Prospect Sibutramina

Caracteristicile Sibutraminei : Efecte adverse Recomandari

 

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

 

1.              DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Sibutramină Teva 10 mg capsule

 

2.              COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

O capsulă de Sibutramină Teva conţine clorhidrat de sibutramină monohidrat 10 mg (echivalent cu
sibutramină 8,37 mg).

Excipienţi: lactoză monohidrat 112,26 mg/capsulă
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3.              FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă

Sibutramină Teva 10 mg capsule sunt capsule cu capac de culoare albastră imprimat cu “S” şi corp
de culoare albă imprimat cu “10”.

Capsulele conţin o pulbere granulată de culoare albă până la aproape albă.

4.              DATE CLINICE

Sibutramina Prospect
Sibutramina Prospect

4.1          Indicaţii terapeutice

Sibutramina este indicată ca terapie adjuvantă în cadrul programului de control al greutăţii la:

Pacienţi cu obezitate nutriţională şi cu un indice de masă corporală (IMC) de 30 kg/m2 sau mai mare
Pacienţi supraponderali, cu un IMC de 27 kg/m2 sau mai mare, dacă sunt prezenţi alţi factori de risc
asociaţi cu obezitatea,cum sunt diabet zaharat de tip 2 sau dislipidemie.

Notă:

Sibutramina poate fi recomandată numai pacienţilor care nu au răspuns corespunzător la un regim adecvat
de reducere a greutăţii, adică pacienţilor cărora le este dificil să atingă sau să menţină o pierdere în
greutate >5%, în decurs de 3 luni.

Tratamentul cu sibutramină trebuie administrat numai ca parte a abordării terapeutice integrate pentru
scădere în greutate de lungă durată, sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul obezităţii.
O abordare corectă a controlului obezităţii trebuie să includă modificarea dietei şi a comportamentului
alimentar, precum şi o creştere a activităţii fizice. Această abordare integrată este esenţială pentru
modificarea durabilă a obiceiurilor nutriţionale şi comportamentale, care, la rândul ei, este fundamentală
pentru menţinerea pe termen lung a nivelului redus al greutăţii, după întreruperea tratamentului cu
sibutramină. Pacienţii trebuie să îşi modifice stilul de viaţă pe parcursul tratamentului cu sibutramină,

astfel încât să-şi poată menţine greutatea după întreruperea tratamentului medicamentos. Pacienţii trebuie
informaţi asupra faptului că dacă nu fac acest lucru, pot să recâştige în greutate. Chiar şi după întreruperea
tratamentului cu sibutramină trebuie încurajată monitorizarea continuă a pacientului de către medic.

4.2                Doze şi mod de administrare

Adulţi: doza iniţială este o capsulă de 10 mg, înghiţită întreagă, o dată pe zi, dimineaţa, cu lichide (de
exemplu, un pahar cu apă). Capsula poate fi administrată cu sau fără alimente.

In cazul pacienţilor care nu răspund în mod corespunzător la administrarea a 10 mg sibutramină (acest
lucru fiind definit ca o pierderea în greutate mai mică de 2 kg, după patru (4) săptămâni de tratament),
doza poate fi crescută la o capsulă de 15 mg, administrată o dată pe zi, cu condiţia ca doza de 10 mg
sibutramină să fi fost tolerată.

Tratamentul trebuie întrerupt la pacienţii care nu au răspuns corespunzător la administrarea dozei de 15
mg sibutramină (acest lucru fiind definit ca o pierderea în greutate mai mică de 2 kg după patru (4)
săptămâni de tratament). Pacienţii care nu au răspuns la tratament prezintă un risc mai mare de reacţii
adverse (vezi pct. 4.8).

