Prospect Midazolam

Prospect: Informatii pentru utilizatori

MIDAZOLAM 5 mg/ml

Soluţie injectabilă, 5 mg/ml

Compoziţie

Un ml soluţie injectabilă conţine midazolam 5 mg sub formă de clorhidrat de midazolam
5,56 mg şi excipienţi: clorură de sodiu, acid clorhidric 1N, apă pentru preparate injectabile.

  • fiecare fiolă de 1 ml soluţie injectabilă conţine 5 mg midazolam pentru injectare i.v., i.m.şi administrare rectală;
  • fiecare fiolă de 3 ml soluţie injectabilă conţine 15 mg midazolam pentru injectare i.v., i.m. şi administrare rectală;
  • fiecare fiolă de 10 ml soluţie injectabilă conţine 50 mg midazolam pentru injectare i.v., i.m. şi administrare rectală.

Grupa farmacoterapeutică: hipnotice şi sedative; derivaţi de benzodiazepine.

Indicaţii terapeutice

Midazolamul este un hipnotic cu durată scurtă de acţiune, indicat în:

Midazolam
Midazolam

La adulţi

–           Sedare cu păstrarea stării de conştienţă înaintea şi în timpul procedurilor diagnostice şi
terapeutice realizate cu sau fără anestezie locală.

–         Anestezie

–                                       premedicaţie înainte de inducţia anesteziei generale;

–                                       inducţia anesteziei;

–                                       sedare în anestezia combinată.

–         Sedare în unităţile de terapie intensivă.

La copii

–           Sedare cu păstrarea stării de conştienţă înaintea şi în timpul procedurilor diagnostice şi
terapeutice realizate cu sau fără anestezie locală;

–         Anestezie

–                                       premedicaţie înainte de inducţia anesteziei generale.

–         Sedare în unităţile de terapie intensivă.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la midazolam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului.

Sedare cu păstrarea stării de conştienţă la pacienţii cu insuficienţă respiratorie severă sau
depresie respiratorie acută.

Şoferi.

Precauţii

Midazolamul trebuie administrat numai dacă sunt disponibile facilităţi de resuscitare
specifice pentru vârsta şi greutatea pacientului deoarece administrarea i.v. a midazolamului poate
deprima contractilitatea miocardică şi poate determina apnee. În cazuri rare, au apărut
evenimente adverse cardio-respiratorii. Acestea au inclus deprimare respiratorie, apnee, stop
respirator şi/sau stop cardiac. Aceste incidente potenţial letale apar în special când administrarea
s-a făcut prea rapid sau în doză prea mare.

Când midazolamul este utilizat ca premedicaţie, este obligatorie o observare adecvată a
pacientului după administrare pentru că sensibilitatea interindividuală variază şi pot să apară
simptome ale supradozajului.

Benzodiazepinele trebuie folosite cu precauţie maximă la pacienţii cu antecedente de abuz
de alcool etilic sau de medicamente.

Toleranţă

A fost raportată o pierdere a eficacităţii midazolamului atunci când a fost utilizat pentru
sedarea de lungă durată în unităţile de terapie intensivă.

Dependenţă

Dacă midazolamul este utilizat pentru sedarea de lungă durată în unităţile de terapie
intensivă, trebuie avut în vedere faptul că se poate dezvolta depedenţă fizică la midazolam.
Riscul dezvoltării dependenţei creşte proporţional cu doza şi durata tratamentului.

Simptomele sindromului de sevraj

În timpul tratamentului prelungit cu midazolam în unităţile de terapie intensivă, se poate
dezvolta dependenţa fizică. De aceea, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de
simptome de sevraj. Pot să apară următoarele simptome: cefalee, dureri musculare, anxietate,
stare de tensiune, nelinişte, confuzie, iritabilitate, insomnie de rebound, modificări de dispoziţie,
halucinaţii şi convulsii. Deoarece riscul de apariţie a simptomelor de sevraj este mai mare după
întreruperea bruscă a tratamentului, se recomandă ca doza să fie scăzută treptat.

