).
Poliartrita se localizează cu predilecţie la articulaţiile mici, caracteristică fiind distribuţia simetrică a acestor localizări. Este de 3 ori mai frecventă la femei, decât la bărbaţi, vârsta la care poate debuta este 30-40 ani.
Este socotită una dintre afecţiunile autoimune. În serul bolnavilor sunt anticorpi specifici „factori reumatoizi” (reacţia Waaler-Rose) rezultaţi în urma unei intoleranţe imunitare a organismului faţă de propriile proteine.
Este foarte dificil de stabilit diagnosticul la debutul afecţiunii când simptomele sunt minore, dar este foarte important de stabilit această afecţiune în fazele de debut pentru a putea fi tratată cu succes.
Tratament.
Cu toate tratamentele medicamentoase care există la ora actuală în urma cercetărilor medicale este foarte dificil de tratat această afecţiune, tocmai datorită faptului că este depistată abia atunci când boala este instalată de mai mult timp şi a produs o serie de modificări.
În faza de debut manifestările bolii sunt de cele mai multe ori neglijate sau sunt tratate ca alte afecţiuni. Manifestările sunt: inapetenţa, scăderea în greutate, subfebrilitate, astenie fizică şi psihică, insomnii, labilitate psihică, etc.
La articulaţiile mici apar dureri la început minore dar amplificate în cursul nopţii, dureri musculare, senzaţia de răcire a extremităţilor, parestezii. În primele ore ale dimineţii se constată un grad de impotenţă funcţională a articulaţiilor metacarpofalangiene şi interfalangiene, precum şi o sensibilitate dureroasă marcată la apăsarea pe articulaţii.
Aceste simptome sunt localizate cel mai des la articulaţiile oaselor mâinii, dar pot apare şi la nivelul piciorului.
Poate apare însă şi ca o hidartroză intermitentă cu dureri difuze la articulaţii, fără semne inflamatorii. După un an încep însă şi alte simptome care cu timpul devin tot mai accentuate. Durerile articulare tot mai mari şi în multe cazuri permanente devin frecvent anchilozante, apare o deformare caracteristică a articulaţiilor interfalangiene. Tegumente subţiri, pergamentoase, calde. Pot să fie prezente la mâini, sau picioare şi pot merge până la deformări ale mersului, etc.
În primul rând se vor căuta eliminarea tuturor focarelor de infecţie. Pentru evitarea infecţiilor se va putea lua tinctură de propolis 30% câte 2 picături la fiecare 5 kg corp de 3 ori pe zi perioade de 3-6 luni, în funcţie şi de manifestările bolii. Aceste picături se pun pe un miez de pâine, se mestecă bine în gură apoi se înghit. Suplimentar se vor introduce în organism o serie de minerale, vitamine şi în general se optează pentru o hrană cât mai naturală, fără faimoasele E-uri, care pot doar să agraveze afecţiunea. De asemenea se va căuta ca să se introducă în organism cât mai puţine chimicale sub orice formă, pentru că organismul de cele mai multe ori prezintă reacţii foarte variate în funcţie de fiecare om în parte. Sucurile din legume şi fructe naturale, preparate din fructe şi legume proaspete sunt de un real ajutor.
Un factor important este puritatea apei care se va administra acestor bolnavi. Este cunoscut că apa oraşelor „potabilă” conţine clor care este o otravă şi pentru organism nu numai pentru germenii microbieni. Deci trebuie insistat pe consumul unei ape de foarte bună calitate.
Tratamentul cu ceaiuri este şi el foarte dificil de administrat pentru că aceşti bolnavi pot să prezinte o serie de intoleranţe şi este nevoie de o paletă mai mare de ceaiuri din care fiecare va trebui să aleagă ce i se potriveşte şi mai ales ce îi face cel mai bine. Acest lucru însă nu se poate face decât în urma testării personale a fiecărei plante în parte. De aceia este nevoie să dăm o listă mult mai lungă de plante. În toate cazurile însă este bine să fie aleasă şi o plantă care conţine aspirina naturală : salcie şi troscot în special (una din ele) care se va lua permanent perioade foarte lungi de timp. Diferenţa între aspirina sintetică şi cea vegetală este foarte mare, pentru că cea vegetală nu poate să facă nici o reacţie adversă ne dorită şi cea sintetică face foarte reacţii negative în organism.
Se pot folosi următoarele plante medicinale: ardei, brânduşă de toamnă (seminţe), brustur, ceapă, cireşe, coada calului, fasole, gălbenele, hrean, iederă, lămâi, măceş, mesteacăn, nuc, osul iepurelui, orz, plop, porumb, revent, salcie, spânz, troscot, ţelină, usturoi, varză.
