Prospect Troxerutin – tromboflebita superficiala

Ce este Troxerutin MK gel şi pentru ce se utilizează 100 g gel conţin 2 g troxerutin, substanţa activă. Alte componente (excipienţi) sunt: carbomer 980, propilenglicol, trietanolamină, glicerol, etanol, p-hidroxibenzoat de metil, p- hidroxibenzoat de n-propil, apă purificată. Troxerutin MK gel face parte dintr-un grup de medicamente cu aplicare locală, care protejează vasele (denumite vasoprotectoare). … Read moreProspect Troxerutin – tromboflebita superficiala

Prospect Tevocor 1000mg

Tevocor Prospect

 Prospect: Informatii pentru utilizatori Tevocor 1000 mg capsule moi   1.              COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare capsulă moale conţine esteri etilici 90 ai acidului omega-3 1000 mg, compuşi în principal din esterul etilic al acidului eicosapentenoic (EPA) (460 mg) şi esterul etilic al acidului docosahexenoic (DHA) (380 mg), ceea ce reprezintă 840 mg. Pentru lista … Read moreProspect Tevocor 1000mg

Prospect Diclofenac picaturi oftalmice

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR Diclofenac Rompharm 1 mg/ml picături oftalmice, soluţie Diclofenac sodic Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament. –          Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. –          Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. –          Acest medicament a … Read moreProspect Diclofenac picaturi oftalmice

Carmustina

  Carmustina Actiune terapeutica: Antineoplazic Categorie de risc pentru sarcina: D Denumire comerciala: Gliadel, BiCNU   MOD DE ACTIUNE Nu are specificitate în functie de ciclul celular. Nu prezinta rezistenta încrucisata fata de alti agenti alchilanti. Este rapid îndepartat din plasma si metabolizat. Strabate bariera hematoencefalica (concentratia în LCR cu cel putin 50% mai mare decat … Read moreCarmustina

Administrarea medicamentelor prin injectie intramusculara

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ   Injecţia musculară introduce substanţa medicamentoasă adânc în ţesutul muscular. Această cale de adminstrare permite o acţiune rapidă prin absorbţia în circulaţia sistemică. Administrarea intramusculară este aleasă atunci când pacientul nu poate primi medicaţie orală, când este prea iritantă gastric. Locul de injectare trebuie ales cu multă grijă, se va … Read moreAdministrarea medicamentelor prin injectie intramusculara

MEDICAMENTUL: formulare, forme de prezentare şi de conservare

   Informati despre medicamente 

 Medicamentul este o substanţă naturală sau sintetică folosită în practica medicală pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor. Sunt considerate medicamente şi substanţele folosite pentru investigaţii de diagnostic. Medicamentul va fi administrat bolnavului numai de către cadrele medicalele specializate, iar formularea terapiei medicamentoase trebuie să îndeplinească anumite condiţii, si anume: substanţa medicamentoasă să aibă drept efect vindecarea bolnavului, iar administrarea să fie făcută ţinându­-se seama de vârsta şi sexul pacientului.

Medicamentele sunt prezentate sub diferite forme farmaceutice:

  • pulberile se absorb repede din tubul digestiv, datorită marii suprafeţe de contact. Prezintă avantajul că bolnavul beneficiază de toţi factorii activi din plantă. Au dezavantajul că se conservă mai greu, datorită descompunerii lor în contact cu aerul şi umiditatea;
  • capsule sunt învelişuri folosite pentru acoperirea medicamentelor solide, moi sau lichide, cu scopul de a le masca gustul sau mirosul neplăcut, cât şi pentru a dirija acţiunea medicamentului (învelişul rezistă la sucurile gastrice şi se desface numai în intestin);
  • pilule sunt forme farmaceutice solide sferice şi cu greutate între 0,10-0,50g, obţinute din una sau mai multe substanţe active şi cu diferiţi excipienţi. Se înghit fără a fi mestecate. Se conservă mai bine, şi acţiunea lor poate fi dirijată;
  • comprimate sunt forme farmaceutice de consistenţă solidă, cu aspect de cilindru sau disc. Sunt administrate oral sau dizolvate într-o anumită cantitate de apă. Sunt dozate cu precizie;
  • drajeurile sunt forme farmaceutice solide, acoperite de un strat protector pentru a masca gustul si mirosul neplăcute al substanţei active şi de a-i dirija acţiunea spre intestin;
  • soluţiile sunt forme medicamentoase active repartizate uniform într-un lichid (de obicei apa).Soluţiile pot fi simple sau compuse.