Amnezia

Midazolamul produce amnezie anterogradă (frecvent acest efect este de dorit în situaţii
cum sunt înainte şi în timpul procedurilor diagnostice şi chirurgicale), a cărei durată este direct
proporţională cu doza administrată. Amnezia prelungită poate reprezenta o problemă la pacienţii
în ambulator care sunt externaţi după intervenţie. După administrarea midazolamului pe cale
parenterală, pacienţii trebuie externaţi din spital sau din cabinetul de consultaţii numai dacă sunt
însoţiţi.

Reacţii paradoxale

Reacţii paradoxale cum sunt agitaţie, mişcări involuntare (inclusiv convulsii tonico-clonice
şi tremor muscular), hiperactivitate, ostilitate, reacţii de furie, agresivitate, excitaţie paroxistică şi
violenţă au fost asociate uneori cu administrarea midazolamului. Aceste reacţii pot să apară când
se administrează doze mari şi/sau când injectarea s-a făcut prea rapid. Cea mai mare incidenţă a
acestui tip de reacţii a fost raportată la copii şi vârstnici.

Interacţiuni

Metabolizarea midazolamului este mediată aproape în exclusivitate de izoenzima CYP3A4
a citocromului P450. Inhibitorii şi inductorii acestei izoenzime (vezi pct. Precauţii) ca şi alte
substanţe active (a se vedea mai jos) pot determina interacţiuni medicamentoase cu midazolamul.

Deoarece midazolamul suferă fenomenul de prim pasaj hepatic, teoretic, după
administrarea parenterală midazolamul va fi mai puţin afectat de interacţiunile medicamentoase
şi consecinţele clinice mai puţin relevante.

Itraconazol, fluconazol şi ketoconazol

Administrarea concomitentă de midazolam oral şi unele antifungice azolice (itraconazol,
fluconazol, ketoconazol) produce o creştere marcată a concentraţiilor plasmatice de midazolam
şi prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, ducând la modificarea
importantă a testelor psihosedative. Timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare au fost
crescuţi de la 3 la aproximativ 8 ore.

La administrarea unei doze unice de midazolam in bolus, pentru sedarea de scurtă durată,
efectul midazolamului nu a fost crescut sau prelungit semnificativ clinic de către itraconazol şi,
de aceea, nu este necesară reducerea dozelor. Totuşi, administrarea de doze mari sau perfuziile
de lungă durată cu midazolam la pacienţii care utilizează itraconazol, fluconazol sau
ketoconazol, de exemplu în timpul terapiei intensive, poate determina efecte hipnotice care
durează mai mult, posibilă recuperare întârziată şi deprimare respiratorie, astfel că este necesară
ajustarea dozelor.

Verapamil şi diltiazem

Nu sunt disponibile studii in vivo privind interacţiunea dintre midazolamul administrat
intravenos şi verapamil sau diltiazem.

Totuşi, cum este de aşteptat, farmacocinetica midazolamului după administrare orală
variază semnificativ clinic la asocierea cu aceste blocante ale canalelor de calciu, până la
dublarea valorii timpului de înjumătăţire plasmatică şi a concentraţiei plasmatice maxime,
rezultând o performanţă semnificativ redusă în testele pentru funcţiile de coordonare şi cognitive,
producând în acelaşi timp sedare profundă. Când se utilizează midazolam oral, se recomandă, de
obicei, ajustarea dozelor. Deşi nu sunt de aşteptat interacţiuni semnificative clinic la
administrarea de midazolam pentru sedarea de scurta durată, este necesară prudenţă dacă se
administrează concomitent midazolam intravenos cu verapamil sau diltiazem.

Antibiotice macrolidice: eritromicina şi claritromicina

Administrarea concomitentă de midazolam oral şi eritromicină sau claritromicină creşte
semnificativ aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a
midazolamului de aproximativ patru ori şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
midazolamului, mai mult decât dublu, în funcţie de studiu. Au fost observate modificări
importante ale testelor psihomotorii şi de aceea, se recomandă ajustarea dozelor de midazolam
dacă este administrat oral, datorită întârzierii semnificative a recuperării.