Modul de folosire al plantelor medicinale.
Ardei iute (Capsium annum) se indică mai ales extern pentru calmarea durerii sub formă de tinctură aplicată pe o bucată de vată în locul dureros. Activează circulaţia sângelui şi totodată calmează durerea.
Brânduşă de toamnă (Colchicum autumnale) există în farmacii o serie de preparate însă nu se folosesc decât cu acordul medicului specialist fiind o plantă toxică. Extern din seminţe se macină şi se pune 50 g la 250 ml alcool sanitar. Se ţine timp de 15 zile agitând des pentru omogenizare. Se strecoară şi se foloseşte tamponând local cu o vată muiată În această tinctură. Este eficientă la calmarea durerilor şi intern pentru curăţirea organismului de toxinele acumulate.
Brustur (Arctium lapa) 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi, pentru efectul de dezintoxicare al organismului. Extern se foloseşte pentru calmarea durerilor aplicându-se compresă cu acest ceai aplicată caldă pe locul dureros.
Ceapa (Allium cepa) se va consuma crudă în alimentaţie sau sub orice formă în cantităţi cât mai mari ajutând la refacerea circulaţiei şi curăţind organismul de toxine. Aplicată extern sub formă de tinctură poate să calmeze durerea.
Cireşe (Cerasus vulgaris) 1-2 linguriţe de cozi de cireşe mărunţite se pun la 250 ml apă şi se fierb pentru 15 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, fiind un bun diuretic şi ajutând la curăţirea organismului de toxine.
Coada calului (Equisetum arvense) este o plantă comună care se găseşte foarte uşor este şi ea foarte eficientă pentru că în plus faţă de alte plante contribuie la scăderea colesterolului rău din organism în timp foarte rapid. Se poate consuma sub formă de decoct. Se pune 2 linguriţe de plantă mărunţită sau măcinată la 250 ml apă şi se fierbe timp de 0 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. De asemenea conţine şi o serie de minerale utile. Se pot face chiar şi băi generale cu această plantă. O mână de plantă mărunţită se pune la 5 litri de apă. Se fierbe timp de 20 minute, apoi se strecoară în cadă unde se stă 15-20 minute.
Fasole (Phaseolus vulgaris) 2 linguriţe de teci de fasole mărunţite se pun la 250 ml apă şi se fierb pentru 15 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, fiind un bun diuretic şi ajutând la curăţirea organismului de toxine.
Gălbenele (Calendula officinalis) 1-2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni pe zi şi extern se pot face comprese calde pe locul afectat de mai multe ori pe zi.
Hrean (Armoracia rusticona) se rade rădăcină de hrean 1-2 linguri şi se pun la 50 ml alcool sanitar. Se ţin 7 zile apoi se strecoară. Cu lichidul astfel obţinut se umezeşte o bucată de vată cu care se vor tampona locurile dureroase. Calmează durerea şi în plus activează circulaţia sângelui. Se poate folosi de mai multe ori pe zi.
Iederă (Hedera helix) 1-2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni pe zi şi extern se pot face comprese calde pe locul afectat de mai multe ori pe zi. Cu această plantă se pot face şi băi generale ajutând la dezintoxicarea organismului.
Lămâi (Citrus limoniu) se consumă suc de lămâie în orice cantitate este tolerată de către organism. Se poate amesteca cu apă şi miere obţinând un suc foarte bun. De asemenea se indică fierberea cojii pentru 20 minute (sau până se moaie) în 250 ml apă, apoi se strecoară şi se poate şi aceasta consuma cu miere.
Măceş (Rosa canina) 1-2 linguriţe de plantă mărunţită (seminţe) se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni pe zi şi extern se pot face comprese calde pe locul afectat de mai multe ori pe zi.
Mesteacăn (Betula verrucosa) are saponozide, rezine, mucilagii, etc. Poate combate cu mare succes bolile renale şi de asemenea o serie întreagă de infecţii ale aparatului uro-genital. Se va pune 2 linguriţe de frunze bine mărunţite de mesteacăn la 250 ml de apă în clocot. Se va lăsa apoi acoperit 20 de minute şi se va strecura. Se adaugă la acesta obligatoriu un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar. Se lasă apoi 6 ore şi se poate abia atunci consuma. Cu 4 linguriţe de plantă preparate identic, se obţine un ceai concentrat care se poate consuma în cursul zilei. La acest ceai este obligatoriu să se pună un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar înainte de a se consuma. Se indică ca diuretic fiind cel mai util ceai, în plus are capacitatea de a elimina acidul uric, colesterolul în exces şi multe alte toxine. Pentru aceste efecte deosebite se indică a fi folosit în: afecţiuni renale, vezicale chiar calculoză renală ,(fiind foarte utilă combinaţia cu coada racului în acest caz), scleroză, afecţiuni cardiace, diabet. În plus este un antiinflamator cutanat şi articular putând fi folosit cu succes la artroze, reumatism, hipertensiune, edemele cardiace, boli de ficat, dereglări uremice. Foarte important este faptul că distruge stafilococul auriu fiind deci şi un excelent antibiotic.
