Toti cautam raspunsuri pe internet. Voteaza cum ti-a folosit sa stie si cel care vine dupa tine si cauta, astfel il ajuti si se va bucura asa cum te bucuri si tu ca ai gasit ceea ce cautai! Lasa si un comentariu daca vrei, precis ii va fi de folos.

Abia ca mi-a folositMi-a folosit putinMi-a folosit indeajunsMi-a folositMi-a folosit foarte mult ( 1 -voturi, Media: 5.00 out of 5)

Loading...
Dipimet Prospect

Prospect Dipimet

Sharing

Prospect: Informatii pentru utilizatori

 

DIPIMET 500 mg, comprimate filmate

 

Clorhidrat de metformină

 

Compoziţie

Un comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 500 mg şi excipienţi: copovidona, celuloză
microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu, acid metacrilic copolimer tip
C, talc, dioxid de titan (E171), trietil citrat, hidrogenocarbonat de sodiu, laurilsulfat de sodiu.

Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, biguanide

 

Indicaţii terapeutice

Tratamentul diabetului zaharat (de tip 2) la adulţi, în special la pacienţii supraponderali, atunci când
regimul dietetic şi activitatea fizică nu mai pot asigura controlul adecvat al nivelului glicemiei.

Adulţi

Dipimet 500 mg se poate folosi ca şi monoterapie sau în asociere cu alte antidiabetice orale sau cu insulină.

A fost remarcată o scădere a incidenţei complicaţiilor cronice ale diabetului la pacienţii supraponderali
cu diabet zaharat de tip 2 trataţi cu metformin ca terapie de primă intenţie (vezi pct. 5.1.)

 

Dipimet Prospect
Dipimet Prospect

Contraindicaţii

Dipimet 500 mg este contraindicat în următoarele cazuri:

-hipersensibilitate la clorhidrat de metformină sau oricare dintre componentele medicamentului;
-cetoacidoză diabetică, precomă diabetică;

-insuficienţă sau disfuncţie renală (de exemplu valori ale creatininei serice > 135 ^mol/l la bărbaţi şi >
110 ^mol/l la femei).

-afecţiuni acute cu posibilă afectare a funcţiei renale, cum sunt: deshidratarea, infecţiile severe, şocul,
-administrarea intravasculară a unor substanţe iodate de contrast (vezi pct. 4.4.)

-afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxie tisulară, cum ar fi: insuficienţă cardiacă sau
respiratorie, infarctul miocardic recent, şocul;

-insuficienţă hepatică, intoxicaţie alcoolică acută, alcoolism;

-alăptarea.

 

Precauţii

Acidoză lactică

Este o complicaţie metabolică rară, dar cu efecte grave (mortalitate ridicată în lipsa unui tratament de
urgenţă). Cazurile cunoscute de acidoză lactică -la pacienţi trataţi cu clorhidrat de metformină- au fost
descrise la diabeticii cu insuficienţă renală gravă. Incidenţa acidozei lactice poate fi şi trebuie redusă
prin determinarea altor factori de risc (de exemplu dezechilibru glicemic, cetonemie, perioade de post,
consum excesiv de alcool, insuficienţă hepatică şi afecţiuni caute sau cronice care se asociază cu
hipoxia).

 

Diagnostic:

Tabloul clinic al acidozei lactice include dispnee acidotică, dureri abdominale şi hipotermie, urmată de
comă. Parametrii de laborator relevanţi pentru diagnostic sunt: pH-ul redus al sângelui, nivelul lactozei
în plasmă peste 5 mmol/l şi creşterea deficitului de anioni şi a raportului lactat/piruvat. Când există
suspiciunea de acidoză metabolică, se întrerupe tratamentul cu clorhidrat de metformin.

(vezi pct. 4.9 )

 

Funcţie renală:

Deoarece metforminul se elimină renal, la iniţierea tratamentului şi periodic trebuie efectuat un control
al nivelul de creatinină serică:

  minim anual la pacienţi cu funcţie renală normală;

   minim de 2-4 ori pe an la pacienţi cu valoarea creatininei serice la limita superioară normalului şi la
pacienţi vârstnici.

O afectare minimă a funcţiei renale este frecventă şi uneori asimptomatică la pacienţi vârstnici.

Este necesară o atenţie specială în situaţii când există o afectare a funcţiei renale (de exemplu la
iniţierea terapiei cu antihipertensive, diuretice sau antiinflamatorii nesteroidiene).

 

Administrarea de substanţă de contrast cu iod:

Deoarece administrarea intravenoasă de substanţă de contrast cu iod pentru analize radiologice poate
determina insuficienţă renală, clorhidratul de metformin trebuie întrerupt înainte, în timpul şi 48 ore
după analiză. Continuarea terapiei se va face abia după ce s-a stabilit printr-un examen nou că funcţia
renală este normală.

 

Intervenţii chirurgicale:

Tratamentul cu Dipimet 500 mg trebuie întrerupt cu 48 ore înainte de intervenţiile chirurgicale sub
anestezie totală sau rahianestezie. Continuarea terapiei se va face la minimum 48 ore de la intervenţia
respectivă, după ce s-a stabilit prin investigaţii paraclinice că funcţia renală nu a fost afectată.