Medicamentele vor fi păstrate în vase de culoare închisă pentru a fi ferite de lumină şi, de asemenea, de umiditate (mai ales, drogurile vegetale şi animale).

                                                Antibiotice

Se obţin prin extracţia, semisinteză sau sinteză chimică. Au activitatea asupra unor agenţi infecţioşi, dar în concentraţii care nu sunt toxice pt. organism. Acţiunea lor depinde de activitatea biologică a bacteriilor cărora le modifică metabolismul, oprindu-le dezvoltarea sau chiar distrugându-le. Antibioticele au marele dezavantaj că produc rezistenţa germenilor faţă de ele. Rezistenţa dobândită la antibiotice, foarte importantă pt. practică, are mai multe mecanisme : mutaţii genetice ale bacteriei, care din sensibilă se transformă într-una rezistentă ; transmiterea de la o bacterie la alta a factorului de rezistenţă.

Antibioticele se folosesc in scop curativ, în toate infecţiile cauzate de germeni sensibili (de exemplu : scarlatina, febra tifoidă etc.) ; în infecţii cu germeni necunoscuţi, dacă viaţa bolnavului este în pericol sau sunt posibile sechele foarte grave ; infecţii cu evoluţie cronică, în care antibioticele fac parte dintr-un tratament complex ( tuberculoza ). Folosirea antibioticelor în scop profilactic este limitată.

Antibioticele nu sunt indicate pt. tratamentul bolilor virale ; pt. bolile uşoare cu tendinţă de vindecare spontană fără complicaţii, infecţiile localizate accesibil tratamentului chirurgical ; la bolnavii sensibilizaţi, unde pot apărea fenomene adverse foarte grave.

                                           Penicilinele

Antibiotice bactericide, puţin toxice şi cu bună toleranţă. Sunt antibiotice naturale obţinute prin extracţie sau prin semisinteză. Nucleul lor de bază este acidul 6-aminopenicilanic, de care se leagă un radical diferit pt. fiecare tip de penicilină.

Penicilna G este solubilă în apă, dar soluţia fiind instabilă, trebuie folosită în 24 h. administrată intramuscular, se reabsoarbe complet, dând niveluri sanguine maxime după 20-30 min. Administrată pe cale orală, este inactivată de sucul gastric acid. De asemenea, este inactivă de betalactamaza ( penicilinaza ) produsă de unele tulpini de stafilococ sau de bacili gram-negativi. Se elimină prin urină sub formă activă. Spectrul de activitate a antibioticului cuprinde :

  • coci gram-pozitivi ( streptococ, pneumococ, stafibcoc ) ;
  • coci gram-negativi ( meningococ )
  • bacili ( tetanic, cărbunos, perfningens ).

Este indicată pt. tratamentul anginelor, otitelor, sinuzitelor, pneumonii sau bronhopneumonii ; erizipel, antrax, gangrenă gazoasă; lues; leptospiroze. Nu se recomandă a fi administrată în infecţiile cu germeni rezistenţi sau la cei sensibilizaţi la antibiotic ( uneori accidentele de sensibilizare sunt foarte grave, ducând la moarte ). Inainte de administrarea penicilinei, bolnavul va fi interogat cu grijă cu privire la alte tratamente şi la modul cum le-a suportat. Doza zilnică de penicilină variază de la 1,2 milioane pe zi la câteva zeci de milioane u.i pe zi, şi anume m septicemii, endocardite etc.

Penicilina V ( fenoximelil penicilină ) se administrează oral şi nu este inactivată de sucul gastric acid. Este prezentată în comprimate de 200.000 u.i. care se administrează cu 30 min. înainte de masă sau după 3h de la masă. Se absoarbe bine din tubul digestiv. Are aceleaşi caracteristici farmacologice ca Penicilina G, precum şi indicaşiile şi contraindicaţiile acesteia. Uneori pot apărea greţuri şi dureri abdominale. Dozele de Penicilina V vor fi cu 50% mai mari decât cele de Penicilină G.

Moldaminul  prezentarea în flacoane de 600.000 şi 1.200.000 u.i. este o penicilină depozit, de administrare parenterală. Administrat intramuscular se absoarbe lent, realizând niveluri sanguine mici, dar de lungă durată ( 4-6 zile ), suficiente pt. a împiedica streptococul beta-hemditic din gripa A. este folosit pt. profilaxia reumatismului poliarticular, a luesului cât şi pt. tratamentul unor infecţii streptococide uşoare. Se administrează intramuscular profund, în doză de 600.000-1.200.000 u.i. la interval de 4-6 zile.