Când s-au administrat doze unice de midazolam in bolus pentru sedarea de scurtă durată,
efectul midazolamului nu a fost accentuat sau prelungit semnificativ clinic de către eritromicină
deşi s-a înregistrat o scădere semnificativă a clearance-ului plasmatic. Este necesară prudenţă
dacă midazolamul este administrat intravenos concomitent cu eritromicina sau claritromicina. Nu
au fost evidenţiate alte interacţiuni semnificative clinic între midazolam şi alte antibiotice
macrolidice.

Cimetidina şi ranitidina

Administrarea concomitentă de cimetidină (în doze egale sau mai mari de 800 mg/zi) şi
midazolam intravenos a crescut într-o mică măsura concentraţiile plasmatice la starea de
echilibru ale midazolamului, ceea ce poate duce la o recuperare întârziată, în timp ce
administrarea concomitentă de ranitidină nu a avut nici un efect. Cimetidina şi ranitidina nu au
afectat farmacocinetica midazolamului administrat oral. Aceste date indică faptul că
midazolamul intravenos poate fi administrat concomitent cu doze uzuale de cimetidină (de
exemplu, 400 mg/zi) şi ranitidină fără ajustarea dozelor.

Saquinavir

Administrarea concomitentă a unei doze unice intravenoase de 0,05 mg midazolam/kg,
după 3 – 5 zile de administrare de saquinavir (1200 mg, de trei ori pe zi) la 12 voluntari sănătoşi
a scăzut clearance-ul midazolamului cu 56% şi a crescut timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare de la 4,1 la 9,5 ore. Numai efectele subiective ale midazolamului (scale vizuale
analoge cu menţiunea “efecte generale medicamentoase”) au fost intensificate de saquinavir.

De aceea, o doză unică de midazolam in bolus intravenos poate fi administrată în asociere
cu saquinavir. Totuşi, în timpul perfuziei prelungite cu midazolam, se recomandă o scădere a
dozei totale pentru a evita recuperarea întârziată (vezi pct. Precauţii).

Alţi inhibitori de protează: ritonavir, indinavir, nelfinavir şi amprenavir

Nu sunt disponibile studii in vivo privind interacţiunea dintre midazolam şi alţi inhibitori de
protează. Considerând că saquinavir are cea mai slabă putere inhibitorie asupra CYP3A4 dintre
toţi inhibitorii de protează, doza de midazolam trebuie scăzută sistematic în timpul perfuziei
prelungite, când este administrat în asociere cu inhibitori de protează, alţii decât saquinavir.

Deprimante ale SNC

Alte medicamente sedative pot potenţa efectele midazolamului.

Clasele farmacologice ale deprimantelor SNC includ opiaceele (când sunt utilizate ca
analgezice, atitusive sau tratamente de substituţie), antipsihotice, alte benzodiazepine utilizate ca
anxiolitice sau hipnotice, fenobarbital, sedative antidepresive, antihistaminice şi medicamente
antihipertensive cu acţiune centrală.

Când midazolamul este asociat cu alte medicamente sedative trebuie luată în considerare
sedarea suplimentară.

Mai mult, creşterea suplimentară a deprimării respiratorii trebuie monitorizată cu atenţie în
cazul tratamentului concomitent cu opiacee, fenobarbital sau benzodiazepine.

Alcoolul etilic poate creşte marcat efectul sedativ al midazolamului. Consumul de alcool
etilic trebuie evitat în cazul administrării de midazolam.

Sunătoare

Administrarea pe termen lung de sunătoare scade concentraţia plasmatică de midazolam
prin inducerea selectivă a CYP3A4. Aceasta poate produce diminuarea activităţii terapeutice a
midazolamului. Acest efect este cosiderabil mai mic după administrarea intravenoasă de
midazolam, comparativ cu administrarea orală.