Durata tratamentului: tratamentul trebuie întrerupt în cazul pacienţilor care nu au răspuns în mod
corespunzător, adică la cei a căror a căror pierdere în greutate se menţine la mai puţin de 5% din greutatea
lor iniţială sau la cei a căror pierdere în greutate a fost mai mică de 5% din greutatea lor iniţială, după trei
(3) luni de la iniţierea terapiei. Tratamentul nu trebuie continuat la pacienţii care recâştigă 3 kg sau mai
mult, după ce, în prealabil, au reuşit să piardă în greutate.

In cazul pacienţilor cu afecţiuni co-morbide asociate, se recomandă ca tratamentul cu sibutramină să fie
continuat, numai dacă se poate demonstra că pierderea în greutate indusă de tratament este asociată cu alte
beneficii clinice, cum sunt îmbunătăţirea profilului lipidic la pacienţii cu dislipidemie sau a controlului
glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat tip 2.

Sibutramina trebuie administrată doar pe parcursul unei perioade de cel mult un an. Datele privind
utilizarea pentru o perioadă de timp mai mare de un an sunt limitate.

4.3           Contraindicaţii

Hipersensibilitate cunoscută la clorhidratul de sibutramină monohidrat sau la oricare dintre excipienţi.

Obezitate de cauză organică

Antecedente de tulburări majore de nutriţie

Boli psihice; în cadrul studiilor efectuate la animale, sibutramina a demonstrat o potenţială activitate
antidepresivă şi, ca urmare, nu poate fi exclus faptul că sibutramina poate să inducă un episod de manie la
pacienţii cu tulburare afectivă bipolară.

Sindromul Gilles de la Tourette

Administrarea concomitentă sau în timpul ultimelor două săptămâni a inhibitorilor de monoaminooxidază
sau a altor medicamente cu acţiune asupra sistemului nervos central, pentru tratamentul tulburărilor
psihice (cum sunt antidepresive, antipsihotice) sau pentru scădere în greutate sau a triptofanului pentru
tulburări ale somnului.

Antecedente de boli coronariene, insuficienţă cardiacă congestivă, tahicardie, boală arterială periferică
ocluzivă, aritmie sau boală cerebrovasculară (accident vascular cerebral sau AIT)

Hipertensiune arterială controlată inadecvat > 145/90 mmHg; vezi pct. 4.4

Hipertiroidism

Insuficienţă hepatică severă

Insuficienţă renală severă şi pacienţi cu boală renală în fază terminală care efectuează şedinţe de dializă

Hiperplazie benignă de prostată cu retenţie urinară

Feocromocitom

Glaucom cu unghi îngust

Antecedente de abuz de droguri, medicamente sau alcool etilic
Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6)

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, datorită datelor insuficiente
Pacienţii cu vârsta peste 65 de ani, datorită datelor insuficiente

Slabire progresiva
Slabire progresiva

4.4                Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Tensiunea arterială şi alura ventriculară trebuie monitorizate la toţi pacienţii trataţi cu sibutramină,
deoarece, la unii dintre aceştia sibutramina a determinat creşteri relevante din punct de vedere clinic ale
tensiunii arteriale. În primele trei luni de tratament, aceşti parametri trebuie verificaţi la intervale de 2
săptămâni; între lunile 4 şi 6 de tratament aceşti parametri trebuie verificaţi lunar şi apoi periodic la
intervale de maxim trei luni. Tratamentul trebuie întrerupt la pacienţii care prezintă, la două consulturi
consecutive, o creştere a frecvenţei cardiace în stare de repaus > 10 bpm sau o creştere a tensiunii arteriale
sistolice/diastolice > 10 mmHg. În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială preexistentă bine controlată,
tratamentul trebuie întrerupt dacă tensiunea arterială depăşeşte 145/90 mmHg la două testări consecutive
(vezi pct. 4.8). La pacienţii diagnosticaţi cu sindrom de apnee în somn trebuie acordată o atenţie deosebită
monitorizării tensiunii arteriale.

Pentru administrarea concomitentă a sibutraminei cu simpatomimetice, vezi pct. 4.5.