Penicilinele semisintetice. Ampicilina ( aminobenzilpenicilina ) este o penicilină semisintetică rezistentă la acizi, dar inactivată de penicilinază ( ca şi penicilina G şi V ). In spectrul său de acţiune se cuprind şi uniigermeni gram-negativi, iar faţă de cocii gram-pozitivi este mai slabă decât penicilina G. Este prezentată sub formă de capsule operculate ( 0,25 gr ) pt. administrare orală şi flacoane de 0,25 şi 0,5 gr. Pt. administrare parenterală. Se absoarbe bine după administrarea orală şi parentală, se concentrează foarte bine în căile biliare. Eliminarea se face pe cale renală, nemetabolizată. Prezintă dezavantajul că sensibilizează organismul mai mult decât alte antibiotice. Doza zilnică pt. adult este între 2-6 gr. ( după severitatea şi localizarea infecţiei ).

Carbenicilina (Pyopen), penicilină semisintetică pt. administrare parenterală ( este inactivată de acizi ) nu este rezistentă la penicilinază, dar are spectrul larg. Este folosită pt. tratamentul infecţiilor severe ( meningite, infecţii urinare ), dar contraindicată la bolnavii sensibilizaţi la late peniciline. Produce dureri după administrarea intramusculară.

Meticilina este penicilină semisintetică pt. administrare parenterală ( nu rezistă la aciditatea sucului gastric ). Rezistă la penicilinază, de unde şi indicaţia ei pt. tratamentul infecţiilor cu stafilococi penicilinazopozitivi. Se elimină în cea mai mare parte prin rinichi. Este bine tolerată local şi general. Doza zilnică pt. adult variază între 4-6 gr., la interval de 4-6h.

Oxacilina ( este prezentată în flacoane de 0,25 gr. Si capsule de 0,25gr. Substanţă activă ). Este rezistentă l apenicilinaza stafilococilor ca şi meticilina. Se administrează oral, pt. că rezistă la acţiunea acidităţii gastrice. Este bine tolerată local şi general. Doza zilnică pe cale orală este 2-4 gr., preferabil pe nemâncate. In bolile severe şi când calea digestivă nu este accesibilă, se administrează intravenos sau intramuscular, la intervalle de timp egale.                                    

Cefalosporinele

Sunt antibiotice semisintetice, bactericide şi cu mecanism de acţiune asemănătoare penicilinelor. Sunt rezistente la penicilinaza stafilococilor şi la unele enzime ale bacililor gram-negativi. Sunt inactive faţă de piocinic şi proteus, dar active pe cocii gram-pozitivi. Si unele tulpini de germeni gram-negativi. Nu se vor administra bolnavilor sensibilizaţi la cefalosporine, cât şi la cei sensibilizaţi la penicilină.

Cefalotina (Keflin) este o cefalosporină care se administrează parenteral (intramuscular, realizând niveluri sanguine pt. 4-6 h. ). Este greu tolerată, intramuscular (dureri) şi intravenos, producând iritaţii ale andovenei. Doza pt. adult şi pe zi variază în limitele foarte largi ( 2-6-10 gr. ) după severitatea şi localizarea şi localizarea infecţiei.

Cefaloridina este o cefalosporină carese administrează parenteral, superioară cefalotinei, dar cu efecte importante nefrotoxice.                                        

                                          Aminoglicozidele

 Sunt antibiotice bactericide cu spectru larg, dar relativ toxice ( ato- şi nefrotoxice ). Cuprind în spectrul lor germeni gram-pozitivi şi gram-negativi, cât şi bacilialcooloacidorezistente ( de exemplu, bacilul Koch ).

Streptomicina nu se absoarbe pe cale digestivă şi nici nu este distrusă de sucurile digestive. Administrată parenteral, se absoarbe şi difuzează bine în ţesuturi. Este un antibiotic relativ toxic, mai ales pt. nervul acusticovestibular, producând surditate. In caz de insuficienţă renală, streptomicina este foarte periculoasă. Se foloseşte în tratamentul tuberculozei ( asociată cu alte tuberculostatice ) ; în infecţii severe ( endocardită ) în asociere cu penicilina. Este prezentată în flacoane de 1 gr. Doza zilnică pt. adult este de 1-2gr./zi, la intervale de timp egale.

