Prospect Hydrea

Sharing

Prospect Hydrea

Capsule, 500 mg

Compoziţie

O capsulă conţine hidroxiuree 500 mg şi excipienţi: capsula – lactoză monohidrat, hidrogenofosfat de disodiu anhidru, acid citric anhidru, stearat de magneziu; capac – oxid galben de fer (E 172), indigocarmin (E 132), dioxid de titan (E 171), gelatină; corp – dioxid de titan (E 171), eritrozină (E 127), gelatină.

Grupa farmacoterapeutică: alţi agenţi antineoplazici

Indicaţii terapeutice

Melanom malign.

Leucemie mielocitară cronică rezistentă.

Carcinom ovarian recurent, metastatic sau inoperabil.

Administrarea hidroxiureei concomitent cu radioterapia este indicată pentru controlul evoluţiei locale a carcinomului primar cu celule scuamoase (epidermoid) al capului şi gâtului (excluzând buzele) şi a carcinomului de col uterin.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la hidroxiuree sau la oricare dintre excipienţii produsului. Sarcina şi alăptarea.

Precauţii

Tratamentul cu hidroxiuree nu trebuie iniţiat dacă funcţia hematopoietică este deprimată. Prima şi cea mai frecventă manifestare a deprimării măduvei hematopoietice este leucopenia. Trombocitopenia şi anemia pot să apară mai puţin frecvent şi rareori preced leucopenia. Totuşi, refacerea după mielosupresie este rapidă după întreruperea tratamentului.

Trebuie reţinut că deprimarea măduvei hematopoietice apare predominant la pacienţii care au fost supuşi anterior radioterapiei sau chimioterapiei. Hidroxiureea trebuie utilizată cu precauţie la astfel de pacienţi.

Tratamentul trebuie întrerupt dacă numărul leucocitelor scade sub 2500/mm3 sau numărul trombocitelor scade sub 100000/mm3. În aceste cazuri determinarea numărului de celule sanguine trebuie reverificată după 3 zile şi terapia trebuie reluată când numărul lor creşte semnificativ spre limita normalului. Deoarece răspunsul hematopoetic este prompt, de obicei este necesară omiterea câtorva doze.

De asemenea, radioterapia trebuie întreruptă dacă răspunsul promt nu apare în timpul tratamentului cu hidroxiuree şi radioterapie în asociere. Totuşi, necesitatea amânării radioterapiei a fost rară; de obicei radioterapia a fost continuată utilizând dozele şi tehnica recomandate.

Durerea sau discomfortul datorat inflamaţiei membranelor la locul iradiat (mucosită) sunt de obicei controlate prin administrarea de anestezice locale sau de analgezice orale. Dacă reacţia este severă, tratamentul cu hidroxiuree trebuie întrerupt temporar; dacă este foarte severă, şedinţele de iradiere pot fi amânate temporar. Totuşi, a fost rar necesar întreruperea acestor terapii.

Tulburările gastrice severe, cum sunt greaţa, vărsăturile şi anorexia, apărute ca urmare a terapiei asociate, pot fi de obicei controlate prin întreruperea temporară a administrării hidroxiureii; rareori a fost necesară şi întreruperea iradierii.

Interacţiuni

Studiile in vitro au demonstrat o creştere semnificativă a activităţii citarabinei asupra celulelor în condiţiile tratamentului concomitent cu hidroxiuree. Nu s-a stabilit dacă această interacţiune determină toxicitate sinergică in vivo, nici dacă este necesară modificarea dozelor de citarabină.

Deoarece hidroxiureea poate creşte concentraţia plasmatică a acidului uric, poate fi necesară ajustarea dozelor medicaţiei uricozurice.

Atenţionări speciale

Frecvent se observă macrocitoză, care nu este legată de un deficit de acid folic sau de vitamină B12.

Hidroxiureea poate determina liză celulară masivă, mai ales la începutul tratamentului, însoţită de hiperuricemie şi hiperuricozurie. Apariţia nefropatiei urice la pacienţii cu leucemie sau limfom poate fi prevenită printr-o hidratare adecvată şi, în unele cazuri, prin administrare de allopurinol. Alcalinizarea urinei poate fi necesară dacă uricemia este crescută.