Deşi sibutramina nu a fost asociată cu hipertensiune pulmonară primară, având în vedere atenţionările
generale cu privire la medicamentele pentru tratamentul obezităţii, este important ca în cadrul
monitorizărilor regulate să se urmărească posibilitatea de apariţiea simptomelor cum sunt dispnee
progresivă, durere toracică şi edem la nivelul gleznelor. Pacientul trebuie sfătuit să se adreseze imediat
medicului, în cazul în care apar aceste simptome.

Sibutramina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu epilepsie.

În cadrul evaluării acţiunii sibutraminei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, s-a
observat creşterea concentraţiilor plasmatice de sibutramină. Deşi nu au fost raportate reacţii adverse,
sibutramina trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi.

Cu toate că doar metaboliţii inactivi sunt eliminaţi pe cale renală, sibutramina trebuie administrată cu
precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată.

Sibutramina trebuie administrată cu precauţie pacienţilor cu antecedente heredocolaterale de ticuri verbale
sau motorii.

În timpul tratamentului cu sibutramină femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze o metodă
contraceptivă eficace.

In cazul medicamentelor cu acţiune asupra SNC, există posibilitatea abuzului de medicamente. Cu toate
acestea, datele clinice disponibile nu au evidenţiat abuz de medicamente, în cazul utilizării sibutraminei.

Există atenţionări generale privind faptul că anumite medicamente pentru tratamentul obezităţii sunt
asociate cu un risc crescut de valvulopatii. Cu toate acestea, datele clinice nu au evidenţiat o incidenţă
crescută în cazul utilizării sibutraminei.

Sibutramina este contraindicată la pacienţii cu antecedente de tulburări nutriţionale majore, cum sunt
anorexia psihogenă şi bulimia psihogenă. Nu sunt disponibile date cu privire la utilizarea sibutraminei în
tratamentul pacienţilor cu tulburări nutriţionale compulsive.

Sibutramina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis şi la cei cu risc de
presiune intraoculară crescută, de exemplu cei cu antecedente heredocolaterale.

Similar altor medicamente care inhibă recaptarea serotoninei, la pacienţii trataţi cu sibutramină, este
posibilă creşterea riscului de sângerare (incluzând hemoragii la nivelul aparatului genital, gastro-
intestinale şi alte sângerări cutanate sau la nivelul mucoaselor). Ca urmare, sibutramina trebuie
administrată cu prudenţă la pacienţii predispuşi la evenimente hemoragice şi la pacienţii la care se
administrează concomitent medicamente cunoscute că afectează hemostaza sau funcţia trombocitară.

Au fost raportate rar cazuri de depresie, idei suicidare şi suicid, în cazul pacienţilor cărora li se
administrează sibutramină. De aceea, este necesară precauţie specială la pacienţii cu antecedente de
depresie. Dacă apar semne sau simptome de depresie în timpul tratamentului cu sibutramină, trebuie luată
în considerare întreruperea tratamentului cu sibutramină şi iniţierea unui tratament adecvat.

Sibutramină Teva conţine lactoză şi, ca urmare, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză
nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5           Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Sibutramina şi metaboliţii săi activi sunt eliminaţi prin metabolizare hepatică. Principala enzimă implicată
este CYP3A4; de asemenea pot contribui şi CYP2C9 şi CYP1A2. În cazul administrării concomitente de
sibutramină cu medicamente care influenţează activitatea enzimei CYP3A4 trebuie luate măsuri de
precauţie (vezi pct. 5.2). Inhibitorii CYP3A4 includ ketoconazol, itraconazol, eritromicină, claritromicină,
troleandomicină şi ciclosporină. Într-un studiu de interacţiune, administrarea concomitentă de ketoconazol
sau eritromicină cu sibutramină a determinat creşterea concentraţiilor plasmatice (ASC) ale metaboliţilor
activi ai sibutraminei (23%, respectiv, 10%). Frecvenţa cardiacă medie a crescut cu până la 2,5 bătăi pe
minut, comparativ cu administrarea sibutraminei în monoterapie.