Kanamicina este prezentată în flacoane de 1gr. de sulfat de kanamicină. Administrată intramuscular, se absoarbe bine şi repede, realizând niveluri sanguine eficiente pt. 8h. Nu se absoarbe pe cale orală. Se concentrează foarte mult în urină ( între 30-700 ori ). Este activă pe coci gram-pozitivi ( stafilococ, pneumococi ) bacili gram-negativi ( Salmonella, Shigella, Klebsiella, Hemofili şi bacilul Koch ). Este bine tolerată pe cale intramusculară, dar este un antibiotic nefrotoxic. Se foloseşte pt. tratamentul septicemiilor, meningitelor, endocarditelor şi al infecţiilor urinare. Doza zilnică pt. adult este de 1gr, repartizată în 4 prize. Durata tratamentului este de 10-14 zile, urmărindu-se diureza, creatinina sanguină, auzul.

Gentamicina este prezentată în fiole de 2 ml care conţin 40 mg de sulfat de kanamicină  pe ml. Administrată pe cale orală nu se absoarbe, dar după administrarea intramusculară se absoarbe bine. Se concentrează foarte bine în rinichi de unde se elimină sub formă de activă. Este activă faţă de germenii gram-pozitivi (stafilococ, enterecoc, pneumococ), gram-negativi (E.coli, Klebsiella, Salmonela, piocianic). Toleranţa locală este bună. Nu va fii administrată la bolnavii cu nefropatii acute sau cronice şi la gravide. Doza zilnică pentru un adult este de 240 mg (3 fiole), la interval de 8h.

Macrolidele

Eritromicina este un antibiotic care se absoarbe bine după administrarea orală, difuzează bine în ţesuturi şi se concentrează în ficat şi în rinichi. Are un spectru de acţiune asemănătoare Penicilinei „G”, cuprinzând unii stafilococi rezistenţi la penicilină. Are o toleranţă digestivă buna. Este mai greu tolerată pe cale intramusculară sau intravenoasă. După doze foarte mari, are efecte toxice hepatice. Este folosită pentru tratamentul bolnavilor sensibilizaţi la peniciline.

Produsul românesc Eritromicină proprionil este prezentat sub formă de comprimate de 0,2g, care se administrează cu 30 min. înainte de masă sau cu 3h după masă. Doza zilnică la adult este de 2-3g. Produsul pentru administrare parenterală Eritromicină lactobionat este prezentat în flacoane de 0,3g, fiind folosit când calea orală nu este accesibilă. Doza zilnică pe cale parenterală este de 0,9g, în perfuzie venoasă lentă.

Nu se solubilizează în soluţie clorurosodica, deoarece precipitată.

Tetraciclinele

Sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg de acţiune. Se absorb bine pe cale digestivă şi difuzează bine în ţesuturi. Pătrund bine în pleură, peritoneu şi pericard. Se concentrează în ficat, rinichi, plămâni şi splină. Sunt active pe gremeni gram-negativi, rickettsii, microplasme. Dau frecvente reactii adverse, ca: greţuri, vărsături, anorexie. Nu vor fi administrate bolnavilor sensibilizaţi la tetracicline, bolnavilor ulceroşi, celor care au colită ulceroasă şi insuficienţă renală.

Produsul românesc Tetraciclina este prezentat în drajeuri de 0,25g, pentru administrarea orală. Doza zilnică pentru adult este de 2-4g, dându-se la intervale de timp egale.

Doxicilina (Vibramicina) este prezentată sub formă de capsule (0,1g pe capsulă) şi flacoane injectabile (0,1g/flacon). Se absoarbe foarte bine din tubul digestiv. Are acţiune antimicrobiană prelungită, permiţând administrarea de doze mici şi la intervale mari de timp.

Doza zilnică pentru adult este de 0,2g (2 capsule) în prima zi, apoi 0,1g (o capsulă) pe zi, timp de 7-10 zile. Pentru administrarea permanentă se solubilizează conţinutul unui flacon în 5 ml de apă distilată sterilă. Reacţiile adverse sunt rare: greţurile, vărsăturile, diaree.

Sulfamidele

Sulfamidele sunt chimioterapice cu acţiune bacteriostatică şi cu spectru larg de acţiune. Absorbţia lor digestivă este bună, cu excepţia celor neresorbabile ( formol ). Difuzează bine în ţesuturi, concentrându-se în ficat şi rinichi. Difuzează bine în lichidul cefalorahidian. Sulfamidele solubile se elimină prin urină. Sunt active faţă de : coci gram-pozitivi, gram-negativi, bacili gram-negativi. Sunt bine tolerate pe cale digestivă. Pot produce fenomene adverse ca: greţuri, vărsături, hemoliză. Principala indicaţie a sulfamidelor o constituie infecţiile urinare acute. Nu sunt administrate bolnavilor sensibilizaţi la sulfamide, infecţii cu germeni rezistenţi, insuficienţă hepatică şi renală acută, sau la gravide.

