Prospect Midazolam

Sharing

Prospect: Informatii pentru utilizatori

MIDAZOLAM 5 mg/ml

Soluţie injectabilă, 5 mg/ml

Compoziţie

Un ml soluţie injectabilă conţine midazolam 5 mg sub formă de clorhidrat de midazolam
5,56 mg şi excipienţi: clorură de sodiu, acid clorhidric 1N, apă pentru preparate injectabile.

  • fiecare fiolă de 1 ml soluţie injectabilă conţine 5 mg midazolam pentru injectare i.v., i.m.şi administrare rectală;
  • fiecare fiolă de 3 ml soluţie injectabilă conţine 15 mg midazolam pentru injectare i.v., i.m. şi administrare rectală;
  • fiecare fiolă de 10 ml soluţie injectabilă conţine 50 mg midazolam pentru injectare i.v., i.m. şi administrare rectală.

Grupa farmacoterapeutică: hipnotice şi sedative; derivaţi de benzodiazepine.

Indicaţii terapeutice

Midazolamul este un hipnotic cu durată scurtă de acţiune, indicat în:

Midazolam
Midazolam

La adulţi

–           Sedare cu păstrarea stării de conştienţă înaintea şi în timpul procedurilor diagnostice şi
terapeutice realizate cu sau fără anestezie locală.

–         Anestezie

–                                       premedicaţie înainte de inducţia anesteziei generale;

–                                       inducţia anesteziei;

–                                       sedare în anestezia combinată.

–         Sedare în unităţile de terapie intensivă.

La copii

–           Sedare cu păstrarea stării de conştienţă înaintea şi în timpul procedurilor diagnostice şi
terapeutice realizate cu sau fără anestezie locală;

–         Anestezie

–                                       premedicaţie înainte de inducţia anesteziei generale.

–         Sedare în unităţile de terapie intensivă.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la midazolam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului.

Sedare cu păstrarea stării de conştienţă la pacienţii cu insuficienţă respiratorie severă sau
depresie respiratorie acută.

Şoferi.

Precauţii

Midazolamul trebuie administrat numai dacă sunt disponibile facilităţi de resuscitare
specifice pentru vârsta şi greutatea pacientului deoarece administrarea i.v. a midazolamului poate
deprima contractilitatea miocardică şi poate determina apnee. În cazuri rare, au apărut
evenimente adverse cardio-respiratorii. Acestea au inclus deprimare respiratorie, apnee, stop
respirator şi/sau stop cardiac. Aceste incidente potenţial letale apar în special când administrarea
s-a făcut prea rapid sau în doză prea mare.

Când midazolamul este utilizat ca premedicaţie, este obligatorie o observare adecvată a
pacientului după administrare pentru că sensibilitatea interindividuală variază şi pot să apară
simptome ale supradozajului.

Benzodiazepinele trebuie folosite cu precauţie maximă la pacienţii cu antecedente de abuz
de alcool etilic sau de medicamente.

Toleranţă

A fost raportată o pierdere a eficacităţii midazolamului atunci când a fost utilizat pentru
sedarea de lungă durată în unităţile de terapie intensivă.

Dependenţă

Dacă midazolamul este utilizat pentru sedarea de lungă durată în unităţile de terapie
intensivă, trebuie avut în vedere faptul că se poate dezvolta depedenţă fizică la midazolam.
Riscul dezvoltării dependenţei creşte proporţional cu doza şi durata tratamentului.

Simptomele sindromului de sevraj

În timpul tratamentului prelungit cu midazolam în unităţile de terapie intensivă, se poate
dezvolta dependenţa fizică. De aceea, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de
simptome de sevraj. Pot să apară următoarele simptome: cefalee, dureri musculare, anxietate,
stare de tensiune, nelinişte, confuzie, iritabilitate, insomnie de rebound, modificări de dispoziţie,
halucinaţii şi convulsii. Deoarece riscul de apariţie a simptomelor de sevraj este mai mare după
întreruperea bruscă a tratamentului, se recomandă ca doza să fie scăzută treptat.

Amnezia

Midazolamul produce amnezie anterogradă (frecvent acest efect este de dorit în situaţii
cum sunt înainte şi în timpul procedurilor diagnostice şi chirurgicale), a cărei durată este direct
proporţională cu doza administrată. Amnezia prelungită poate reprezenta o problemă la pacienţii
în ambulator care sunt externaţi după intervenţie. După administrarea midazolamului pe cale
parenterală, pacienţii trebuie externaţi din spital sau din cabinetul de consultaţii numai dacă sunt
însoţiţi.

Reacţii paradoxale

Reacţii paradoxale cum sunt agitaţie, mişcări involuntare (inclusiv convulsii tonico-clonice
şi tremor muscular), hiperactivitate, ostilitate, reacţii de furie, agresivitate, excitaţie paroxistică şi
violenţă au fost asociate uneori cu administrarea midazolamului. Aceste reacţii pot să apară când
se administrează doze mari şi/sau când injectarea s-a făcut prea rapid. Cea mai mare incidenţă a
acestui tip de reacţii a fost raportată la copii şi vârstnici.