Rifampicina, fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul şi dexametazona sunt inductori ai enzimei CYP3A4
şi pot accelera metabolizarea sibutraminei, deşi acest fapt nu a fost studiat experimental.

Administrarea concomitentă a mai multor medicamente, fiecare dintre ele determinând creşterea
concentraţiilor serotoninei la nivelul creierului, poate determina interacţiuni care pot induce reacţii grave.
Acest fenomen este denumit sindrom serotoninergic şi poate să apară rar, în legătură cu utilizarea
concomitente a inhibitorului selectiv al recaptării serotoninei (ISRS) cu anumite medicamente
antimigrenoase (cum sunt sumatriptan, dihidroergotamină), cu anumite opioide (cum sunt pentazocină,
petidină, fentanil, dextrometorfan) sau în cazul administrării simultane a două ISRS.

Deoarece sibutramina inhibă recaptarea serotoninei (printre alte efecte), nu trebuie administrată
concomitent cu alte medicamente care determină, de asemenea, creşterea concentraţiilor serotoninei la
nivelul creierului..

Administrarea concomitentă a sibutraminei cu alte medicamente care pot creşte tensiunea arterială sau
frecvenţa cardiacă (de exemplu simpatomimetice) nu a fost evaluată sistematic. Medicamentele de acest
tip includ anumite medicamente pentru tuse, răceală şi alergii (de exemplu efedrină, pseudoefedrină) şi
anumite decongestionante (de exemplu xilometazolină).

Trebuie luate măsuri de precauţie atunci când se recomandă sibutramină la pacienţii care utilizează aceste
medicamente.

Sibutramina nu influenţează eficacitatea contraceptivelor orale.

În cazul administrării sibutraminei în doză unică concomitent cu alcoolul etilic, nu a existat o afectare

suplimentară a performanţelor cognitive sau psihomotorii. Cu toate acestea, ca regulă generală, consumul
de alcool etilic nu este compatibil cu regimurile alimentare recomandate.

Nu sunt disponibile date cu privire la administrarea concomitentă a sibutraminei cu orlistatul.

Între întreruperea tratamentului cu sibutramină şi iniţierea tratamentului cu inhibitori ai
monoaminooxidazei trebuie păstrat un interval liber de două săptămâni.

4.6           Sarcina şi alăptarea

Utilizarea în sarcină: sibutramina nu trebuie administrată în timpul sarcinii. In general, administrarea
medicamentelor pentru scădere în greutate este considerată inadecvată în timpul sarcinii, astfel încât
femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă eficace în timpul tratamentului
cu sibutramină şi să informeze medicul dacă rămân gravide sau dacă intenţionează să rămână gravide în
timpul terapiei. Nu au fost efectuate studii controlate cu sibutramină la gravide. Studiile efectuate la
femelele gestante de iepure au demonstrat efecte asupra funcţiei de reproducere, la doze toxice materne
(vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte relevanţa acestor observaţii la om.

Utilizarea în timpul alăptării: nu se cunoaşte dacă sibutramina este excretată în laptele uman şi, în
consecinţă, este contraindicată administrarea în timpul alăptării.

4.7                Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Deşi la voluntarii sănătoşi, sibutramina nu a influenţat performanţele psihomotorii sau cognitive, orice
medicament cu acţiune asupra sistemului nervos central poate afecta judecata, gândirea sau capacităţile
motorii. Pacienţii trebuie avertizaţi asupra faptului că în timpul tratamentului cu sibutramină le poate fi
afectată capacitatea de a conduce un vehicul, de a folosi utilaje sau de a lucra într-un mediu periculos.