Deoarece hidroxiureea se elimină în principal pe cale renală, este necesară supravegherea funcţiei renale şi a diurezei în cursul tratamentului şi administrarea cu prudenţă în cazurile de insuficienţă renală confirmată.

Vârstnicii pot fi mai sensibili la efectele mielotoxice ale hidroxiureei; se recomandă reducerea dozelor.

Anemia severă trebuie corectată înaintea iniţierii terapiei cu hidroxiuree. Dacă anemia apare în cursul tratamentului, trebuie corectată fără întreruperea terapiei cu hidroxiuree.

Hidroxiureea poate reduce clearance-ul plasmatic al ferului precum şi utilizarea ferului de către eritrocite, dar nu pare să modifice durata de viaţă a eritrocitelor.

La pacienţii care dezvoltă leucopenie trebuie urmărită apariţia semnelor de infecţie. În cazul bolnavilor cu neutropenie şi febră, tratamentul trebuie început cu antibiotice cu spectru larg până la efectuarea testelor microbiologice.

Înaintea şi în timpul tratamentului, trebuie evaluate, în mod repetat, profilul hematologic, incluzând medulograma, dacă este necesară, precum şi funcţia renală şi hepatică. Dozarea hemoglobinei, numărătoarea leucocitelor şi a trombocitelor trebuie efectuate cel puţin o dată pe săptămână în cursul tratamentului cu hidroxiuree.

Sarcina şi alăptarea

Hidroxiureea administrată în timpul sarcinii poate afecta fătul şi este cunoscută ca agent teratogen la animale. Administrarea de doze cuprinse între 1/3-2 ori doza maximă la om la femele de iepure şi şobolan în perioada de gestaţie a determinat apariţia de malformaţii congenitale.

Nu există studii adecvate şi bine controlate la femei gravide. În concluzie, administrarea produsului este contraindicată în perioada de sarcină. Se recomandă ca femeile aflate la vârsta fertilă să utilizeze metode contraceptive în timpul tratamentului cu hidroxiuree.

Hidroxiureea se excretă în lapte. Datorită riscului unor reacţii adverse severe la sugari, se va decide fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului cu hidroxiuree, în funcţie de importanţa medicamentului pentru mamă.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Deoarece la doze mari hidroxiureea poate determina somnolenţă şi, rareori, ameţeli şi dezorientare, se recomandă atenţie la conducătorii de vehicule sau la cei care folosesc utilaje.

Doze şi mod de administrare

Toate schemele terapeutice trebuie să se bazeze pe greutatea pacientului sau pe greutatea ideală.

Utilizarea concomitentă a hidroxiureei cu alţi agenţi mielosupresori poate necesita ajustarea dozelor.

NOTĂ: Dacă pacientul preferă astfel sau nu poate înghiţi capsulele, conţinutul capsulelor poate fi pus într-un pahar cu apă şi înghiţit imediat. În acest caz este posibil ca excipienţii din capsule să nu se dizolve şi să plutească la suprafaţa apei.

Tumori solide Terapia intermitentă

Doza uzuală este de 80 mg hidroxiuree/kg, administrată oral, în priză unică, o dată la 3 zile.

Terapie continuă

Doza uzuală este de 20-30 mg hidroxiuree/kg şi zi, administrată oral, în priză unică.

Administrarea intermitentă oferă avantajul reducerii toxicităţii (de exemplu, deprimarea măduvei hematopoietice). Pacienţii trataţi după această schemă au necesitat rareori întreruperea completă a terapiei datorită toxicităţii.

Asocierea cu radioterapia

Carcinomul primar cu celule scuamoase (epidermoid) al capului şi gâtului (excluzând buzele) şi carcinomul de col uterin

Doza recomandată este de 80 mg hidroxiuree/kg, administrată oral, în priză unică, o dată la fiecare 3 zile.

Administrarea hidroxiureei trebuie începută cu cel puţin 7 zile înaintea iniţierii iradierii şi trebuie continuată în timpul radioterapiei, precum şi ulterior, atât timp cât pacientul este ţinut sub observaţie şi nu prezintă reacţii adverse severe sau neobişnuite.

