Prospect Nextop

 

Nu există studii adecvate şi controlate cu Nextop la femeile gravide. 

 

Datele din foile de observaţie pe perioada de sarcină sugerează că ar putea exista o asociere între utilizarea Nextop în timpul sarcinii şi malformaţii congenitale (de exemplu defecte craniofaciale, precum cheiloschizis/palatoschizis, hipospadias, şi anomalii ce implică diverse sisteme ale corpului). Acestea au fost raportate pentru topiramat în monoterapie şi pentru topiramat ca parte a unei scheme politerapeutice. Aceste date trebuie interpretate cu precauţie, deoarece sunt necesare date suplimentare pentru a identifica un risc crescut de malformaţii.

 

În plus, datele din aceste foi de observaţie şi alte studii sugerează că, în comparaţie cu monoterapia, ar putea exista un risc crescut de apariţie a efectelor teratogene asociate cu utilizarea medicamentelor antiepileptice în terapie de asociere.

 

Se recomandă ca femeile cu potenţial fertil să folosească măsuri contraceptive adecvate. 

 

Studiile la animale au dovedit că topiramatul se excretă în laptele matern. Excreţia topiramatului în laptele uman nu a fost evaluată în studii controlate. Observaţii limitate la paciente sugerează o excreţie în proporţie mare a topiramatului în laptele matern. Deoarece multe medicamente sunt excretate în laptele matern, trebuie să se decidă dacă se întrerupe fie alăptarea, fie tratamentul cu topiramat, luând în considerare importanţa medicamentului pentru mamă (vezi punctul 4.4).

 

Indicaţia epilepsie

 

În cursul sarcinii, topiramatul trebuie prescris după ce femeia a fost complet informată de riscurile cunoscute ale epilepsiei necontrolate pentru sarcină şi riscul potenţial al medicamentului pentru făt.

 

Indicaţia prevenţia migrenei  

Topiramatul este contraindicat în sarcină şi la femeile de vârstă fertilă, dacă nu se utilizează o metodă eficace de contracepţie (vezi pct. 4.3 şi 4.5 Interacţiuni cu contraceptivele orale).

 

4.7   Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

  

Topiramatul acţionează asupra sistemului nervos central şi poate produce somnolenţă, ameţeli sau alte simptome asemănătoare. Poate, de asemenea, produce perturbări vizuale şi/sau vedere înceţoşată. Aceste reacţii adverse ar putea fi potenţial periculoase pentru pacienţii care conduc un vehicul sau folosesc utilaje, mai ales până la stabilirea sensibilităţii individuale a pacientului la medicament.

 

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

 

4.8     Reacţii adverse  

 

Siguranţa administrării topiramatului a fost evaluată din baza de date a unor studii clinice care au inclus 4111 pacienţi (3182 în tratament cu topiramat şi 929 cu placebo) care au participat în 20 de studii clinice dublu-orb şi respectiv 2847 pacienţi care au participat în 34 de studii clinice deschise, cu topiramat ca tratament adjuvant pentru convulsiile tonico-clonice primar generalizate, convulsii parţiale, convulsii asociate sindromului Lennox-Gastaut, monoterapia în tratamentul epilepsiei nou diagnosticate sau de dată recentă sau în prevenţia migrenei. Majoritatea RA au fost uşoare până la moderate ca severitate. RA identificate în studiile clinice şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă (după cum e indicat de “*”) sunt enumerate în Tabelul 1, după incidenţa lor în studiile clinice. Frecvenţele atribuite sunt definite după cum urmează:

 

 Foarte frecvente          ≥1/10 

 Frecvente        ≥1/100 până la <1/10 

 Mai puţin frecvente    ≥1/1000 până la <1/100 

 Rare               ≥1/10000 până la <1/1000 

 Cu frecvenţă necunoscută     nu pot fi estimate din datele disponibile 

 

Cele mai frecvente RA (cele cu o incidenţă >5% şi mai frecvente decât cele observate cu placebo, la cel puţin o indicaţie în studiile clinice controlate, dublu-orb, cu topiramat) includ: anorexie, scăderea apetitului alimentar, bradifrenie, depresie, tulburări de vorbire expresivă, insomnie, coordonare anormală, tulburări de atenţie, ameţeli, disartrie, disgeuzie, hipoestezie, letargie, afectarea memoriei, nistagmus, parestezie, somnolenţă, tremor, diplopie, vedere înceţoşată, diaree, greaţă, oboseală, iritabilitate şi scădere în greutate. 