Interacţiuni

Metabolizarea midazolamului este mediată aproape în exclusivitate de izoenzima CYP3A4
a citocromului P450. Inhibitorii şi inductorii acestei izoenzime (vezi pct. Precauţii) ca şi alte
substanţe active (a se vedea mai jos) pot determina interacţiuni medicamentoase cu midazolamul.

Deoarece midazolamul suferă fenomenul de prim pasaj hepatic, teoretic, după
administrarea parenterală midazolamul va fi mai puţin afectat de interacţiunile medicamentoase
şi consecinţele clinice mai puţin relevante.

Itraconazol, fluconazol şi ketoconazol

Administrarea concomitentă de midazolam oral şi unele antifungice azolice (itraconazol,
fluconazol, ketoconazol) produce o creştere marcată a concentraţiilor plasmatice de midazolam
şi prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, ducând la modificarea
importantă a testelor psihosedative. Timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare au fost
crescuţi de la 3 la aproximativ 8 ore.

La administrarea unei doze unice de midazolam in bolus, pentru sedarea de scurtă durată,
efectul midazolamului nu a fost crescut sau prelungit semnificativ clinic de către itraconazol şi,
de aceea, nu este necesară reducerea dozelor. Totuşi, administrarea de doze mari sau perfuziile
de lungă durată cu midazolam la pacienţii care utilizează itraconazol, fluconazol sau
ketoconazol, de exemplu în timpul terapiei intensive, poate determina efecte hipnotice care
durează mai mult, posibilă recuperare întârziată şi deprimare respiratorie, astfel că este necesară
ajustarea dozelor.

Verapamil şi diltiazem

Nu sunt disponibile studii in vivo privind interacţiunea dintre midazolamul administrat
intravenos şi verapamil sau diltiazem.

Totuşi, cum este de aşteptat, farmacocinetica midazolamului după administrare orală
variază semnificativ clinic la asocierea cu aceste blocante ale canalelor de calciu, până la
dublarea valorii timpului de înjumătăţire plasmatică şi a concentraţiei plasmatice maxime,
rezultând o performanţă semnificativ redusă în testele pentru funcţiile de coordonare şi cognitive,
producând în acelaşi timp sedare profundă. Când se utilizează midazolam oral, se recomandă, de
obicei, ajustarea dozelor. Deşi nu sunt de aşteptat interacţiuni semnificative clinic la
administrarea de midazolam pentru sedarea de scurta durată, este necesară prudenţă dacă se
administrează concomitent midazolam intravenos cu verapamil sau diltiazem.

Antibiotice macrolidice: eritromicina şi claritromicina

Administrarea concomitentă de midazolam oral şi eritromicină sau claritromicină creşte
semnificativ aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a
midazolamului de aproximativ patru ori şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
midazolamului, mai mult decât dublu, în funcţie de studiu. Au fost observate modificări
importante ale testelor psihomotorii şi de aceea, se recomandă ajustarea dozelor de midazolam
dacă este administrat oral, datorită întârzierii semnificative a recuperării.

Când s-au administrat doze unice de midazolam in bolus pentru sedarea de scurtă durată,
efectul midazolamului nu a fost accentuat sau prelungit semnificativ clinic de către eritromicină
deşi s-a înregistrat o scădere semnificativă a clearance-ului plasmatic. Este necesară prudenţă
dacă midazolamul este administrat intravenos concomitent cu eritromicina sau claritromicina. Nu
au fost evidenţiate alte interacţiuni semnificative clinic între midazolam şi alte antibiotice
macrolidice.

Cimetidina şi ranitidina

Administrarea concomitentă de cimetidină (în doze egale sau mai mari de 800 mg/zi) şi
midazolam intravenos a crescut într-o mică măsura concentraţiile plasmatice la starea de
echilibru ale midazolamului, ceea ce poate duce la o recuperare întârziată, în timp ce
administrarea concomitentă de ranitidină nu a avut nici un efect. Cimetidina şi ranitidina nu au
afectat farmacocinetica midazolamului administrat oral. Aceste date indică faptul că
midazolamul intravenos poate fi administrat concomitent cu doze uzuale de cimetidină (de
exemplu, 400 mg/zi) şi ranitidină fără ajustarea dozelor.

Saquinavir

Administrarea concomitentă a unei doze unice intravenoase de 0,05 mg midazolam/kg,
după 3 – 5 zile de administrare de saquinavir (1200 mg, de trei ori pe zi) la 12 voluntari sănătoşi
a scăzut clearance-ul midazolamului cu 56% şi a crescut timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare de la 4,1 la 9,5 ore. Numai efectele subiective ale midazolamului (scale vizuale
analoge cu menţiunea “efecte generale medicamentoase”) au fost intensificate de saquinavir.

De aceea, o doză unică de midazolam in bolus intravenos poate fi administrată în asociere
cu saquinavir. Totuşi, în timpul perfuziei prelungite cu midazolam, se recomandă o scădere a
dozei totale pentru a evita recuperarea întârziată (vezi pct. Precauţii).