4.8                Reacţii adverse

Majoritatea reacţiilor adverse raportate ca urmare a administrării sibutraminei au apărut în faza iniţială a
tratamentului (în timpul primelor 4 săptămâni). Severitatea şi frecvenţa lor s-au diminuat în timp. În
general, aceste reacţii nu au fost grave, nu au determinat întreruperea tratamentului şi au fost reversibile.
Reacţiile adverse observate în studiile clinice de fază II/III sunt prezentate mai jos, clasificat pe aparate,
sisteme şi organe [foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi < 1/10)]:

Aparate, sisteme şi organe

Frecvenţă

Reacţii adverse

Tulburări ale sistemului nervos
central

Foarte frecvente

Xerostomie

Insomnie

 

Frecvente

Confuzie

Parestezie

Cefalee

Anxietate

Tulburări cardiace (vezi
informaţiile detaliate de mai
jos)

Frecvente

Tahicardie

Palpitaţii

Creşterea tensiunii arteriale/
hipertensiune arterială
Vasodilataţie (bufeuri)

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente

Constipaţie


 

 

 

 

 

Frecvente

Greaţă

Agravare hemoroidală

Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat

Frecvente

Transpiraţie

Funcţii senzoriale

Frecvente

Alterare a gustului

Aparat cardiovascular

A fost observată o creştere medie a tensiunii arteriale sistolice şi diastolice în stare de repaus de 2-3
mmHg şi o creştere medie a frecvenţei cardiace de 3-7 bătăi pe minut. În cazuri izolate, nu pot fi excluse,
creşteri mai mari ale tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace.

Orice creştere a tensiunii arteriale şi a pulsului, semnificative clinic, tinde să apară în fazele iniţiale ale
tratamentului (primele 4-12 săptămâni). În astfel de cazuri, terapia trebuie întreruptă (vezi pct. 4.4).

Pentru administrarea sibutraminei la pacienţii cu hipertensiune arterială, vezi pct. 4.3 şi 4.4.

Evenimentele adverse clinic semnificative observate în studiile clinice şi pe parcursul supravegherii după
punerea pe piaţă, sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe:

Tulburări hematologice şi limfatice
Trombocitopenie, purpură Henoch-Schonlein

Tulburări ale sistemului imunitar

Au fost raportate reacţii alergice de hipersensibilitate variind de la erupţii cutanate uşoare şi urticarie până
la angioedem şi anafilaxie.

Tulburări psihice
Agitaţie

Depresie, atât la pacienţii cu antecedente de depresie, cât şi la cei fără antecedente (vezi pct. 4.4).

Tulburări ale sistemului nervos

Convulsii, sindrom serotoninergic în cazul asocierii cu alte medicamente care influenţează eliberarea
serotoninei (pct. 4.5).

Tulburări de memorie, tranzitorii, de scurtă durată

Tulburări oculare
Vedere înceţoşată

Tulburări cardovasculare

Fibrilaţie atrială, tahicardie supraventriculară paroxistică

Tulburări gastro-intestinale

Diaree, vărsături, hemoragie gastro-intestinală

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Alopecie, erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, reacţii cutanate hemoragice (echimoze, peteşii)

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Nefrită interstiţială acută, glomerulonefrită mezangiocapilară, retenţie urinară

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Tulburări de ejaculare/orgasm, impotenţă, tulburări de ciclu menstrual, metroragii.

Investigaţii diagnostice:

Creşteri reversibile ale valorilor serice ale enzimelor hepatice

Alte reacţii adverse:

Au fost observate, rar, simptome ale sindromului de întrerupere, cum sunt cefaleea şi creştere a apetitului
alimentar.