 

Alte măsuri de precauţie:

La toţi pacienţii se impune dietă cu o distribuţie adecvată a hidraţilor de carbon pe parcursul zilei.
Pacienţii supraponderali trebuie să-şi continue dieta hipocalorică.

Testele uzuale de laborator (glicemie a jeun şi postprandiale) trebuie efectuate periodic.

Clorhidratul de metformin -în monoterapie- nu determină hipoglicemie, dar metforminul în asociere
cu insulina sau sulfoniluree impune precauţie şi determinări ale glicemiei pentru ajustarea dozelor.

 

Interacţiuni

Asocieri nerecomandate cu:

Alcoolul

deoarece există creşterea riscului de acidoză lactică în intoxicaţia alcoolică acută, mai ales în cazurile
de post alimentar sau malnutriţie, insuficienţă hepatică.

Se recomandă evitarea consumului de alcool sau administrarea de medicamente ce conţin alcool.

Substanţe de contrast iodate: deoarece administrarea intravasculară de substanţe de contrast pe bază de
iod determină o acumulare a metforminului şi poate induce insuficienţă renală. cu riscul de apariţie a
acidozei lactice.

Administrarea de metformin trebuie sistată înainte de efectuarea examenului radiologic, iar reluarea
tratamentului se va face după 48 ore, dar numai după ce funcţia renală a fost reevaluată şi s-a dovedit a
fi neafectată.

 

Asocieri care necesită precauţii

-Glucocorticoizii (administraţi sistemic sau local), beta-2 simpatomimeticele şi diureticele datorită
activităţii hiperglicemiante intrinseci. Pacienţii trebuie informaţi asupra necesităţii unei monitorizări
mai frecvente a glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. Dacă este cazul, se ajustează doza de
antidiabetic pe perioada tratamentului cu aceste medicamente până la oprirea administrării acestora.
-Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei deoarece pot scădea nivelul glicemiei. Dacă este
cazul se ajustează doza de antidiabetice pe perioada tratamentului cu aceste medicamente până la
oprirea administrării acestora.

 

În timpul tratamentului de lungă durată cu metformină, atât începerea cât şi întreruperea
administrării oricărui alt medicament poate duce la perturbarea echilibrului metabolic.

Asocierea metforminei cu următoarele medicamente poate intensifica efectul de scădere a
glicemiei: insulină, alte antidiabetice orale (derivaţi de sulfoniluree, acarboză); IMAO
(inhibitori de monoaminooxidază); oxitetraciclină; fibraţi; ciclofosfamidă sau derivaţii săi.
Administrarea pe perioade lungi a blocantelor beta-adrenergice şi a altor antihipertensive cum
sunt clonidina, rezerpina şi guanetidina poate, de asemenea, să determine scăderea glicemiei.


De interes clinic deosebit este mascarea simptomelor adrenergice care semnalează
hipoglicemia, cu afectarea percepţiei subiective a simptomelor de alarmă ale acesteia.
Medicamentele care întârzie eliminarea metforminei (cum este cimetidina) cresc riscul de
acidoză lactică.

 

Următoarele medicamente pot să reducă efectul metforminei de scădere a glicemiei:
glucocorticoizi; combinaţii estroprogestative, anticoncepţionale orale, adrenalină şi alte
simpatomimetice; glucagon; hormoni tiroidieni; tiazide şi diuretice de ansă; diazoxid,
fenotiazine; acid nicotinic şi derivaţi.

 

Medicamentele care scad absorbţia metforminei, de exemplu colestiramina, determină
reducerea efectului acesteia.

Metformina poate accelera excreţia fenprocumonei şi, eventual, a altor derivaţi cumarinici,
ceea ce impune efectuarea regulată a testelor de coagulare.

Consumul acut sau cronic de alcool etilic poate potenţa hipoglicemia şi creşte riscul de
acidoză lactică, în special în caz de post sau malnutriţie şi insuficienţă hepatică. Trebuie evitat
consumul de alcool etilic sau de medicamente care conţin alcool etilic.

 

Administrarea intravasculară de substanţe de contrast iodate poate produce insuficienţă renală,
rezultând o acumulare a metforminei cu risc crescut de acidoză lactică. Administrarea
metforminei va fi întreruptă înainte şi în timpul investigaţiei. Tratamentul cu metformină se
reia după 48 ore şi după ce reevaluarea funcţiei renale a arătat rezultate normale.

 

Atenţionări speciale

Vârstnici

Datorită posibilităţii ca la vârstnici funcţia renală să fie afectată, doza de metformin va fi ajustată -în
funcţie de valorile parametrilor biochimici de investigare a funcţiei renale.

Este necesară o evaluare regulată a funcţiei renale (vezi pct. 4.4.)

 

Sarcina şi alăptarea

Studiile experimentale pe animale nu prezintă indicaţii despre efecte nocive din punct de vedere al
sarcinii, dezvoltării embrionare şi fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).