Alţi inhibitori de protează: ritonavir, indinavir, nelfinavir şi amprenavir

Nu sunt disponibile studii in vivo privind interacţiunea dintre midazolam şi alţi inhibitori de
protează. Considerând că saquinavir are cea mai slabă putere inhibitorie asupra CYP3A4 dintre
toţi inhibitorii de protează, doza de midazolam trebuie scăzută sistematic în timpul perfuziei
prelungite, când este administrat în asociere cu inhibitori de protează, alţii decât saquinavir.

Deprimante ale SNC

Alte medicamente sedative pot potenţa efectele midazolamului.

Clasele farmacologice ale deprimantelor SNC includ opiaceele (când sunt utilizate ca
analgezice, atitusive sau tratamente de substituţie), antipsihotice, alte benzodiazepine utilizate ca
anxiolitice sau hipnotice, fenobarbital, sedative antidepresive, antihistaminice şi medicamente
antihipertensive cu acţiune centrală.

Când midazolamul este asociat cu alte medicamente sedative trebuie luată în considerare
sedarea suplimentară.

Mai mult, creşterea suplimentară a deprimării respiratorii trebuie monitorizată cu atenţie în
cazul tratamentului concomitent cu opiacee, fenobarbital sau benzodiazepine.

Alcoolul etilic poate creşte marcat efectul sedativ al midazolamului. Consumul de alcool
etilic trebuie evitat în cazul administrării de midazolam.

Sunătoare

Administrarea pe termen lung de sunătoare scade concentraţia plasmatică de midazolam
prin inducerea selectivă a CYP3A4. Aceasta poate produce diminuarea activităţii terapeutice a
midazolamului. Acest efect este cosiderabil mai mic după administrarea intravenoasă de
midazolam, comparativ cu administrarea orală.

Alte interacţiuni

Administrarea i.v. a midazolamului scade concentraţiile minime alveolare (CMA) ale
anestezicelor inhalatorii necesare pentru anestezia generală.

Atenţionări speciale

Pacienţii pediatrici cu vârsta sub 6 luni sunt în mod particular vulnerabili la obstrucţia
căilor respiratorii şi la hipoventilaţie, de aceea sunt esenţiale creşterea treptată cu doze mici până
la obţinerea efectului clinic şi monitorizarea cu atenţie a frecvenţei respiratorii şi a saturaţiei în
oxigen.

Rar, au apărut reacţii adverse cardio-respiratorii. Acestea au inclus deprimare respiratorie,
apnee, stop respirator şi/sau stop cardiac. Aceste incidente potenţial letale apar mai ales la adulţii
cu vârsta peste 60 ani, la cei cu insuficienţă respiratorie preexistentă sau cu funcţie cardiacă
alterată şi la copiii cu instabilitate cardiovasculară, în special când administrarea s-a făcut prea
rapid sau în doză prea mare.

Se impune precauţie specială când midazolamul se administrează la pacienţii cu risc
crescut:

–         adulţi cu vârsta peste 60 ani;

–         pacienţi debilitaţi sau cu afecţiuni cronice, de exemplu:

–         pacienţi cu insuficienţă respiratorie cronică;

–         pacienţi cu insuficienţă renală cronică, funcţie hepatică alterată sau insuficienţă cardiacă;

–         pacienţi pediatrici, în special cei cu instabilitate cardio-vasculară.

Aceşti pacienţi cu risc crescut necesită doze mai mici (vezi pct. Doze şi mod de
administrare) şi trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor precoce de alterare a funcţiilor
vitale.

Ca şi în cazul celorlalte deprimante ale SNC şi/sau cu proprietăţi miorelaxante, se impune o
atenţie deosebită atunci când se administrează midazolam la un pacient cu miastenia gravis.

Eliminarea întârziată a midazolamului

Eliminarea midazolamului poate fi întârziată la pacienţii trataţi cu inhibitori sau inductori ai
CYP3A4 (vezi pct. Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni).

De asemenea, eliminarea midazolamului poate fi întârziată la pacienţii cu disfuncţie
hepatică, debit cardiac scăzut şi la nou-născuţi.

Copii prematuri şi nou-născuţi

Datorită riscului crescut de apnee, se recomandă prudenţă deosebită în cazul sedării la
prematuri şi la copii mai mari (născuţi prematur). Este necesară o monitorizare atentă a ritmului
respirator şi saturaţiei în oxigen. Injectarea rapidă trebuie evitată la nou-născuţi. De asemenea,
funcţiile organelor nou-născuţilor sunt reduse şi/sau imature, aceştia fiind vulnerabili la efectele
respiratorii accentuate şi/sau prelungite ale midazolamului.

Evenimente adverse hemodinamice au fost raportate la pacienţii pediatrici cu instabilitate
cardio-vasculară; aministrarea intravenoasă rapidă trebuie evitată la această categorie de pacienţi.

Sarcina şi alăptarea

Nu sunt disponibile date suficiente pentru a evalua siguranţa midazolamului în timpul
sarcinii. Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene, dar a fost observată
toxicitate asupra fătului, ca şi în cazul altor benzodiazepine. Nu sunt disponibile informaţii
privind expunerea la midazolam în primele două trimestre de sarcină.