4.9           Supradozaj

Experienţa cu privire la supradozajul cu sibutramină este limitată. Cele mai frecvent raportate evenimente
adverse asociate cu supradozajul sunt tahicardie, hipertensiune arterială, cefaleeşi ameţeli. Tratamentul
trebuie să cuprindă măsurile generale utilizate în abordarea terapeutică a supradozajului, cum sunt
menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii, monitorizarea funcţiei cardiovasculare şi măsurile generale
simptomatice şi de susţinere a funcţiilor vitale. Administrarea precoce de cărbune activat poate întârzia
absorbţia sibutraminei. De asemenea, lavajul gastric poate fi benefic. La pacienţii cu hipertensiune
arterială sau tahicardie, poate fi indicată administrarea cu precauţie a beta-blocantelor beta-adrenergice.
Rezultatele unui studiu efectuat la pacienţii cu boală renală în fază terminală, care efectuează şedinţe de
dializă, au demonstrat faptul că metaboliţii sibutraminei nu au fost eliminaţi într-o măsură semnificativă
prin hemodializă.

5.               PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1           Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente cu acţiune centrală pentru tratamentul obezităţii, codul ATC
A08AA10.

Efectele terapeutice ale sibutraminei se produc în principal prin intermediul metaboliţilor amino, principal
şi secundar (metabolitul 1 şi metabolitul 2), care sunt inhibitori ai recaptării noradrenalinei, serotoninei (5-
hidroxitriptaminei; 5HT) şi dopaminei. La nivelul ţesutului cerebral uman studiile
in vitro au arătat că
metabolitul 1 şi metabolitul 2 sunt inhibitori ai recaptării noradrenalinei şi serotoninei de 3 ori mai potenţi
comparativ cu recaptarea dopaminei. Probele de plasmă prelevate de la voluntarii trataţi cu sibutramină au
determinat o inhibare semnificativă atât a recaptării noradrenalinei (73%) cât şi a serotoninei (54%), în
timp ce inhibarea recaptării dopaminei a fost nesemnificativă (16%). Sibutramina şi metaboliţii săi nu sunt
nici substanţe cu efect de eliberare a monoaminelor, nici inhibitori ai monoaminooxidazei. Ei nu au
afinitate pentru un număr mare de receptori pentru neurotransmiţători, incluzând receptorii serotoninergici
(5-HTj, 5-HT1A, 5-HT1B, 5-HT2A, 5HT2C), adrenergici (Pi, P2, P3, al, a2), dopaminergici (Dj-like, D2-like),
muscarinici, histaminergici (H1), receptori pentru benzodiazepine şi receptorii NMDA.

Pe modelele animale care au utilizat şobolani cu greutate corporală mică şi obezi, sibutramina a
determinat o reducere a creşterii în greutate. Se consideră că acest lucru este rezultatul impactului asupra
aportului alimentar, adică prin apariţia precoce a senzaţiei de saţietate, dar şi prin creşterea termogenezei,
care contribuie la pierderea în greutate. S-a demonstrat că aceste efecte sunt mediate prin inhibarea
recaptării serotoninei şi noradrenalinei.

La om, în studiile clinice, s-a demonstrat faptul că sibutramina are efect asupra pierderii în greutate prin
apariţia precoce a senzaţiei de saţietate. De asemenea, sunt disponibile date care demonstrează efectul
sibutraminei asupra termogenezei, prin atenuarea reducerii adaptative a ratei metabolice de repaus, în
timpul procesului de pierdere în greutate. Pierderea în greutate indusă de sibutramină este însoţită de
modificări benefice ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale lipidelor şi ale controlului glicemiei, la
pacienţii cu dislipidemie, respectiv diabet zaharat tip 2.

La pacienţii obezi cu diabet zaharat tip 2 pierderea în greutate determinată de sibutramină a fost asociată
cu o reducere medie a HbA
1c de 0,6% (unitate) . Similar, la pacienţii obezi cu dislipidemie, pierderea în
greutate a fost asociată cu creşterea valorii HDL-colesterolului cu 12-22% şi scăderea valorii
trigliceridelor cu 9-21%.