Alte interacţiuni

Administrarea i.v. a midazolamului scade concentraţiile minime alveolare (CMA) ale
anestezicelor inhalatorii necesare pentru anestezia generală.

Atenţionări speciale

Pacienţii pediatrici cu vârsta sub 6 luni sunt în mod particular vulnerabili la obstrucţia
căilor respiratorii şi la hipoventilaţie, de aceea sunt esenţiale creşterea treptată cu doze mici până
la obţinerea efectului clinic şi monitorizarea cu atenţie a frecvenţei respiratorii şi a saturaţiei în
oxigen.

Rar, au apărut reacţii adverse cardio-respiratorii. Acestea au inclus deprimare respiratorie,
apnee, stop respirator şi/sau stop cardiac. Aceste incidente potenţial letale apar mai ales la adulţii
cu vârsta peste 60 ani, la cei cu insuficienţă respiratorie preexistentă sau cu funcţie cardiacă
alterată şi la copiii cu instabilitate cardiovasculară, în special când administrarea s-a făcut prea
rapid sau în doză prea mare.

Se impune precauţie specială când midazolamul se administrează la pacienţii cu risc
crescut:

–         adulţi cu vârsta peste 60 ani;

–         pacienţi debilitaţi sau cu afecţiuni cronice, de exemplu:

–         pacienţi cu insuficienţă respiratorie cronică;

–         pacienţi cu insuficienţă renală cronică, funcţie hepatică alterată sau insuficienţă cardiacă;

–         pacienţi pediatrici, în special cei cu instabilitate cardio-vasculară.

Aceşti pacienţi cu risc crescut necesită doze mai mici (vezi pct. Doze şi mod de
administrare) şi trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor precoce de alterare a funcţiilor
vitale.

Ca şi în cazul celorlalte deprimante ale SNC şi/sau cu proprietăţi miorelaxante, se impune o
atenţie deosebită atunci când se administrează midazolam la un pacient cu miastenia gravis.

Eliminarea întârziată a midazolamului

Eliminarea midazolamului poate fi întârziată la pacienţii trataţi cu inhibitori sau inductori ai
CYP3A4 (vezi pct. Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni).

De asemenea, eliminarea midazolamului poate fi întârziată la pacienţii cu disfuncţie
hepatică, debit cardiac scăzut şi la nou-născuţi.

Copii prematuri şi nou-născuţi

Datorită riscului crescut de apnee, se recomandă prudenţă deosebită în cazul sedării la
prematuri şi la copii mai mari (născuţi prematur). Este necesară o monitorizare atentă a ritmului
respirator şi saturaţiei în oxigen. Injectarea rapidă trebuie evitată la nou-născuţi. De asemenea,
funcţiile organelor nou-născuţilor sunt reduse şi/sau imature, aceştia fiind vulnerabili la efectele
respiratorii accentuate şi/sau prelungite ale midazolamului.

Evenimente adverse hemodinamice au fost raportate la pacienţii pediatrici cu instabilitate
cardio-vasculară; aministrarea intravenoasă rapidă trebuie evitată la această categorie de pacienţi.

Sarcina şi alăptarea

Nu sunt disponibile date suficiente pentru a evalua siguranţa midazolamului în timpul
sarcinii. Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene, dar a fost observată
toxicitate asupra fătului, ca şi în cazul altor benzodiazepine. Nu sunt disponibile informaţii
privind expunerea la midazolam în primele două trimestre de sarcină.

S-a raportat că administrarea midazolamului în doze mari în ultimul trimestru de sarcină, în
timpul naşterii sau utilizarea lui pentru inducţia anesteziei pentru operaţia cezariană produce
reacţii adverse asupra mamei sau asupra fatului (risc de inhalaţie la mamă, aritmii cardiace
fetale, hipotonie, dificultăţi la supt, hipotermie şi deprimare respiratorie la nou-născut).