S-a raportat că administrarea midazolamului în doze mari în ultimul trimestru de sarcină, în
timpul naşterii sau utilizarea lui pentru inducţia anesteziei pentru operaţia cezariană produce
reacţii adverse asupra mamei sau asupra fatului (risc de inhalaţie la mamă, aritmii cardiace
fetale, hipotonie, dificultăţi la supt, hipotermie şi deprimare respiratorie la nou-născut).

Mai mult, copiii născuţi de mame tratate cronic cu benzodiazepine în timpul ultimului
trimestru de sarcină pot dezvolta dependenţă fizică, cu risc de apariţie a simptomelor de sevraj în
perioada postnatală.

În consecinţă, midazolamul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut
necesar. Este de preferat să se evite utilizarea midazolamului în timpul operaţiei cezariene.

În cazul administrării midazolamului pentru oricare intervenţie chirurgicală în cazul
sarcinii aproape de termen, trebuie luat în considerare riscul pentru nou-născut.

Midazolamul se excretă în cantităţi mici în laptele matern. Mamele care alăptează trebuie
sfătuite să întrerupă alăptarea pentru 24 ore după administrarea midazolamului.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Sedarea, amnezia, scăderea capacităţii de concentrare şi a funcţiei musculare, pot influenţa
negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Înainte de administrarea de
midazolam, pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje până la
recuperarea completă. Medicul trebuie să decidă când se pot relua aceste activităţi. Se recomandă
ca pacientul să fie însoţit la externare.

Doze şi mod de administrare

Doze standard

Midazolamul este un sedativ puternic care necesită creştere treptată a dozelor şi
administrare lentă. Dozele trebuie crescute treptat până la obţinerea în siguranţă a stării de sedare
dorite, în funcţie de necesitatea clinică, starea fizică, vârsta şi medicaţia concomitentă. La adulţii
cu vârsta peste 60 ani, pacienţi debilitaţi sau cu afecţiuni cronice ca şi la pacienţii pediatrici doza
trebuie determinată cu atenţie, luându-se în considerare factorii de risc individuali. Dozele
standard sunt prezentate în tabelul de mai jos. Informaţii suplimentare sunt prezentate în textul
după tabel.

Indicaţie

Adulţi< 60 ani

Adulţi > 60 ani/
debilitaţi sau bolnavi
cronici

Copii

Sedare cu
păstrarea
stării de
conştienţă

i.v.

Doza iniţială:

2-2,5 mg midazolam
Cantitatea pentru
creşterea treptată a
dozei:

1 mg midazolam
Doza totală:

3,5-7,5 mg
midazolam

i.v.

Doza iniţială:

0,5-1 mg midazolam
Cantitatea pentru
creşterea treptată a
dozei:

0,5-1 mg midazolam
Doza totală:

<3,5 mg midazolam

i.v.: 6 luni-5 ani
Doza iniţială:

  1. 05-0,1               mg
    midazolam/kg
    Doza totală:

<6 mg midazolam

  1. v.:6-12 ani
    Doza iniţială:
    0,025-0,05 mg
    midazolam/kg
    Doza totală:

<10 mg midazolam
rectal >6 luni

  1. 3-0,5  mg
    midazolam/kg
  2. m.:          1-15 ani
    0,05-0,15 mg
    midazolam/kg

Premedicaţie
în anestezie

i.m.

0,07-0,1 mg
midazolam/kg

i.m.

0,025-0,05 mg
midazolam/kg

rectal >6 luni

  1. 3-0,5  mg
    midazolam/kg
  2. m.1-15 ani
    0,08-0,2 mg
    midazolam/kg

Inducţia

anesteziei

i.v.

0,15-0,2 mg
midazolam/kg
(0,3-0,35 fără
premedicaţie)

i.v.

0,1-0,2 mg
midazolam/kg
(0,15-0,3 fără
premedicaţie)

 

Sedare în
anestezia
combinată

i.v.

doze intermitente de
0,03-0,1 mg
midazolam/kg sau
perfuzie continuă
0,03-0,1 mg/kg şi oră

i.v.

doze mai mici decât
cele recomandate
pentru adulţi <60 ani

 

 

Sedare în

i.v.

i.v. la nou-născut <32

unităţile de

Doza de încărcare: 0,03-0,3 mg midazolam/kg

săptămâni de vârstă

terapie

în creşteri de 1 -2,5 mg midazolam

gestaţională

intensivă

Doza de întreţinere: 0,03-0,2 mg

0,03 mg

 

midazolam/kg şi oră

midazolam/kg şi oră
i.v. la nou-născut >32
săptămâni şi copil
până la 6 luni

  1. 06          mg

midazolam/kg şi oră

  1. v.la pacienţi> 6 luni
    Doza de încărcare:
    0,05-0,2 mg
    midazolam/kg
    Doza de întreţinere:
    0,06-0,12 mg
    midazolam/kg şi oră

Sedare cu păstrarea stării de conştienţă

Pentru sedare cu păstrarea stării de conştienţă în vederea intervenţiilor diagnostice sau
chirurgicale, midazolamul se administrează intravenos (i.v.). Doza trebuie individualizată şi
crescută treptat şi nu trebuie administrată prin injectare rapidă sau in bolus unic. Debutul sedării
poate varia individual în funcţie de starea fizică a pacientului şi de circumstanţele administrării
(de exemplu viteza de administrare, doza administrată). Dacă este necesar, se pot administra
doze suplimentare în funcţie de necesităţile individuale. Debutul efectului este la aproximativ 2
minute după administrare. Efectul maxim este obţinut după aproximativ 5 – 10 minute.