5.2           Proprietăţi farmacocinetice

Sibutramina se absoarbe bine şi se metabolizează în proporţie mare la nivelul primului pasaj hepatic.
Concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) au fost atinse după 1,2 ore de la administrarea orală a unei doze
unice de 20 mg clorhidrat de sibutramină monohidrat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al substanţei
nemodificate este de 1,1 ore. Pentru metaboliţii 1 şi 2, activi din punct de vedere farmacologic, Cmax au
fost atinse după trei ore, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 14, respectiv 16 ore.
Cinetica liniară a fost demonstrată la administrarea de doze cuprinse între 10 şi 30 mg, neînregistrându-se
modificări în dependenţă de doză, în ceea ce priveşte timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, ci o
creştere proporţională cu doza a concentraţiilor plasmatice. In cazul administrării de doze repetate,
metaboliţii 1 şi 2 au atins concentraţiile plasmatice la starea de echilibru în 4 zile, înregistrându-se o
acumulare de aproximativ de 2 ori mai mare. Farmacocinetica sibutraminei şi a metaboliţilor săi la
subiecţii obezi este similară cu cea de la subiecţii normoponderali. Până în prezent, datele disponibile
relativ limitate nu furnizează nici o evidenţă cu privire la o diferenţă a parametrilor farmacocinetici, între
bărbaţi şi femei, relevantă din punct de vedere clinic. Profilul farmacocinetic observat la subiecţii vârstnici
sănătoşi (vârsta medie de 70 de ani) a fost similar cu cel constatat la subiecţii adulţi sănătoşi.

Insuficienţa renală

Caracterul parametrilor farmacocinetici ai metaboliţilor 1, 2, 5 şi 6 ai sibutraminei a fost studiat la pacienţi
cu grade diferite de insuficienţă renală. Sibutramina, ca atare, nu a putut fi evaluată.

În general, ASC ale metaboliţilor activi 1 şi 2 nu au fost influenţate de insuficienţa renală, cu excepţia
ASC a metabolitului 2 la pacienţii cu boală renală în fază terminală care efectuează şedinţe de dializă; care
a fost aproximativ jumătate din ASC determinată la subiecţii normali (Clcr >80 ml/min). ASC ale
metaboliţilor inactivi 5 şi 6 au crescut de 2-3 ori la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (30 ml/min
<Clcr <60 ml/min), de 8-11 ori la pacienţii cu insuficienţă renală severă (Clcr <30 ml/min) şi de 22-33 de
ori la pacienţii cu boală renală în fază terminală care efectuează şedinţe de dializă, comparativ cu subiecţii
normali. In timpul hemodializei, aproximativ 1% din doza administrată oral a fost recuperată în dializat,
sub forma unei combinaţii a metaboliţilor 5 şi 6, în timp ce metaboliţii 1 şi 2 nu au putut fi măsuraţi în
dializat.

Sibutramina nu trebuie administrată pacienţilor cu insuficienţă renală severă, incluzând pacienţii cu boală
renală în fază terminală care efectuează şedinţe de dializă.

Insuficienţă hepatică

La subiecţii cu insuficienţă hepatică moderată, biodisponibilitatea metaboliţilor activi a fost cu 24% mai
mare după administrarea unei doze unice de sibutramină. Legarea sibutraminei şi a metaboliţilor săi 1 şi 2
de proteinele plasmatice este de aproximativ 97%, 94%, respectiv 94%. Metabolizarea hepatică este
principala cale de eliminare a sibutraminei şi a metaboliţilor săi activi, 1 şi 2. Ceilalţi metaboliţi (inactivi)
sunt excretaţi în principal prin urină, într-un raport urină/fecale de 10:1.

