Prospect Trifas – Insuficienta cardiaca Edem

Dă Share să știe și altii!!
Shares

Prospect Trifas 10 mg, comprimate

Indicaţii terapeutice

Tratamentul edemelor din insuficienţa cardiacă, inclusiv edem pulmonar; edeme de etiologie hepatică sau renală.

Compoziţie Trifas

Un comprimat conţine torasemidă 10 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect puternic (de ansă), sulfonamide

 

Trifas Prospect



Trifas Prospect

Contraindicaţii Trifas

  •   Hipersensibilitate la torasemidă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţi,
  •   Insuficienţă renală cu anurie,
  •   Obstacol la eliminarea urinii (de exemplu hiperplazie de prostată),
  •   Encefalopatie hepatică,
  • Hipotensiune arterială,
  •   Hipovolemie,
  •   Hiponatremie, hipokalemie,
  • Sarcină şi alăptare.

Precauţii in utilizare Trifas

Înainte de iniţierea tratamentului trebuie corectate hipokaliemia, hiponatremia, hipovolemia şi tulburările de micţiune.

În timpul tratamentul cu torasemidă, în special când se administrează pe termen lung, este necesar încă din primele zile şi apoi periodic, monitorizarea electroliţilor plasmatici (natremie, kaliemie),
monitorizarea concentraţiilor glucozei, ureei, creatininei şi a lipidelor plasmatice.

Deoarece Trifas 10 mg conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Interacţiuni ale Trifas cu alte medicamente sau alimente

  • Torasemida intensifică acţiunea medicamentelor hipotensoare, în special a inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Administrarea concomitentă sau imediat după tratamentul cu torasemidă a IECA poate provoca o scădere accentuată a tensiunii arteriale. Pentru a reduce la minim riscul de hipotensiune arterială, în cazul introducerii unui IECA în regimul terapeutic, se va administra inhibitorul începând cu doze mici care se cresc treptat şi/sau se va reduce doza de torasemidă sau se va întrerupe temporar administrarea acesteia.
  • Depleţia de potasiu determinată de torasemidă poate duce la creşterea frecvenţei şi intensificarea reacţiilor adverse atunci se administrează în acelaşi timp cu preparate digitalice.
  • Torasemida poate reduce acţiunea antidiabeticelor orale.
  • Probenecidul şi antiinflamatoarele nesteroidiene pot diminua efectul diuretic şi hipotensor al torasemidei.
  • În cazul unei terapii cu doze crescute de salicilaţi, torasemida poate accentua efectul toxic al acestora asupra sistemului nervos central.
  • În special în cazul tratamentului cu doze mari, torasemida poate intensifica efectele oto- şi nefrotoxice al antibioticelor aminoglicozidice şi al citostaticelor care conţin platină.
  • Torasemida de asemenea poate intensifica acţiunea teofilinei şi efectul relaxant muscular al curarizantelor.
  • Laxativele precum şi mineralo- şi glucocorticoizii pot accentua depleţia de potasiu determinată de torasemidă.
  • Riscul de hipokaliemie creşte la administrarea concomitentă de amfotericină şi simpatomimetice în doze mari.
  • Tratamentul concomitent cu torasemidă şi litiu poate duce la o creştere a concentraţiei serice a litiului şi astfel poate determina intensificarea acţiunii şi reacţiilor adverse ale acestuia.
  • Torasemida poate reduce efectul vasoconstrictor al catecolaminelor.
  • Tratamentul simultan cu colestiramină poate împiedica absorbţia torasemidei şi efectele dorite ale tratamentului.

Atenţionări speciale privind utilizarea Trifasului

Se recomandă prudenţă în cazul administrării la pacienţii cu tendinţă la hiperuricemie şi gută.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu tulburări de ritm şi de conducere, ale echilibrului acido-bazic, modificări patologice ale hemogramei (de exemplu trombocitopenie sau anemie la pacienţi fără
tulburări ale funcţiei renale), tulburări ale funcţiei renale determinate de substanţe nefrotoxice, la cei cu tratament concomitent cu litiu sau cu anumite antibiotice (aminoglicozide, cefalosporine).

La pacienţii cu diabet zaharat sau la cei cu diabet zaharat latent, trataţi cu torasemidă trebuie controlate periodic glicemia şi glicozuria.

Copii (cu vârsta sub 12 ani)

Siguranţa şi eficacitatea la acest grup de vârstă nu a fost stabilită.



Sarcina şi alăptarea

Până la ora actuală nu există suficiente date pentru a evalua eventualele efecte malformative sau
fetotoxice ale torasemidei administrate în timpul sarcinii.

Nu sunt disponibile date referitoare la excreţia torasemidei în laptele matern.

Administrarea în timpul sarcinii şi alăptării este contraindicată.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Chiar şi în condiţiile unei utilizări adecvate, torasemida poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje datorită posibilelor reacţii adverse. Acestea apar în mod special la
începutul tratamentului, la creşterea dozei, la înlocuirea medicaţiei anterioare cu torasemidă sau atunci când concomitent cu medicaţia are loc ingestia de etanol.