Se mai poate folosi seva, mugurii, coaja, ameţii. Seva este extraordinară la afecţiuni renale sau oculare. Intern seva se ia te 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se pot face cure de lungă durată.
Nuc (Juglans regia) 2 linguriţe de frunze de nuc mărunţite se pun la 250 ml apă şi se fierb pentru 15 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este utilă în cazul în care se doreşte diminuarea secreţiilor. De asemenea extern se poate folosi chiar şi sub formă de băi, pentru cei care transpiră mai mult şi pentru calmarea durerilor.
Osul iepurelui (Ononis spinosa) 1-2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni pe zi şi extern se pot face comprese calde pe locul afectat de mai multe ori pe zi.
Orz (Hordeum vulgare) în comerţ există extract de orz verde care ajută la revitalizarea organismului, are vitamine, minerale şi chiar enzime ajutând chiar şi la procesul de încetinire al procesului de îmbătrânire. Se consumă conform indicaţiilor producătorului.
Plop negru (Populus nigra) se pun 2 linguriţe de muguri zdrobiţi la 250 ml apă şi se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară, cât sunt calzi. Se pot consuma 3 căni pe zi. Sunt utile în cazul în care în organism există infecţii sau se mai poate folosi alifia care există în comerţ, pentru ungeri externe.
Porumb (Zea majs) mătase de porumb 1-2 linguriţe se pun la 250 ml apă pentru 2-3 ore apoi se aduc la punctul de fierbere. Când clocoteşte se poate strecura. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, pentru efectul diuretic pe care-l are.
Revent (Rheum palmatum) 1-2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni pe zi şi extern se pot face comprese calde pe locul afectat de mai multe ori pe zi.
Salcie (Salix alba) 1 linguriţă de coajă se macină cu ajutorul râşniţei de cafea transformându-se în praf. Se pune o jumătate de linguriţă sub limbă pentru 0 minute, apoi se înghite cu apă. Este foarte util la această afecţiune pentru că conţine acid salicilic. Se mai poate pune 1 linguriţă de coajă mărunţită la 250 ml apă. Se fierbe timp de 0 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Salcia este absolut indispensabilă în tratament fiind necesară înlocuirea aspirinei şi altor medicamente de sinteză cu coajă de salcie sau cu troscot care au de asemenea aceiaşi componentă chimică şi au acelaşi efect, însă nu produc nici un efect negativ în organism.
Spânz (Helleborus purpurascens)- 50 g de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml alcool de de 80 grade. Se ţine timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se diluează cu tot atâta apă fiartă şi răcită şi se toarnă totul într-o sticlă. Se va avea grijă să nu se aplice pe pielea lezată pentru poate să fie otrăvitoare în acest caz. Se va folosi doar extern. Este unul dintre cele mai bune calmante.
Troscot (Polygonum aviculare) linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni de ceai pe zi. Conţine acid salicilic însă fără nici un efect secundar şi se poate lua perioade lungi de timp pentru rezolvarea acestei afecţiuni. Troscoţăl- 2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Tinctură intern- se pune 50 g plantă măcinată fin cu râşniţa de cafea într-o sticlă şi se adaugă 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se ţine timp de 15 zile agitând des sticla. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte 1 linguriţă diluată la 250 ml apă de 3 ori pe zi.
Tinctură pentru extern- se pune tot ca mai sus cu singura diferenţă că se foloseşte alcool sanitar. Se aplică apoi comprese pe locurile dureroase.
Ţelină (Apium graveolens) cel mai bine este să se folosească sucul din rădăcină şi frunze. Se pune 20-50 ml de suc din acesta împreună cu 150 ml suc de morcovi şi se consumă de 3 ori pe zi, înaintea meselor.
Usturoi (Allium sativum)- consum crud zilnic. De asemenea se poate face o tinctură din 50 de g de usturoi curăţit şi mărunţit la 250 ml alcool de 70 grade. Se ţine timp de 15 zile apoi se strecoară. Se poate lua câte 3 picături diluate cu 100 ml apă în fiecare zi la trezire. În cazurile mai grave se poate lua de 3 ori pe zi.