Studiile in vitro, efectuate pe microzomi hepatici au indicat faptul că CYP3A4 este principala izoenzimă a
citocromului P450, responsabilă pentru metabolizarea sibutraminei.În cadrul studiilor
in vitro, nu a existat,
niciun indiciu cu privire la afinitatea pentru CYP2D6, o enzimă cu capacitate de metabolizare mică,
implicată în interacţiunile farmacocinetice cu diferite medicamente. Suplimentar, studiile
in vitro au
relevat faptul că sibutramina nu are un efect semnificativ asupra activităţii principalelor izoenzime ale
citocromului P450, incluzând CYP3A4. S-a demonstrat (în urma studiilor
in vitro)
că enzimele CYP450

implicate în metabolizarea ulterioară a metabolitului 2 sunt CYP3A4 şi CYP2C9. Deşi până în prezent nu
există date în acest sens, este posibil ca şi CYP3A4 să fie, de asemenea, implicată în metabolizarea
ulterioară a metabolitului 1.

5.3           Date preclinice de siguranţă

In general, la animalele de studiu, toxicitatea sibutraminei după administrarea unei doze unice a fost,
rezultatul efectelor farmacodinamice exagerate. Tratamentul de lungă durată a fost asociat numai cu
modificări patologice moderate sau secundare cu rezultate legate de speciile respective. Este puţin
probabil ca aceste modificări să pună probleme în timpul utilizării clinice corespunzătoare a sibutraminei.
Studiile cu privire la funcţia de reproducere au fost efectuate la şobolani şi iepuri. La iepuri, unul dintre
studii a demonstrat o incidenţă uşor mai mare a anomaliilor cardiovasculare fetale la grupul de tratament,
comparativ cu grupul martor, în timp ce alt studiu a indicat o incidenţă mai mică, comparativ cu grupul
martor. Suplimentar, în cadrul celui de-al doilea studiu, dar nu şi în primul, la grupul de tratament s-a
constatat prezenţa unui număr uşor mai mare de fetuşi cu două anomalii minore (o mică legătură osoasă
torsionată între maxilar şi zigomatic şi diferenţe foarte reduse la nivelul spaţiilor dintre emergenţele unor
artere mici de la nivelul arcului aortic). La om, nu se cunoaşte relevanţa acestor descoperiri.Administrarea
sibutraminei nu a fost investigată la gravide. Testele extensive cu privire la genotoxicitate nu au relevat
nici o dovadă de mutagenitate indusă de sibutramină. Studiile efectuate la rozătoare au relevat că
sibutramina nu are potenţial carcinogen relevant la om.

6.               PARTICULARITĂŢI FARMACEUTICE

6.1           Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Lactoză monohidrat
Stearat de magneziu

Capsula

Gelatină

Dioxid de titan (E 171)

Oxid roşu de fer (E 172)

Indigotina (E132)

Cerneală neagră (amestec de Opacode Black (S-1-17822) & Opacode Black (S-1-17823))

Opacode Black (S-1-17822):

Shellac 45% (esterificat 20%) în etanol
Oxid negru de fer (E172)

Opacode Black (S-1-17823):

Shellac 45% (esterificat 20%) în etanol
Oxid negru de fer (E172)

6.2           Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3           Perioada de valabilitate

2 ani

6.4           Precauţii speciale pentru păstrare

o

A nu se păstra la temperaturi peste 25 C. A se păstra blisterul în ambalajul original, pentru a fi protejat de
umiditate.

6.5           Natura şi conţinutul ambalajului

Cutii cu blistere din PVC-PE-PVDC/Al cu 7, 28, 30, 56, 60, 98 sau 100 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6           Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7.               DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Teva Pharmaceuticals S.R.L.

Str. Domniţa Ruxandra nr.12, parter, sector 2,

Bucureşti, România

8.               NUMERELE AUTORIZAŢIILOR DE PUNERE PE PIAŢĂ

1926/2009/01-02-03-04-05-06-07

9.               DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

August 2009

10.           DATA REVIZUIRII TEXTULUI

August 2009

Sibutramina comprimate
Sibutramina comprimate

Voteaza si comenteaza cum ti-a folosit, sa stie toti parerea ta!

Foarte NemultumitNemultumitOKMultumitFoarte Multumit ( 1 -voturi, Media: 5.00 out of 5)

Loading...
Intotdeauna consultati un medic sau farmacist inainte de a lua orice fel de pastila