Doze şi mod de administrare

Adulţi

La adult doza uzuală recomandată este de V comprimat pe zi (5 mg torasemidă), administrat oral, în priză unică. În cazul unui răspuns terapeutic insuficient, doza poate fi crescută treptat până la 2
comprimate (20 mg torasemidă) o dată pe zi. În cazuri individuale au fost administrate până la 4 comprimate (40 mg torasemidă) zilnic.

Vârstnici

Nu sunt necesare modificări ale dozelor.

Copii (cu vârsta sub 12 ani)

Nu există experienţă privind utilizarea torasemidei la acest grup de vârstă.

Comprimatele se administrează de regulă dimineaţa cu o cantitate mică de lichid. Biodisponibilitatea este independentă de ingestia alimentelor. Durata tratamentului depinde de evoluţia bolii.

Comprimatele prezintă un şant de diviziune care permite împărţirea acestora în două părţi egale, V comprimat corespunzând la torasemidă 5 mg. Pentru divizare aşezaţi comprimatul pe o suprafaţă dură.
Apăsaţi comprimatul pe această suprafaţă cu degetele de o parte şi de alta a şanţului de diviziune.

Reacţii adverse ale Trifas

Tulburări hidro-electrolitice şi acido-bazice

În funcţie de doza şi de durata tratamentului pot apare tulburări ale echilibrului hidric şi electrolitic, în special hipovolemie, hipokaliemie, şi/sau hiponatremie. Rar poate apare alcaloza metabolică.

Semnele şi simptomele depleţiei hidro-electrolitice se manifestă mai ales la începutul tratamentului şi la pacienţi vârstnici şi constau în cefalee, ameţeli, oboseală, spasme musculare, hipotensiune arterială.
În cazul unui deficit marcat hidro-electrolitic determinat de creşterea semnificativă a eliminării urinare pot apare hipotonie, dezorientare, stare confuzională.

Tulburări cardiace şi vasculare

Datorită hemoconcentraţiei pot apare cazuri izolate de complicaţii tromboembolice şi circulatorii care pot conduce la aritmii cardiace, angină pectorală, ischemie cerebrală, infarct miocardic acut sau
sincopă.





Tulburări gastro-intestinale

Pot apare ocazional anorexie, gastralgie, greaţă, diaree, constipaţie. În cazuri izolate a fost raportată pancreatita.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

La pacienţii cu obstacol în eliminarea urinei (de exemplu datorită hiperplaziei benigne de prostată), producerea crescută de urină poate duce la retenţie urinară şi glob vezical.

Rar, poate apare o creştere a concentraţiilor serice de creatinină şi uree.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Ocazional, au fost raportate concentraţii crescute de acid uric şi glucoză în sânge, precum şi creşteri ale concentraţiilor lipidelor plasmatice (trigliceride, colesterol).

Tulburări hepato-biliare

Ocazional au fost observate creşterea valorilor anumitor enzime hepatice (gama-GT).

Tulburări hematologice şi limfatice

Rar apar reduceri ale numărului trombocitelor, eritrocitelor şi/sau leucocitelor.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rar pot apare reacţii alergice cum ar fi prurit, erupţii cutanate şi fotosensibilitate.



În cazuri izolate pot fi observate reacţii alergice severe.

Altele

S-au raportat rare cazuri de uscăciune a gurii, parestezii la nivelul membrelor, cazuri izolate de
tulburări vizuale. În cazuri izolate pot apare zgomote în urechi sau/şi surditate.

Investigaţii diagnostice

În timpul tratamentului cu torasemidă, este necesară verificarea periodică a concentraţiei serice de sodiu, potasiu, creatinină şi uree, glicemia şi hemograma. În special la pacienţii cu valori crescute ale
concentraţiilor lipidelor plasmatice, concentraţia colesterololui şi trigliceridelor trebuie verificate în mod regulat.

Supradozaj

Semne şi simptome

Nu este descris un tabloul clinic tipic al supradozajului. În caz de supradozaj apare o diureză
pronunţată cu riscul pierderilor excesive de lichide şi electroliţi, uneori somnolenţă, stare
confuzională, hipotensiune arteriala simptomatică, colaps circulator şi tulburări gastro-intestinale.

Tratament

Nu este cunoscut un antidot specific. În general, simptomele supradozajului dispar la reducerea dozei
sau la oprirea tratamentului alături de tratament simultan de substituţie hidrică şi electrolitică.

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.



A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Ambalaj

Cutie cu 3 blistere transparente din PVC/Al, a câte 10 comprimate
Cutie cu 5 blistere transparente din PVC/Al, a câte 10 comprimate
Cutie cu 10 blistere transparente din PVC/Al, a câte 10 comprimate

Producător

Berlin-Chemie AG (Menarini Group),

Data ultimei verificări a prospectului Trifas Noiembrie 2006

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Continuand vizitarea acestui site veti fi de acord cu politica cookie. ...mai multe informatii

Setarile cookie face ca experienta sa fie una placuta, cookieurile sunt pentru personalizarea publicitatii si a linkurilor afiliate. Nu stocam IP-uri de nici un fel. Dand Accept, sunteti de acord. Sanatate!

Close