Neoxazolol (Sulfafurazol), prezentat în comprimate de 0,5g, este o sulfamidă solubilă în urină şi puţin toxică. Se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor urinare, după alcalinizarea urinei. Doza zilnică pentru adult este de 3-6g, apoi 2-3g/zi ca doză de întreţinere.

Cotrimoxazolul ( Biseptol, Septrin) este o substanţă bactericidă, datorită acţiunii sinergice a sulfametoxazolului şi a trimetoprimului. Este prezentat sub formă de comprimate, care se absorb bine pe cale orală. Pătrunde bine în ţesuturi şi în lichidul cefalorahidian. Se elimină pe cale urinară, lent, realizând concentraţii foarte mari în urină. Este activ faţă de germenii gram-pozitivi şi gram-negativi. Nu va fi administrat la bolnavii sensibili la sulfaminde. Doza zilnică la adult este de 2g (1g la 12h), timp de 7-10-14 zile.

Sulfametinul, prezentat în comprimate de 0,5g, este o sulfamidă de depozit, cu absorbţie digestivă bună, dar cu eliminare lentă. Este indicat pentru tratamentul infecţiilor urinare: 1,5g în prima zi, 1g (2 comprimate) a doua zi, apoi 0,5g (un comprimat timp de 10-14 zile).                                  

Aspirina

 ( asprin, acesal, acetysal, asprocolfarit, istopzrin, rhonal, ruspirin )

Prezentare

comprimate: conţin acid acetilsalicilic 500mg ( cutie cu 20 bucăţi; benzi de celofan);

comprimate pentru uz pediatric: conţin acid acetilsalicilic 100mg ( Flacoane cu 30 buc.).

Acţiuni farmacologice şi terapeutice

Efect analgezic, antiinflamator şi antireumatic, antipiretic, antiagregant plachetar, inhibator al contracţiilor uterinei; efectele se datorează, în principal, inhibării formării prostaglandinelor.

Indicaţii terapeutice:

Reumatism poliarticular acut, poliartrită reumatoidă şi alte boli reumatismale; nevralgii, mialgii, dureri dentare, cefalee; stări febrile ( în boli infecţioase, gripă, răceală comună etc. ); profilaxia şi tratamentul bolilor tromboembolice, îndeosebi a trombozelor arteriale ( eventual în asociaţie cu anticoagulante sau dipiridamol, după caz ), combaterea tulburărilor provocate de agregarea plachetelo în trombocitemie; dismenoree; profilaxia arsurilor solare.

Mod de administrare:

Adulţi: pt. acţiunea analgezică şi antipiretică un comprimat de 0,5g o dată, repetând eventual la fiecare 6-8 ore; ca antiinflamator în bolile reumatice cronice 3-5g/zi în cele acute 4-7g/zi în 4-6 prize; ca antiagregant plachetar, pt. profilaxia trombozelor, 1 comprimat o dată la 2-3 zile.

Copii: până la 2 ani; 0,1-0,2g/zi; 2-9 ani 0,2-1g/zi ( după vârstă ) peste 9 ani 1-1,5 g/zi ( în 2-3 prize ); în boli reumatice 60-100mg/kilo-corp şi zi ( în 4-6 prize ). Comprimatele se desfac în apă şi se iau imediat după mese; la copii comprimatele se desfac în puţin lapte.

Reacţii adverse şi alte efecte nedorite

Epigastralgin, greaţă, vomă, microhemoragii digestive, uneori cu anemie, rareori hematemeză sau melenă, alte hemoragii (prin insuficienţă plachetară, eventual hipoprotrombinemic); ocazional creşterea transaminazelor ( la doze mari, administrate prelungit ); reacţii alergice diverse: erupţii cutanate, bronhospasm ( mai ales la asmatici ; rareori reacţie anafilactoidă gravă, cu asfixie sau colaps ( intoleranţă încrucişată pt. toate inhibitoarele sintezei prostaglandinelor ); dozele mari pot provoca fenomene de salicism: ameţeli, tinitus, cefalee, sudoraţie, greaţă, vomă, stare confuzională, tahicardie, tahipnee; poate prelungi travaliul, întârzia naşterea şi favoriza hemoragia post-partum.