La pacientele cu diabet care sunt gravide sau doresc aceasta nu se mai administrează clorhidrat de
metformin. Valoarea glicemiei se ajustează -în asemenea cazuri- cu insulină pentru a reduce riscul de
malformaţii fetale cauzate de glicemie.

 

Metformin se excretă în laptele matern la şobolan.

Nu există date similare la om şi în această situaţie trebuie luată o decizie privind întreruperea
tratamentului sau întreruperea alăptării, în funcţie de raportul beneficiu terapeutic matern- risc
potenţial de hipoglicemie la sugar.

 

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

În monoterapie, metformin nu determină hipoglicemie şi deci nu are efecte asupra capacităţii de a
conduce vehicule sau a folosi utilaje. Există însă riscul de apariţie a hipoglicemiei în cazul asocierii
Dipimet 500 mg cu alte medicamente antidiabetice (derivaţi de sulfoniluree, insulină, sulfamide,
Repaglinid).

 

Doze şi mod de administrare

Monoterapia şi asocierea cu alte antidiabetice orale

Doza iniţială recomandată este de 1 comprimat de 2 sau 3 ori pe zi în timpul meselor.

După 10 -15 zile doza poate fi adaptată în funcţie de valorile glicemiei. O creştere treptată a dozelor
poate favoriza o toleranţă digestivă mai bună.

 

Dacă se intenţioneză înlocuirea altui antidiabetic oral, se va întrerupe administrarea acestuia şi se va
începe administrarea de metformin în dozele menţionate mai sus.

Doza zilnică maximă este de 3 g clorhidrat de metformin.

 

Asocierea cu insulină

Clorhidratul de metformin şi insulina pot fi utilizate în cadrul terapiei asociate pentru obţinerea unui
control mai bun al glicemiei.

Doza uzuală iniţială recomandată este de % comprimat filmat de 2-3 ori pe zi, în timp ce doza de
insulină este ajustată în funcţie de valorile glicemiei.

 

Vârstnici

Datorită posibilităţii ca la vârstnici funcţia renală să fie afectată, doza de metformin va fi ajustată -în
funcţie de valorile parametrilor biochimici de investigare a funcţiei renale.

Este necesară o evaluare regulată a funcţiei renale (vezi pct. 4.4.)

Copii

Având în vedere că nu există date privind tratamentul la această grupă de vârstă, metformin nu trebuie
utilizat la copii.

 

Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt definite după cum urmează: foarte frecvente: > 1/10; frecvente: > 1/100, <1/10;
puţin frecvente > 1/1000, < 1/100; rare: > 1/10000, < 1/1000; foarte rare: <1/10000 şi cazuri izolate.

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente: tulburări gastro-intestinale cum ar fi greaţa, vărsăturile, diareea, dureri abdominale şi
scăderea apetitului. Aceste reacţii adverse apar cel mai adesea la iniţierea tratamentului. Pentru a
preveni, se recomandă ca administrarea de metformin să se facă în două sau trei prize zilnice, în
timpul meselor sau după acestora. Creşterea treptată a dozei poate, de asemenea, favoriza toleranţa
digestivă.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvent: modificări de gust -gust metalic-(disgeuzie)-

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rar: erupţii cutanate tardive, prurit şi urticarie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte rare: la pacienţii trataţi pe perioade lungi cu metformin s-a constatat foarte rar o absorbţie
redusă a vitaminei BJ2 şi reducerea nivelului seric al acesteia. Aceasta poate fi considerată ca o
posibilă cauză la pacienţii cu anumită formă de anemie (megaloblastică).

Foarte rar: acidoza lactică (0,03 cazuri / 1000 pacient an; vezi pct. 4.4 )

Tulburări hepatobiliare

Anomalii ale testelor biochimice hepatice ale căror valori revin la normal după sistarea administrării
metforminului.

Date limitate arată la copii şi adolescenţi un profil similar cu al adulţilor legat de reacţii adverse.

 

Supradozaj

Hipoglicemia nu a fost observată la doze de metformin de până la 85 g, dar în asemenea situaţii s-au
raportat cazuri de acidoză lactică.

Administrarea de doze mari de metformin sau coexistenţa unor factori de risc, poate dtetermina
acidoză lactică. Aceasta constituie o urgenţă medicală şi trebuie instituite măsuri de urgenţă.

Cea mai eficientă metodă de eliminare a lactatului şi a metforminului este hemodializa.

 

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Ambalaj

Cutie cu 3 blistere Al/PVC a câte 10 comprimate filmate.

Producător

SC. ANTIBIOTICE SA.

Str. Valea Lupului nr.1,

Iaşi, România

 

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă

SC. ANTIBIOTICE SA.

Str. Valea Lupului nr.1,

Iaşi, România

Data ultimei verificări a prospectului

Aprilie 2007

Tratamente Naturiste

1 2 3 4

Diete pentru Adulti si Copii

1 2 3 4

 

Lupta-cu-Cancerul

 

Dieta de detoxifiere

 

Celulita

 

8 cure detoxifiere

 

detox-plan

 

retete cu vlastari

 

germeni

 

Sa radem un pic !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.