Varza (Brasica oleracea) se striveşte foaie de varză cu o sticlă pe un dog de lemn şi se aplică la locul dureros. Se poate lăsa peste noapte.
Se va evita frigul, umezeala, eforturile fizice mari. Se combate obezitatea.
În primul rând este nevoie de multă odihnă. Se va întării musculatura prin gimnastică medicală, se alimentează cu multe vitamine.
Alimentaţia trebuie să fie cu multe sucuri din legume şi fructe. Ca alimente medicament avem: fasole verde, ţelină, fructe, lactate, peşte slab, ouă, miere.
Reţetă 1: se ia 1 mână de coada calului care se fierbe în 5 litri de apă timp de 20 minute. Se strecoară în cadă unde se va sta 30 minute. Se va consuma în acest timp un ceai de mesteacăn, mătase de porumb sau coada calului. Se face din 2 linguriţe de plantă puse la 250 ml şi fierte apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. La ieşirea din cadă se va înveli bine fără să se şteargă şi se aşează în pat pentru a transpira. Se poate face zilnic.
Reţeta 2: se fierb coji de ouă în mai multe ape care se aruncă, apoi se pun aceste coji în cuptor cu uşa deschisă, pentru a se usca. Să fiţi atenţi să nu se coloreze în procesul uscării. Se macină apoi sub formă de praf cu ajutorul râşniţei de cafea. Se pune 1 parte praf de ouă (coji) cu 1 parte suc de lămâie. Se poate consuma după 24 ore. Se va lua zilnic câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi, pentru complectarea cu calciu.
Pansament cu răşină de brad diluată în alcool sanita. Se pune apoi o faşă şi se păstrează timp de 24 ore după care se spală cu alcool şi se pensulează altă răşină.
Împachetări cu parafină sau cu nămol de turbă, cataplasme cu muştar, hrean ras şi pus în alcool cu care se va face împachetare.
Se va căuta să se facă gimnastică în măsura posibilităţilor.
Se va feri de frig şi umezeală.
Se va combate sedentarismul.
Se fac băi cu plante medicinale, mai ales cu lujeri de roşii, frasin, nuc, care sunt utili aici.
Roşiile: consumul roşiilor proaspete are efect în purificarea sângelui, eliberând toxinele acumulate în organism, ajutând însă şi la tratarea reumatismului, artrozelor, artritelor. Au efect diuretic şi laxativ uşor fiind utile contra constipaţiei. Măreşte rezistenţa organismului la infecţii, întărind sistemul imunitar. Se poate face o cură: în prima săptămână se mănâncă dimineaţa 3-4 roşii, peste zi ar fi bine să mâncaţi un regim vegetarian. În a doua săptămână la micul dejun şi cină consumaţi numai roşii crude doar cu sare. La prânz nu consumaţi carne.
În a treia săptămână rezervaţi micul dejun exclusiv pentru roşii proaspete, iar la prânz şi seara vegetarieni. La începutul celei de treia săptămâni rezervaţi-vă două zile numai cu roşii fără alte alimente. Această cură dă rezultate şi în colite, ameliorează simptomele nefritei şi ale litiazei urinare şi biliare. Se poate urma tratamentul şi cura aceasta şi cu suc de roşii, eventual chiar combinat cu suc de morcovi, de pătrunjel sau ţelină.
Notăm două plante cu efecte excelente: caprifoiul, mestecănul, salcie, troscot, varza. Am mai putea adăuga şi coada racului, dar acesta se găseşte mai greu în magazinele de specialitate. Toate aceste plante conţin salicilat care ajută la diminuarea inflamaţiei. Să nu uităm că aspirina are o serie de efecte negative în organism şi aceste plante nu au nici un efect nedorit.
Preparare:
Se pun 2 linguriţe de coajă de salcie sau rădăcină de coada racului la 250 ml apă. Se fierb timp de 0 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, chiar perioade lungi de timp.
Marea poate fi de unreal ajutor, nămolul marin sau nămolul sapropelic de ori şi unde este unul dintre cele mai eficente tratamente care se poate aplica la această afecţiune. Acesta însă este indicat doar în fazele incipiente ale afecţiunii, pentru că în fazele acute este contra indicat. Talasoterapia este unul dintre cele mai eficiente tratamente tot în fazele de debut, dar numai în perioadele liniştite când nu există inflamaţii şi VSH-ul este normal.
O serie de preparate :Pell-Amar şi altele sunt foarte indicate la această afecţiune şi au fost testate pe foarte muţi bolnavi cu efecte deosebite.