 

Copii şi adolescenţi  

 

RA raportate mai frecvent (de ≥2 ori) la copii decât la adulţi în studii clinice controlate, dublu-orb, includ: scăderea apetitului alimentar, creşterea apetitului alimentar, acidoză hipercloremică, hipokaliemie, tulburări de comportament, agresivitate, apatie, insomnie iniţială, idei suicidare, perturbări ale atenţiei, letargie, tulburarea ritmului circadian al somnului, somn de slabă calitate, lăcrimare în exces, bradicardie sinusală, senzaţie anormală şi perturbarea mersului.

 

RA care au fost raportate la copii, dar nu la adulţi în studii controlate dublu-orb includ: eozinofilie, hiperactivitate psihomotorie, vertij, vărsături, hipertermie, febră, şi dificultăţi de învăţare.

 

Tabelul 1: Reacţiile Adverse la Topiramat

 

Clasificarea

MedDRA pe aparate sisteme şi organe 

Foarte frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

Frecvenţă necunoscută

 

Investigaţii diagnostice

Pierdere în greutate

Creştere în greutate*

Prezenţa de cristale în urină, test anormal pentru mersul în tandem, scăderea numărului de leucocite din sânge

Scăderea valorilor sanguine ale bicarbonatului

 

Tulburări cardiace

 

 

Bradicardie, bradicardie sinusală, palpitaţii,

 

 

Tulburări hematologice şi limfatice

 

Anemie

Leucopenie, trombocitopenie, limfadenopatie,eozinofilie,

Neutropenie*

 

Tulburări ale sistemului nervos

Parestezie, somnolenţă ameţeli

Tulburări de atenţie, tulburări de memorie, amnezie, tulburări cognitive, tulburări mintale, afectarea

abilităţilor psihomotorii, convulsii, coordonare anormală, tremor, letargie, hipoestezie,  nistagmus, disgeuzie, tulburări de echilibru, dizartrie, tremor de intenţie, sedare

 Reducerea stării de conştienţă, convulsii de tip grand mal, defect al câmpului vizual,   convulsii parţiale complexe, tulburări de vorbire, hiperactivitate psihomotorie, sincopă, tulburări senzoriale salivare, hipersomnie, afazie, vorbire repetitivă, hipokinezie, dischinezie, ameţeală posturală, somn de calitate slabă, senzaţie de arsură, pierderea acuităţii senzoriale, parosmie, sindrom cerebelos, disestezie, hipogeuzie, stupoare, stângăcie, aura, ageuzie, disgrafie, disfazie, neuropatie periferică, presincopă, distonie,

furnicături 

Apraxie, tulburări ale ritmului circadian de somn, hiperestezie, hiposmie, anosmie, tremor esenţial, akinezie, absenţa răspunsului la stimuli 

 

Tulburări oculare

 

Vedere înceţoşată, diplopie, tulburări de vedere

Reducerea acuităţii vizuale, scotom, miopie*, senzaţii anormale în ochi*, xeroftalmie, fotofobie, blefarospasm,

hiperlăcrimare, fotopsie, midriază, presbiopie

Cecitate unilaterală, cecitate

tranzitorie, glaucom, tulburări de acomodare, tulburarea percepţiei vizuale în profunzime, scotom

scintilant, edemul pleoapelor* hemeralopie nocturnă, ambliopie

Glaucom cu unghi închis*, maculopatie*, tulburări de mişcare a ochilor*, 

Tulburări acustice şi

 