Mai mult, copiii născuţi de mame tratate cronic cu benzodiazepine în timpul ultimului
trimestru de sarcină pot dezvolta dependenţă fizică, cu risc de apariţie a simptomelor de sevraj în
perioada postnatală.

În consecinţă, midazolamul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut
necesar. Este de preferat să se evite utilizarea midazolamului în timpul operaţiei cezariene.

În cazul administrării midazolamului pentru oricare intervenţie chirurgicală în cazul
sarcinii aproape de termen, trebuie luat în considerare riscul pentru nou-născut.

Midazolamul se excretă în cantităţi mici în laptele matern. Mamele care alăptează trebuie
sfătuite să întrerupă alăptarea pentru 24 ore după administrarea midazolamului.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Sedarea, amnezia, scăderea capacităţii de concentrare şi a funcţiei musculare, pot influenţa
negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Înainte de administrarea de
midazolam, pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje până la
recuperarea completă. Medicul trebuie să decidă când se pot relua aceste activităţi. Se recomandă
ca pacientul să fie însoţit la externare.

Doze şi mod de administrare

Doze standard

Midazolamul este un sedativ puternic care necesită creştere treptată a dozelor şi
administrare lentă. Dozele trebuie crescute treptat până la obţinerea în siguranţă a stării de sedare
dorite, în funcţie de necesitatea clinică, starea fizică, vârsta şi medicaţia concomitentă. La adulţii
cu vârsta peste 60 ani, pacienţi debilitaţi sau cu afecţiuni cronice ca şi la pacienţii pediatrici doza
trebuie determinată cu atenţie, luându-se în considerare factorii de risc individuali. Dozele
standard sunt prezentate în tabelul de mai jos. Informaţii suplimentare sunt prezentate în textul
după tabel.

Indicaţie

Adulţi< 60 ani

Adulţi > 60 ani/
debilitaţi sau bolnavi
cronici

Copii

Sedare cu
păstrarea
stării de
conştienţă

i.v.

Doza iniţială:

2-2,5 mg midazolam
Cantitatea pentru
creşterea treptată a
dozei:

1 mg midazolam
Doza totală:

3,5-7,5 mg
midazolam

i.v.

Doza iniţială:

0,5-1 mg midazolam
Cantitatea pentru
creşterea treptată a
dozei:

0,5-1 mg midazolam
Doza totală:

<3,5 mg midazolam

i.v.: 6 luni-5 ani
Doza iniţială:

  1. 05-0,1               mg
    midazolam/kg
    Doza totală:

<6 mg midazolam

  1. v.:6-12 ani
    Doza iniţială:
    0,025-0,05 mg
    midazolam/kg
    Doza totală:

<10 mg midazolam
rectal >6 luni

  1. 3-0,5  mg
    midazolam/kg
  2. m.:          1-15 ani
    0,05-0,15 mg
    midazolam/kg
Premedicaţie
în anestezie

i.m.

0,07-0,1 mg
midazolam/kg

i.m.

0,025-0,05 mg
midazolam/kg

rectal >6 luni

  1. 3-0,5  mg
    midazolam/kg
  2. m.1-15 ani
    0,08-0,2 mg
    midazolam/kg
Inducţia

anesteziei

i.v.

0,15-0,2 mg
midazolam/kg
(0,3-0,35 fără
premedicaţie)

i.v.

0,1-0,2 mg
midazolam/kg
(0,15-0,3 fără
premedicaţie)

 

Sedare în
anestezia
combinată

i.v.

doze intermitente de
0,03-0,1 mg
midazolam/kg sau
perfuzie continuă
0,03-0,1 mg/kg şi oră

i.v.

doze mai mici decât
cele recomandate
pentru adulţi <60 ani

Voteaza si comenteaza cum ti-a folosit, sa stie toti parerea ta!

Foarte NemultumitNemultumitOKMultumitFoarte Multumit ( 1 -voturi, Media: 5.00 out of 5)

Loading...
Intotdeauna consultati un medic sau farmacist inainte de a lua orice fel de pastila