Adulţi

Administrarea i.v. a midazolamului se face lent, cu un ritm de aproximativ 1 mg în 30
secunde. La adulţii cu vârsta sub 60 ani, doza iniţială este de 2 – 2,5 mg midazolam administrată
cu 5-10 minute înainte de începerea procedurii. După necesităţi, se pot administra doze
suplimentare de 1 mg midazolam. Dozele totale medii variază între                                  3,5-7,5 mg

midazolam. De obicei nu sunt necesare doze totale mai mari de 5 mg midazolam. La adulţii cu
vârsta peste 60 ani, pacienţi debilitaţi sau cu afecţiuni cronice, se începe prin administrarea unei
doze de 0,5 – 1 mg midazolam. După necesităţi, se pot administra doze suplimentare de 0,5 -1
mg midazolam. De obicei nu sunt necesare doze totale mai mari de 3,5 mg midazolam.

Copii

Administrarea i.v.: doza de midazolam trebuie crescută treptat şi lent până la obţinerea
efectului clinic dorit. Doza iniţială de midazolam trebuie administrată într-un interval de
2 – 3 minute. Poate fi necesar să se aştepte 2 – 5 minute pentru a evalua complet efectul sedativ
înainte de începerea procedurii sau repetarea dozei. Dacă este necesară sedare suplimentară se
continuă administrarea de doze mici până se atinge nivelul de sedare dorit. Sugarii şi copiii cu
vârsta sub 5 ani pot necesita doze substanţial mai mari (mg/kg) decât copiii mari şi adolescenţii.

Pacienţi pediatrici cu vârsta sub 6 luni: pacienţii pediatrici cu vârsta sub 6 luni sunt în mod
deosebit vulnerabili la obstrucţia căilor respiratorii şi la hipoventilaţie. De aceea, utilizarea în
sedarea bazală la copiii cu vârsta sub 6 luni nu este recomandată.

Pacienţi pediatrici cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 5 ani: doza iniţială este de 0,05-0,1 mg
midazolam/kg. Pentru obţinerea efectului dorit poate fi necesară o doză totală de până la 0,6 mg
midazolam/kg, dar nu trebuie depăşită doza totală de 6 mg midazolam. Sedarea prelungită şi
riscul de hipoventilaţie pot fi asociate cu administrarea de doze mai mari.

Pacienţi pediatrici cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani: doza iniţială este de
0,025 – 0,05 mg midazolam/kg. Doza totală este de până la 0,4 mg midazolam/kg până la
maximum 10 mg midazolam. Sedarea prelungită şi riscul de hipoventilaţie pot fi asociate cu
administrarea de doze mai mari.

Pacienţi pediatrici cu vârsta cuprinsă între 12 şi 16 ani: doza este aceeaşi ca la adulţi.

Administrare rectală: de obicei, doza totală este de 0,3 – 0,5 mg midazolam/kg.
Administrarea rectală a soluţiei din fiolă se realizează prin utilizarea unui aplicator de plastic
fixat la capătul seringii. Dacă volumul care urmează a fi administrat este prea mic, se poate
adăuga apă până la un volum total de 10 ml. Doza totală trebuie administrată odată şi evitată
administrarea rectală repetată. Nu se recomandă utilizarea la copiii cu vârsta sub 6 luni, deoarece
datele disponibile la această categorie de vârstă sunt limitate.

Administrarea i.m. : dozele recomandate sunt de 0,05 – 0,15 mg midazolam/kg. De obicei,
nu este necesară o doză totală mai mare de 10 mg midazolam. Acestă cale de administrare
trebuie utilizată în cazuri excepţionale. Deoarece administrarea i.m. este dureroasă este de
preferat administrarea rectală.

La copiii cu greutatea sub 15 kg, nu se recomandă administrarea de soluţii injectabile cu
concentraţii mai mari de 1 mg midazolam/ml. Soluţiile injectabile cu concentraţii mai mari
trebuie diluate până la concentraţia de 1 mg midazolam/ml.

Anestezie

Premedicaţie

Premedicaţia cu midazolam administrată cu puţin timp înainte de o procedură determină
sedare (inducerea unei stări de somnolenţă şi scăderea aprehensiunii) şi afectarea preoperatorie a
memoriei. Midazolamul poate fi administrat şi în asociere cu medicamente anticolinergice.
Pentru această indicaţie midazolamul trebuie administrat i.m. profund într-o masă musculară
mare cu 20-60 minute înainte de inducţia anesteziei sau, la copii, preferabil rectal (vezi mai jos).
Este obligatorie monitorizarea adecvată a pacientului după administrarea premedicaţiei deoarece
sensibilitatea interindividuală variază şi pot să apară simptome ale supradozajului.