Vertij, tinitus, otalgie,

Surditate, surditate unilaterală, surditate

 

 

 

vestibulare

 

 

neurosenzorială, disconfort auricular, deficienţă de auz

 

 

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

 

Dispnee, epistaxis, congestie nazală, rinoree

Dispnee de efort,  hipersecreţie sinusală paranazală, disfonie

 

 

Tulburări gastrointestinale

Greaţă, diaree,

Vărsături, constipaţie,

dureri în etajul abdominal superior, dispepsie, dureri abdominale, uscăciunea gurii, disconfort la nivelul stomacului, parestezie orală, gastrită, disconfort abdominal

Pancreatită, flatulenţă, boală de reflux

gastroesofagian,  durere în etajul abdominal inferior,  hipoestezie orală,  sângerare gingivală, distensie abdominală, disconfort epigastric, sensibilitate abdominală, hipersecreţie salivară,  durere orală, halitozăglosodinie

 

 

Tulburări renale şi ale căilor urinare

 

Nefrolitiază , polakiurie,disurie

Calcul urinar, incontinenţă urinară, hematurie, incontinenţă, micţiune imperioasă, colici renale, durere renală

Calcul ureteral, acidoză tubulară renală*

 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

 

Alopecie, erupţie cutanată, prurit

Anhidroză, hipoestezie facială, urticarie,  eritem, prurit generalizat, erupţii cutanate maculare, modificarea culorii tegumentelor, dermatită alergică, umflarea feţei

Sindrom

StevensJohnson*, eritem multiform*, miros anormal al pielii, edem periorbital*, urticarie localizată

Necroliză epidermică toxică*

Tulburări musculo-

scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

 

Artralgii, spasme musculare, mialgii, crampe musculare, slăbiciune musculară, dureri toracice

musculo-

scheletice

Edem articular*, rigiditate musculo-scheletică, durere în flancuri, oboseală musculară

Senzaţie de disconfort la

nivelul membrelor*

 

Tulburări metabolice şi de nutriţie

 

Anorexie, scăderea apetitului alimentar

Acidoză metabolică, hipokaliemie, creşterea apetitului alimentar, polidipsie

Acidoză hipercloremică

 

Infecţii şi infestări

Rinofaringită*

 

 

 

 

Tulburări vasculare

 

 

Hipotensiune arterială, hipotensiune arterială

Fenomenul Raynaud

 

 

 

 

ortostatică, hiperemie facială bufeuri

 

 

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Oboseală

Pirexie, astenie, iritabilitate, tulburări de mers, senzaţie anormală, stare generală de rău

Hipertermie, sete, simptome asemănătoare

gripei*, lentoare, extremităţi reci, senzaţie de ebrietate, senzaţie de nervozitate

Edem al feţei, calcinoză

 

Circumstanţe sociale

 

 

Dificultăţi de învăţare

 

 

Tulburări ale sistemului imunitar

 

Hipersensibilitate

 

 

Edem

alergic*, edem conjunctival*

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

 

 

Disfuncţie erectilă, disfuncţie sexuală

 

 

Tulburări psihice

Depresie

Bradifrenie, insomnie, tulburări ale limbajului expresiv, anxietate, stare de confuzie, dezorientare, agresivitate, dispoziţie modificată,

agitaţie, schimbări de dispoziţie, dispoziţie depresivă, furie, comportament anormal

Ideaţie suicidară, tentativă de suicid, halucinaţii, tulburare psihotică, halucinaţii auditive, halucinaţii vizuale, apatie, lipsa discursului spontan, tulburări de somn, labilitate afectivă, scăderea libidoului, nelinişte, plâns, disfemie, dispoziţie euforică, paranoia, perseverare, atac de panică, stare de tristeţe, tulburări de lectură, insomnie de adormire,  aplatizare afectivă,  gândire anormală,    pierderea libidoului, indiferenţă, insomnie de menţinere, atenţie scăzută, trezire dimineaţa devreme, reacţie de panică, stare euforică.