Iradierea trebuie efectuată la doza adecvată respectivei situaţii terapeutice; de obicei, nu este necesară ajustarea dozelor de radiaţii atunci când se administrează concomitent hidroxiuree

Leucemia mielocitară cronică rezistentă Terapie continuă

Doza uzuală este de 20-30 mg hidroxiuree/kg şi zi, administrată oral, în priză unică.

Evaluarea eficacităţii antineoplazice a hidroxiureei se va face după 6 săptămâni de tratament. Când răspunsul clinic este semnificativ, terapia trebuie continuată pe termen nedefinit.

Reacţii adverse

Hematologice

Reacţiile adverse cele mai frecvente au fost deprimarea măduvei hematopoetice (leucopenie, anemie şi, ocazional, trombocitopenie). De asemenea, poate apărea frecvent o macrocitoză, care nu este legată de un deficit de acid folic sau de vitamină B12.

Gastro-intestinale

Reacţiile adverse gastro-intestinale includ greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, anorexie, stomatită, afte bucale.

Dermatologice

Reacţiile dermatologice includ prurit, erupţii cutanate maculopapulare, eritem facial şi periferic. Alopecia apare rar. La unii pacienţi, după câţiva ani de terapie de întreţinere zilnică cu hidroxiuree, au fost observate hiperpigmentare, atrofia pielii şi a unghiilor, formarea de scuame, papule violete şi alopecie.

Pacienţii supuşi radioterapiei pot prezenta o exacerbare a eritemului post- iradiere.

Neurologice

Dozele mari pot produce somnolenţă de intensitate moderată. Rar, au apărut tulburări neurologice: cefalee, ameţeli, dezorientare, halucinaţii şi convulsii.

Renale

Ocazional, hidroxiureea poate determina o afectare temporară a funcţiei tubulare, însoţită de creşteri ale concentraţiei plasmatice ale acidului uric, ureei şi creatininei. Datorită lizei celulare produse de hidroxiuree, pot sa apară hiperuricemie şi hiperuricozurie, eventual litiază renală urică.

Alte reacţii adverse

Foarte rar au fost raportate febră, frisoane şi creşteri ale concentraţiilor enzimelor hepatice. Rareori s-au raportat reacţii pulmonare acute asociate administrării de hidroxiuree; acestea au constat în infiltrate pulmonare difuze, febră şi dispnee.

Excepţional au fost semnalate, ca şi pentru alte preparate antimitotice, amenoree, oligospermie sau azoospermie, în general reversibile.

Tratamentul asociat (hidroxiuree şi radioterapie)

Reacţiile adverse observate sunt similare cu cele raportate în cazul utilizării hidroxiureei în monoterapie. Aceste reacţii includ în principal, deprimare medulară (leucopenie şi anemie) şi iritaţii gastrice. Majoritatea pacienţilor care au primit tratament asociat au prezentat leucopenie. Scăderea trombocitelor sub 100000/mm3 a apărut rar şi numai în prezenţa leucopeniei. De asemenea reacţiile gastr-intestinale au apărut şi în cazul radioterapiei ca unic tratament.

Supradozaj

În cazul supradozajului, predomină riscul toxicităţii hematologice. După întreruperea tratamentului, hematopoieza revine rapid la normal. În unele cazuri este necesară transfuzie.

Au fost raportate efecte toxice acute cutaneo-mucoase la pacienţii trataţi cu hidroxiuree în doze de câteva ori mai mari decât cele recomandate. De asemenea, s-au observat eritem violaceu, edeme ale palmelor şi ale plantelor, urmate de descuamarea mâinilor şi a picioarelor, hiperpigmentare intensă generalizată a pielii şi stomatită acută severă.

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Ambalaj

Cutie cu un flacon din sticlă brună conţinând 100 capsule.

Producător

Bristol-Myers Squibb, Italia

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă

Bristol-Myers Squibb

345 Park Avenue, New York – 10154, SUA

Data ultimei verificări a prospectului

Februarie 2005

Sharing

Prospecte.Net recomanda consultarea medicului inainte de orice tratament. Luati medicamente si suplimente numai la indicația medicului deoarece combinate sau in cantitati necontrolate sa dea efecte adverse, dintre care unele pot fi fatale.

Acum sunteti aici: Home » Prospect Hydrea
Do NOT follow this link or you will be banned from the site!