Adulţi

Pentru sedarea preoperatorie şi pentru diminuarea memoriei evenimentelor preoperatorii,
doza recomandată pentru adulţii cu scor ASA I şi II şi pacienţi cu vârsta sub 60 ani este de
0,07 – 0,1 mg midazolam/kg, administrată i.m.. Doza trebuie redusă şi individualizată atunci
când midazolamul este administrat pacienţilor cu vârsta peste 60 ani, pacienţi debilitaţi sau cu
afecţiuni cronice. Doza recomandată este de 0,025 – 0,05 mg midazolam/kg, administrată i.m..
Doza uzuală este de 2 – 3 mg midazolam.

Copii

Administrare rectală: doza totală de midazolam care, de obicei, variază între 0,3-0,5 mg
midazolam/kg, trebuie administrată cu 15-30 minute înainte de inducţia anesteziei.
Administrarea rectală a soluţiei din fiolă se realizează cu ajutorul unui aplicator din plastic fixat
la capătul unei seringii. Dacă volumul care trebuie administrat este prea mic, se poate adăuga apă
până la un volum total de 10 ml.

Administrare i.m. : Deoarece administrarea i.m. este dureroasă, această cale trebuie utilizată
numai în cazuri excepţionale. Este de preferat administrarea rectală. Totusi, o doză cuprinsă între
0,08 – 0,2 mg midazolam/kg administrată i.m. s-a dovedit a fi eficace şi sigură. La copiii cu
vârsta între 1 – 15 ani, sunt necesare doze proporţional mai mari decât la adulţi, în funcţie de
greutate.

Deoarece datele disponibile sunt limitate, nu se recomandă utilizarea la copii cu vârsta sub
6 luni.

La copiii cu greutate sub 15 kg nu se recomandă soluţii injectabile cu concentraţii mai mari
de 1 mg midazolam/ml. Soluţiile injectabile cu concentraţii mai mari trebuie diluate până la 1 mg
midazolam/ml.

Inducţia anesteziei

Adulţi

Dacă midazolamul este utilizat pentru inducţia anesteziei înainte de administrarea altor
anestezice, răspunsul individual este variabil. Doza trebuie crescută treptat până la obţinerea
efectului dorit, în funcţie de vârsta şi de starea clinică a pacientului. Dacă midazolamul este
administrat înaintea sau în asociere cu alte medicamente administrate i.v. sau inhalator pentru
inducţia anesteziei, doza iniţială a fiecărui medicament trebuie redusă semnificativ. Nivelul de
anestezie dorit se obţine prin creştere treptată a dozei. Doza de midazolam administrată i.v.
pentru inducţie trebuie administrată lent cu creşteri progresive. Fiecare creştere care nu trebuie să
depăşească 5 mg midazolam, se injectează în 20-30 secunde, după care se aşteaptă 2 minute până
la doza următoare.

–         La adulţii cu vârsta sub 60 ani, o doză de 0,15 – 0,2 mg midazolam/kg, administrată i.v.
este, de obicei, suficientă. La adulţii cu vârsta sub 60 ani, fără premedicaţie, doza poate fi mai
mare (0,3-0,35 mg midazolam/kg, administrată i.v.). Dacă este necesar, pentru completarea
inducţiei se pot folosi creşteri de aproximativ 25% din doza iniţială. Inducţia poate fi completată
cu un anestezic inhalator. In cazurile rezistente, se poate folosi pentru inducţie o doză totală de
până la 0,6 mg midazolam/kg, dar aceste doze mari pot prelungi perioada de recuperare.

–           La adulţii cu vârsta peste 60 ani, pacienţi debilitaţi sau cu afecţiuni cronice, doza
recomandată este de 0,1 – 0,2 mg midazolam/kg, administrată i.v. Adulţii cu vârsta peste 60 ani,
fără premedicaţie, necesită de obicei mai mult midazolam pentru inductie; se recomandă o doză
iniţială de 0,15 – 0,3 mg midazolam/kg. Pacienţii fără premedicaţie, cu boli sistemice severe sau
cu alte afecţiuni debilitante, necesită, de obicei, o doză mai mică de midazolam pentru inducţie.
O doză iniţială de 0,15 – 0,25 mg midazolam/kg este, de obicei, suficientă.

Sedare în anestezia combinată

Adulţi

Midazolamul poate fi administrat ca sedativ în anestezia combinată fie prin doze
suplimentare intermitente mici i.v. (între 0,03 şi 0,1 mg midazolam/kg) sau prin perfuzie
continuă de midazolam i.v. (între 0,03 şi 0,1 mg/kg şi oră) de regulă în asocieri cu analgezice.
Dozele şi intervalele între doze variază în funcţie de răspunsul individual.

La pacienţii cu vârsta peste 60 ani, pacienţi debilitaţi sau cu afecţiuni cronice, vor fi
necesare doze de întreţinere mai mici.

Sedare în unităţile de terapie intensivă

Nivelul dorit de sedare se obţine prin creşterea gradată a dozelor, urmată fie de perfuzie
continuă, fie de bolus intermitent, în funcţie de necesităţile clinice, starea fizică, vârsta şi
medicaţia concomitentă (vezi pct. Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte
interacţiuni).