Manie, anorgasmie, tulburări de panică, perturbări în excitarea sexuală, sentiment de

disperare*, orgasm anormal, hipomanie, senzaţie orgasmică scăzută

 

* identificată ca RA în timpul raportărilor spontane după punerea pe piaţă. Frecvenţa sa a fost calculată pe baza datelor din studiile clinice.

 

4.9     Supradozaj  

 

Semne şi simptome

 

S-au raportat cazuri de supradozaj cu topiramat. Semnele şi simptomele au inclus convulsii, stare de somnolenţă, tulburări de vorbire, vedere înceţoşată, diplopie, tulburări de gândire, letargie, coordonare anormală, stupor, hipotensiune arterială, durere abdominală, agitaţie, ameţeli şi depresie. Consecinţele clinice nu au fost severe în majoritatea cazurilor, dar au fost raportate şi decese după supradozaj cu mai multe medicamente, inclusiv topiramat.

 

Supradozajul de topiramat poate avea ca rezultat acidoză metabolică severă (vezi punctul 4.4).

 

Tratament

 

În supradozajul acut cu topiramat, dacă ingestia este recentă, stomacul trebuie golit imediat prin lavaj gastric sau prin inducerea vărsăturilor. Cărbunele activat este dovedit ca un adsorbant al topiramatulului in vitro. Tratamentul trebuie să fie de susţinere a funcţiilor vitale şi pacientul trebuie să fie bine hidratat. Hemodializa s-a dovedit a fi un mijloc eficace de eliminare a topiramatului din organism.

 

 

5.      PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE  

  

5.1    Proprietăţi farmacodinamice  

 

Grupa farmacoterapeutică: alte antiepileptice, preparate antimigrenoase, codul ATC: N03AX11

 

Topiramatul este clasificat ca un monozaharid sulfamat substitut. Mecanismul precis prin care topiramatul îşi exercită efectele anticonvulsivante şi prin care acţionează în prevenţia migrenei nu sunt cunoscute. Studiile electrofiziologice şi biochimice pe culturi de neuroni au identificat trei proprietăţi care pot contribui la eficacitatea antiepileptică a topiramatului.

 

Potenţialele de acţiune generate repetitiv printr-o depolarizare susţinută a neuronilor au fost blocate de topiramat în funcţie de timp, efect sugestiv pentru o acţiune de blocare a canalului de sodiu dependentă de stare. Topiramatul a crescut frecvenţa la care γ-aminobutiratul (GABA) a activat receptorii GABAA,, şi a potenţat capacitatea GABA de a induce un flux de ioni de clor în neuroni, sugerând faptul că topiramatul potenţează activitatea acestui neurotransmiţător cu rol inhibitor.

 

Acest efect nu a fost blocat de flumazenil, un antagonist al benzodiazepinelor şi nici topiramatul nu a prelungit durata în care canalul de clor este deschis, diferenţiind topiramatul de barbituricele care modulează receptorii GABAA.

 

Deoarece profilul antiepileptic al topiramatului diferă semnificativ de cel al benzodiazepinelor, acesta poate modula un subtip de receptor GABAA care nu are afinitate pentru benzodiazepine. Topiramatul a antagonizat capacitatea kainatului de activare a subtipului kainat/AMPA (α-amino-3-hidroxi-5metilisoxazol-4-acid propionic) al receptorului aminoacidului (glutamat) excitator, dar nu a avut un efect clar asupra activităţii N-metil-D-aspartat (NMDA) asupra subtipului de receptor NMDA. Aceste efecte ale topiramatului au fost dependente de concentraţie, la valori cuprinse între 1 µM şi 200 µM, cu minimum de activitate observată în intervalul 1 µM până la 10 µM.

