Prospect Metoprolol LPH – HTA Hipertensiune Arteriala

Sharing

Prospect : Informatii pentru utilizator

Metoprolol LPH Prospect

      25 mg comprimate

Metoprolol LPH 50 mg comprimate

Metoprolol LPH 100 mg comprimate

 

Tartrat de metoprolol

Compoziţie

Metoproiol LPH 25 mg

Un comprimat conţine tartrat de metoproiol 25 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă K 30, amidon glicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, ulei hidrogenat din seminţe de bumbac, talc, stearat de magneziu. Metoproiol LPH 50 mg

Un comprimat conţine tartrat de metoproiol 50 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă K 30, amidon glicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, ulei hidrogenat din seminţe de bumbac, talc, stearat de magneziu. Metoproiol LPH 100 mg

Un comprimat conţine tartrat de metoproiol 100 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă K 30, amidon glicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, ulei hidrogenat din seminţe de bumbac, talc, stearat de magneziu.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente betablocante; betablocante selective

 

Metoprolol 25mg Prospect
Metoprolol 25mg Prospect

Indicaţii terapeutice

a. hipertensiune arterială;

b. profilaxia crizelor de angină de efort;

c. infarct miocardic acut tratament de înlocuire a metoprololului introdus intravenos;

d.tratament de lungă durată după infarct miocardic (scăderea mortalităţii);

e. manifestări funcţionale cardiace: eretism cardiac;

f.  profilaxia migrenei;

g. adjuvant în terapia hipertiroidismului.

Se mai poate folosi în tratamentul unor diferite tulburări de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare (tahicardie, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională) şi aritmii ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară).

Contraindicaţii

– hipersensibilitate la tartratul de metoproiol sau la oricare dintre excipienţi;

– forme severe de astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă;

– insuficienţă cardiacă ce nu răspunde la tratament;

– şoc cardiogen;

– bloc atrioventricular de gradul II sau III;

– angor Prinzmetal (neasociat cu alte afecţiuni cardiovascutareşî m cazul administrării metoprololului în monoterapie);

– boala nodului sinusal;

– bloc sinoatrial;

– bradicardie sinusală (frecvenţa cardiacă sub 45-50 bătăi/min);

– forme severe de sindrom Raynaud şi afecţiuni arteriale periferice;

– feocromocitom netratat;

– hipotensiune arterială;

– antecedente de reacţii anafilactice;

– copii cu vârsta sub 6 ani (datorită formei farmaceutice).

 

Precauţii

în cazul în care în timpul tratamentului se înregistrează bradicardie marcată (sub 50-55 bătăi/minut), simptomatică, doza de tartrat de metoproiol trebuie scăzută. Sportivi

Metoprololul poate să determine o reacţie pozitivă în cadrul testelor

pentru controlul antidoping.

Excipienţi

Deoarece medicamentul conţine lactoză este contraindicat la bolnavii cu

afecţiuni ereditare rare cum sunt intoleranţa la galactoză, deficitul de

lactază Lapp sau malabsorbţia glucoză-galactoză.

 

Interacţiuni

Asocieri NErecomandate

Administrarea concomitentă cu amiodarona poate să provoace tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Asocieri care necesită precauţii la utilizare .

Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce  reacţiile cardiovasculare compensatorii ale blocantelor beta- adrenergice (inhibiţia beta-adrenergică poate fi înlăturată în timpul intervenţiei chirurgicale de către stimulantele beta-adrenergice). Tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie oprit dintr-o dată, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament.

Administrarea concomitentă a unor blocante ale canalelor de calciu (bepridilul, diltiazemul şi verapamilul) determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice prin efect sinergie. Asocierea nu se face decât sub supraveghere medicală şi monitorizarea electrocardiogramei, în special la vârstnici sau la începutul tratamentului.

în cazul asocierii cu antiaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă), pot să apară tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Se impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei.

Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea tensiunii arteriale şi eventual, adaptarea dozei de metoproiol.

Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a produsului prin inhibarea metabolizării sale hepatice, cu creşterea acţiunii şi efectelor adverse, de exemplu, bradicardie marcată. Asocierea necesită supraveghere medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se scade în timpul tratamentului cu cimetidină şi se creşte după oprirea tratamentului. Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a efectelor ei adverse neurologice şi cardiace.

Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică, efectuarea electrocardiogramei şi. eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în timpul tratamentului şi după oprirea acestuia. Antiacidele compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scai absorbţia metoprololului, de aceea antiacidele trebuie administrate la distanţe de cel puţin 2 ore de metoproiol.

înainte de efectuarea examenului radiologie cu substanţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante beta-adrenergice trebuie întrerupt. In cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesară şi administrarea nu poate fi întreruptă, trebuie instituit tratamentul adecvat

 

Asocieri de avut în vedere

Antiinflamatoarele nesteroidiene micşorează efectul hipotensor al metoprololului prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină. Asocierea cu blocante ale canalelor calciului de tip dihidropiridinic poate provoca hipotensiune arterială şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă cardiacă latentă sau necontrolată prin tratament.

Utilizarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină hipotensiune arterială şi hipotensiune ortostatică severă. Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită retenţiei hidrosaline pe care o provoacă. Fenobarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie enzimatică, reducând astfel efectele acestuia

Acum se mai citeste