Adulţi

Doza de încărcare i.v. care variază între 0,03 – 0,3 mg midazolam/kg trebuie administrată
lent, în doze crescătoare. Fiecare administrare ulterioară de 1 – 2,5 mg midazolam trebuie
injectată pe parcursul a 20-30 secunde, după care se lasă un interval de 2 minute între creşterile
succesive. La pacienţii hipovolemici, cu vasoconstricţie sau hipotermici doza de încărcare
trebuie redusă sau omisă. Dacă midazolamul este administrat concomitent cu analgezice
puternice, acestea trebuie administrate primele pentru ca efectele sedative ale midazolamului,
sumate cu sedarea produsă de analgezice, să poată fi obţinute în siguranţă.

Doza de întreţinere i.v. poate varia între 0,03 – 0,2 mg midazolam/kg şi oră. La pacienţii
hipovolemici, cu vasoconstricţie sau hipotermici doza de întreţinere trebuie scăzută. Nivelul de
sedare trebuie evaluat regulat. La sedarea de lungă durată se poate dezvolta toleranţă şi este
posibil a fi necesară creşterea dozei.

Copii cu vârsta peste 6 luni

La pacienţii pediatrici intubaţi sau ventilaţi, doza de încărcare i.v., de 0,05-0,2 mg
midazolam/kg, trebuie administrată lent pe parcursul a cel putin 2-3 minute pentru a stabili
efectul clinic dorit. Midazolamul nu trebuie administrat sub formă de injecţie intravenoasă
rapidă. Doza de încărcare este urmată de o perfuzie i.v. continuă cu 0,06-0,12 mg midazolam/kg
şi oră (1 – 2 p,g midazolam/kg şi minut). Viteza de perfuzare poate fi crescută sau scăzută (în
general cu 25% din viteza iniţială sau anterioară) după cum este necesar, sau se pot administra
doze suplimentare i.v. de midazolam pentru a creşte sau menţine efectul dorit.

Atunci când se instituie o perfuzie cu midazolam la pacienţii compromişi hemodinamic,
doza uzuală de încărcare trebuie stabilită prin creşteri mici, iar pacientul trebuie monitorizat
pentru decelarea instabilităţii hemodinamice, manifestată de exemplu prin hipotensiune arterială.
De asemenea, aceşti pacienţi sunt vulnerabili la efectele deprimante respiratorii ale
midazolamului şi necesită o monitorizare atentă a ritmului respirator şi saturaţiei în oxigen.

Nou-născuţi şi copii până la 6 luni

Midazolamul trebuie adminstrat în perfuzie i.v. continuă, începând cu 0,03 mg
midazolam/kg şi oră (0,5 p,g midazolam/kg şi minut) la nou-născuţii cu vârsta gestaţională sub
32 săptămâni sau cu 0,06 mg midazolam/kg şi oră (1 p,g midazolam/kg şi minut) la nou-născuţii
cu vârsta gestaţională peste 32 săptămâni şi copii până la 6 luni.

Dozele de încărcare i.v. nu se recomandă la copii prematuri, nou-născuţi şi copiii până la
6 luni; se preferă ca ritmul perfuziei să fie mai rapid în primele câteva ore pentru a atinge
concentraţiile plasmatice terapeutice. Viteza perfuziei trebuie reevaluată frecvent şi cu atenţie, în
special în primele 24 ore, pentru a se administra cea mai mică doză eficace posibilă şi a reduce
riscul de acumulare a medicamentului.

Este necesară monitorizarea atentă a frecvenţei respiratorii şi a saturaţiei în oxigen.

La prematuri, nou-născuţi şi copii cu greutate sub 15 kg, soluţiile injectabile de midazolam
cu concentraţii mai mari de 1 mg midazolam/ml nu sunt recomandate. Soluţiile injectabile cu
concentraţii mai mari trebuie diluate până la 1 mg midazolam/ml.

Incompatibilităţi

Acest medicament nu trebuie diluat cu alte soluţii pentru utilizare parenterală cu excepţia
celor menţionate la pct. Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea
administrării şi manipularea sa.

Dacă se intenţionează amestecarea cu alte medicamente, compatibilitatea trebuie verificată
înainte de administrare.

Midazolam precipită în soluţii care conţin bicarbonat. Teoretic, soluţia injectabilă de
midazolam este instabilă în soluţii cu pH neutru sau alcalin. Dacă midazolamul se amestecă cu
albumină, amoxicilină sodică, ampicilină sodică, bumetamidă, dexametazonă, fosfat de sodiu,
dimenhidrinat, floxacilină sodică, furosemidă, hemisuccinat de hidrocortizon, pentobarbital
sodic, perfenazină, proclorperazină edisilat, ranitidină sau tiopental sodic sau trimetoprim-
sulfametoxazol se formează imediat un precipitat alb.

Soluţia devine tulbure imediat, formându-se un precipitat alb, cu nafcilina sodică. Cu
ceftazidimă, soluţia devine tulbure.

Cu metotrexat sodic se formează un precipiat galben. Cu clorhidrat de clonidină apare o
coloraţie portocalie. Cu omeprazol sodic apare o coloraţie brună, urmată de un precipitat brun.
Cu forscarnet sodic se produce gaz.