 

În plus, topiramatul inhibă unele izoenzime ale anhidrazei carbonice. Acest efect farmacologic este mult mai slab decât acela al acetazolamidei, un inhibitor cunoscut al anhidrazei carbonice, şi nu este considerat o componentă majoră a activităţii antiepileptice a topiramatului.

 

În studiile la animale, topiramatul demonstrează activitate anticonvulsivantă în testele de convulsii maximale induse de electroşoc (CME) la şobolani şi şoareci şi este eficient în modelele de epilepsie la rozătoare, care includ convulsii tonice şi de tip absenţe la şobolanii cu epilepsie spontană (ŞES) precum şi convulsii tonice şi clonice induse la şobolani prin stimularea amigdalei sau prin ischemie globală. Topiramatul are o eficacitate redusă în blocarea convulsiilor clonice induse de pentilentetrazol, antagonist al receptorului GABAA.

 

Studiile efectuate la şoareci prin administrarea concomitentă de topiramat şi carbamazepină sau fenobarbital au demonstrat o activitate anticonvulsivantă sinergică, în timp ce asocierea cu fenitoină a demonstrat o activitate anticonvulsivantă aditivă. În studiile, controlate, cu topiramat ca tratament adjuvant nu a fost demonstrată nicio corelaţie între concentraţiile plasmatice minime la starea de echilibru ale topiramatului şi eficacitatea sa clinică. Nu a fost adusă nicio dovadă de instalare a toleranţei la om.

 

5.2    Proprietăţi farmacocinetice  

 

Profilul farmacocinetic al topiramatului în comparaţie cu alte medicamente antiepileptice arată un timp de înjumătăţire plasmatică lung, o farmacocinetică lineară, predominant cu clearance renal, absenţa unei legări semnificative de proteine şi lipsa metaboliţilor activi relevanţi din punct de vedere clinic.

 

Topiramatul nu este un inductor puternic al enzimelor ce metabolizează medicamentele, poate fi administrat fără să se ţină seama de mese, monitorizarea de rutină a concentraţiilor plasmatice de topiramat nu este necesară. În studiile clinice, nu a existat o relaţie de concordanţă între concentraţiile plasmatice şi eficacitatea sau reacţiile adverse ale medicamentului.

 

Absorbţie

Topiramatul se absoarbe rapid şi în mod satisfăcător. După administrarea orală de 100 mg de topiramat la subiecţi sănătoşi, o concentraţie plasmatică maximă (Cmax) de 1,5 µg/ml a fost obţinută în decurs de 2 până la 3 ore (Tmax).

 

Pe baza radioactivităţii decelate în urină gradul mediu de absorbţie a 100 mg de 14C-topiramat administrat oral a fost de cel puţin 81%. Alimentele nu au avut niciun efect clinic semnificativ asupra biodisponibilităţii topiramatului.

 

Distribuţie

În general, o proporţie de 13 până la 17% din topiramat este legată de proteinele plasmatice. S-a observat un situs de legare a topiramatului, de capacitate redusă, în/pe eritrocite, care este saturabil la concentraţii plasmatice de peste 4 μg/ml. Volumul mediu de distribuţie a variat invers proporţional cu doza. Volumul mediu aparent de distribuţie a fost de 0,80 până la 0,55 l/kg pentru o  doză unică de la 100 la 1200 mg. S-a observat o influenţă a sexului pacientului asupra volumului de distribuţie, cu valori pentru femei de circa 50%  din valoarea pentru bărbaţi. Acesta a fost atribuit procentajului mai mare de ţesut adipos din organismul pacienţilor de sex feminin şi nu are o consecinţă clinică. Metabolizare

Voteaza si comenteaza cum ti-a folosit, sa stie toti parerea ta!

Foarte NemultumitNemultumitOKMultumitFoarte Multumit ( 1 -voturi, Media: 5.00 out of 5)

Loading...
Intotdeauna consultati un medic sau farmacist inainte de a lua orice fel de pastila