Felbamat – Convulsii Epileptice Epilepsie

Sharing

Felbamat
Actiune terapeutica: Anticonvulsiv
Categorie de risc pentru sarcina: C

MOD DE ACTIUNE

Mecanism de actiune necunoscut. Felbamatul poate reduce extinderea convulsiei si poate creste pragul convulsivant. Are efect slab inhibitor asupra legarii de receptorii benzodiazepinilor si ai GABA. Se absoarbe bine dupa administrarea PO . T ½, terminal: 20-23 h. Aproximativ 40-50% se excreta nemodificat în urina.

INDICATII

Singur sau adjuvant în terapia convulsiilor partiale cu sau fara generalizare secundara la adultii cu epilepsie. Adjuvant al terapiei convulsiilor partiale si generalizate asociate cu sindromul Lennox-Gastaut la copii. Utilizat numai ca terapie de linie a doua.

CONTRAINDICATII

Istoric de disfunctie hepatica sau discrazie sanguina. Hibersensibilitate la carbamati.

 


 

 

PRECAUTII

 

Utilizarea se asociaza cu cresterea marcata a incidentei anemiei aplastice. Utilizati numai daca epilepsia este atât de severa încât riscul de anemie aplastica este considerat acceptabil din prisma beneficiilor administrarii. Nu este indicata înlocuirea sau continuarea terapiei cu felbamat fara un consult hematologic prealabil. Manifestarile clinice ale anemiei aplastice pot deveni vizibile dupa câteva luni de utilizare a medicamentului (5-30 saptamâni); totusi lezarea celulelor stem medulare pot apare cu saptamâni sau luni mai devreme, conferindu-i pacientul riscul de a dezvolta dupa întreruperea medicatiei, anemie pe o perioada de timp variabila si necunoscuta. Nu se stie daca riscul de dezvoltare a anemiei aplastice se modifica în functie de durata expunerii, doza sau utilizare concomitenta a altor medicamente (eventual antiepileptice). (4) Tipic, anemia aplastica se dezvolta fara semne clinice sau de laborator premonitorii. Sindromul complet cuprinde semne de infectie, sângerare sau anemie. De aceea, testele sanguine de rutina nu pot fi utilizate pentru a reduce incidenta anemiei aplastice. Pot permite în unele cazuri detectarea modificarilor hematologice înainte ca sindromul sa fie detectabil clinic. Întrerupeti terapia cu felbamat la aparitia oricarui semn de deprimare a maduvei osoase.

La pacientii care primesc felbamat, s-a constatat o frecventa crescuta de deces prin insuficienta hepatica. Nu pot fi facute estimari sigure legate de incidenta insuficientei hepatice si nici nu pot fi identificati factori care sa poata fi utilizati pentru a prevedea care pacienti au risc crescut. Nu se stie daca riscul de a dezvolta insuficienta hepatica se modifica în functie de durata expunerii, doza sau utilizarea concomitenta a altor medicamente (epileptice). Pacientilor care primesc felbamat ar trebui sa li testeze functia hepatica (AST, ALT, bilirubina) înainte de initierea terapiei si apoi, în timpul tratamentului, la intervale de 1-2 saptamâni. Trebuie întrerupta imediat medicatia la pacientii care prezinta teste functionale modificate. Utilizati cu precautie în timpul lactatiei. Siguranta si eficacitatea nu au fost determinate la copiii fara sindrom Lennox-Gastaut.