În plus, midazolamul nu trebuie amestecat cu aciclovir, alteplază, acetazolam disodic,
diazepam, enoximonă, flecainidă acetat, fluorouracil, imipenem, mezlocillin sodic, feno-barbital
sodic, fenitoină sodică, canrenoat de potasiu, sulbactam sodic, teofilină, trometamol, urokinază.

Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa

Conţinutul fiolei este pentru utilizare la un singur pacient şi trebuie folosit imediat după
deschidere. Conţinutul fiolei nu trebuie utilizat dacă sunt prezente particule în suspensie. Orice
cantitate de soluţie neutilizată trebuie aruncată.

În perfuzarea continuă intravenoasă soluţia de midazolam poate fi diluată într-o proporţie
de diluare de 15 mg midazolam la 100-1000 ml soluţie perfuzabilă, cu una dintre următoarele
soluţii perfuzabile: clorură de sodiu 0,9%, glucoză 5 % şi 10 % şi soluţie Ringer.

Reacţii adverse

Următoarele reacţii adverse au fost raportate (foarte rar) după administrarea midazolamului
pe cale parenterală:

Afecţiuni cutanate şi la nivelul anexelor : erupţii cutanate, urticarie, prurit.

Tulburări psihiatrice şi ale sistemului nervos central şi periferic: somnolenţă şi sedare
prelungită, scăderea vigilenţei, confuzie, euforie, halucinaţii, fatigabilitate, cefalee, ameţeli,
ataxie, sedare postoperatorie, amnezie anterogradă, a cărei durată este direct proporţională cu
doza administrată. Amnezia anterogradă poate fi încă prezentă la sfârşitul intervenţiei, şi în
cazuri izolate a fost raportată o amnezie prelungită.

S-au raportat, în special la copii şi varstnici, reacţii paradoxale cum sunt agitaţie, mişcări
involuntare (inclusiv convulsii tonico-clonice şi tremor muscular), hiperactivitate, ostilitate,
reacţii de furie, agresivitate, excitaţie paroxistică şi violenţă.

Convulsiile au fost raportate mai frecvent la prematuri şi nou-născuţi.

Administrarea midazolamului – chiar în doze terapeutice – poate duce la apariţia
dependenţei fizice după o administrare i.v. prelungită, întreruperea bruscă a tratamentului poate
fi însoţită de simptome de sevraj, inclusiv de convulsii.

Tulburări gastro-intestinale: greaţă, vărsături, sughiţ, constipaţie, xerostomie.

Tulburări cardio-respiratorii: evenimente adverse cardio-respiratorii severe: deprimare
respiratorie, apnee, stop respirator şi/sau stop cardiac, hipotensiune arterială, modificări ale
frecvenţei cardiace, efecte vasodilatatoare, dispnee, laringospasm.

Aceste incidente potenţial letale apar mai ales la adulţii peste 60 ani, la cei cu insuficienţă
respiratorie preexistentă sau cu funcţie cardiacă alterată, în special când administrarea s-a făcut
prea rapid sau în doză prea mare (vezi pct. Atenţionări speciale).

Tulburări generale: reacţii de hipersensibilitate generalizată: reacţii cutanate, reacţii cardio-
vasculare, bronhospasm, şoc anafilactic.

Tulburări la locul injectării: eritem şi durere la locul injectării, tromboflebită, tromboze.

Supradozaj

Simptome: Simptomele supradozajului constau în principal în intensificarea efectelor
farmacologice: somnolenţă, confuzie mentală, letargie şi relaxare musculară sau excitabilitate
paradoxală. Simptome mai severe pot fi areflexia, hipotensiunea arterială, deprimarea cardio-
respiratorie, apneea şi coma.

Tratament: În majoritatea cazurilor este necesară numai monitorizarea funcţiilor vitale. În
tratamentul supradozajului trebuie acordată o atenţie deosebită funcţiilor respiratorii şi cardio-
vasculare în unităţile de terapie intensivă. Antagonistul benzodiazepinic, flumazenil, este indicat
în cazurile de supradozaj sever însoţit de comă sau de depresie respiratorie. Se recomandă

precauţie la folosirea flumazenilului în cazurile de supradozaj polimedicamentos şi la pacienţii
cu epilepsie aflaţi în tratament cu benzodiazepine.

Flumazenilul nu trebuie utilizat la pacienţii trataţi cu antidepresive triciclice, medicamente
epileptogene, sau la pacienţii cu modificari ECG (prelungire de QRS sau QT ).

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Ambalaj

Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a câte 1 ml soluţie injectabilă.

Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a câte 3 ml soluţie injectabilă.

Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a câte 10 ml soluţie injectabilă.

Producător

CHIESI PHARMACEUTICALS GmbH
Gonzagagasse 16/16, 1010 Viena , Austria

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă

CHIESI PHARMACEUTICALS GmbH
Gonzagagasse 16/16, 1010 Viena , Austria

Data ultimei verificări a prospectului

Februarie, 2012

Sharing

Acum esti aici: Home » Prospect Midazolam