 


 

 

EFECTE ADVERSE

 

SNC: insomnie, cefalee, anxietate, somnolenta, ameteli, nervozitate, tulburari de mers, depresie, parestezii, ataxie, stupor, labilitate emotionala, tulburari psihologice, reactii agresive, halucinatii, euforie, tentativa de suicid . GI: tulburari dispeptice, constipatie, diaree, G&V, anorexie, dureri abdominale, sughit, esofagita. Respirator: rinita, faringita, tuse. CV: palpitatii, tahicardie, TSV. Manifestari generale: fatigabilitate, modificari ale greutatii corporale, edem facial, durere toracica, dureri, astenie, simtome pseudogripale, anafilaxie. Oftalmologic: mioza, diplopie, tulburari de vedere. GU: incontinenta urinara, sângerare intermenstruala, infectii de tract urinar. Hematologic: anemie aplastica, purpura, leucopenie, limfadenopatie, leucocitoza, trombocitopenie, granulocitopenie, factor antinuclear pozitiv, agranulocitoza, modificari calitative ale plachetelor. Dermatologic: acnee, rash, prurit, urticarie, eruptie buloasa, tumefierea mucoasei bucale, sindrom Stevens-Johnson. Diverse: otita medie, insuficienta hepatica acuta, mialgii, fotosensibilitate, durere toracica substernala, reactii alergice.

 


 

 

DOZAJ – MOD DE ADMINISTRARE

 

SUSPENSIE, TABLETE
Monoterapie, terapie initiala

Adulti, pacienti cu vârsta mai mare de 14 ani, initial: 1200 mg/zi în doze divizate de 3 ori/zi-de 4 ori/zi Doza poate fi crescuta în trepte de 600 mg la fiecare 2 saptamâni pâna la 2400 mg/zi în functie de raspunsul clinic si apoi, daca este necesar, pâna la 3600 mg/zi.
Conversia la monoterapie

Adulti: initiati terapia cu 1200 mg/zi în doze divizate de 3 ori/zi-de 4 ori/zi Reduceti doza de antiepileptic asociat la jumatate la initierea terapiei cu felbamat. În a doua saptamâna de terapie, doza de felbamat ar trebui crescuta la 2400 mg/zi, concomitent cu scaderea dozei antiepilepticului asociat cu înca aproximativ jumatate din doza originala. În saptamâna a treia, cresteti doza de felbamat la 3600 mg/zi si continuati sa scadeti doza de antiepileptic asociat în functie de raspuns.
Terapie adjuvanta

Adulti: adaugati felbamat 1200 mg/zi în doze divizate de 3 ori/zi-de 4 ori/zi; în acelasi timp reduceti cu 20% doza de antiepileptic curent. Pot fi necesare reduceri ulterioare ale dozelor de antiepileptic asociat pentru a reduce efectele adverse determinate de interactiunea medicamentoasa. Doza de felbamat poate fi crescuta în trepte de 1200 mg/zi la intervale de o saptamâna pâna la 3600 mg/zi.
Sindrom Lennox-Gastaut la copii cu vârsta de 2-14 ani

Ca adjuvant, adaugati felbamat la o doza de 15 mg/kg/zi divizata de 3 ori/zi-de 4 ori/zi în timp ce reduceti doza de antiepileptic curent cu 20%. Scaderi ulterioare ale dozelor de medicament antiepileptic pot fi necesare pentru a minimiza efectele adverse determinate de interactiunea medicamentoasa. Doza de felbamat poate fi crescuta în etape de 15 mg/kg/zi la intervale de o saptamâna pâna la 45 mg/kg/zi.

 


 

 

OBSERVATII PENTRU PACIENT – FAMILIE

 

Evitati activitatile ce necesita atentie sporita pâna la epuizarea efectului. Anuntati daca reactii adverse precum anorexia, varsaturile, insomnia, greata si cefaleea sunt persistente. Anuntati orice modificare a statusului mental sau pierderea controlului convulsiilor; doza este determinata de raspunsul clinic. Nu opriti terapia; poate creste frecventa convulsiilor. Beneficiile rezultate din obtinerea unui control adecvat al convulsiilor trebuie sa cântareasca mult mai mult decât potentialul de a dezvolta anemie aplastica; evaluati riscul.

 


 

 

 

Acum se mai citeste

Vreau sa stiu si eu Daca ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !
Abia ca mi-a folositMi-a folosit putinMi-a folosit indeajunsMi-a folositMi-a folosit foarte mult ( Apreciaza, sa stie si altii.)

Loading...