Contraindicaţii şi precauţii, probleme de interacţiuni medicamentoase

Alergie la salicitaţi, intoleranţă la salicitaţi şi la antiinflamatoarele nesteroidiene     ( inhibitoare ale sintezei prostaglandinelor ); ulcergastro-duodenal în evoluţie, boli hemoragice şi risc de hemoragii; prudenţă în boala ulceroasă, astmă, la renali ( administrarea îndelungată ) şi în timpul sarcinii ( se evită în primul trimestru şi în ultima lună ). Prudenţă sau se evită   ( după caz ) asocierea cu anticoagulante cumarinice ( risc crescut de hemoragii ), cortizoni  ( risc de ulcer şi hemoragii ), metotrexat ( toxicitatea acestuia este crescută ), sulfamide anhidiabetice ( risc de hipoglicemie ), probenecid şi sulfinpirazonă ( efect uricozuric scăzut ), spironolactonă ( efect diuretic scăzut ).

          Algocalmin

Noramidopyrinium methansulfonate sodium, metamizal natrium, dipyrone, novalgine, novaminosulfon, al gopyrin, analgin.

Prezentare:

  • comprimatele conţin noramidopirină metansulfonat de sodiu 500mg ( benzi de celofan, flac, cu 10 buc. );
  • – supozitoarele conţin noramidopirină metansulfonat de sodiu 1g sau 300mg ( cutie cu 6 buc. )
  • fiole a 2ml soluţie apoasă injectabilă conţinând noramiddopirină metansulfonat de sodiu 1g ( cutie cu 10 sau 100 buc ).

Acţiuni farmacologice şi terapeutice

–  analgezic, antipiretic şi antiinflamator, slab antispastic.

Indicaţii terapeutice

–  cefalee, nevralgii, lumbago, dureri reumatismele articulare şi musculare; stări febrile; colici ( biliare, ureterale etc ).

Mod de administrare

Adulţi: 1 comprimat, un supozitor a 1g sau, la nevoie ( dureri intense, colici ) o fiolă intramuscular sau intravenos lent ( cel mult 1ml/minut); repetând eventual, fără a depăşi 2g în 24 de ore.

Copii: până la 3 ani, 10-50mg oral de 1-4 ori/zi; 4-15 ani, 25+150mg oral sau 300mg rectal de 1-4 ori/zi; la nevoie ( dureri intense, colici ) intramuscular 0,1-0,8g ( 0,2-1,6 ml ), după vârstă.

Reacţii adverse şi alte efecte nedorite

  • erupţii cutanate, leucopenie, chiar agranulocitoză ( foarte rar ).

Contraindicaţii şi precauţii, probleme de interacţiuni medicamentoase:

  • leucopenie, antecedente de agră
  • nulocitoză la noramidopirină şi compuşi înrudiţi; antecedente de agranulocitoză toxică, alergie la noramidopirină porfirie hepatică, deficit de G-6-PD.

                       Antinevralgic

Prezentare:

– comprimatele conţin acid acetilsalicilic 250mg, fenacetină 150mg şi cafeină 50mg (benzi de celofan).

Acţiuni farmacologice şi terapeutice:

– analgezic ţi antipiretic prin acidul acetilsalicilic şi fenacetină; stimulant psihomotor slab şi antimigrenos prin cafeină.

Indicaţii terapeutice:

–  cefalee, nevralgii, mialgii, dureri postoperatorii, stări febrile, gripă.

Mod de administrare:

Câte un comprimat la nevoie, se poate repeta de 3-4 ori/zi.

Reacţii adverse şi alte efecte nedorite:

– epigastralgii, greaţă, vomă, microhemoragii digestive, uneori cu anemie, rareori hematemeză sau melenă, alte hemoragii; ocazional creşterea transaminazelor; erupţii cutanate, bronho spasm; rareori reacţie antilactoidă gravă, cu asfixie sau colaps; administrarea prelungită de doze mari poate fi cauză de leziuni renale, leziuni hepatice, anemie hemelitică şi methemoglobinemie ( prin fenacetină ); dozele mari pot produce palpitaţii, insomnie şi tremor        ( prin cafeină ).

Contraindicaţii şi precauţii, probleme de interacţiuni medicamentoase

–  alergie la salicilaţi, intoleranţă la salicilaţi şi la antiinflamatoarele nesteroidiene; ulcer gastro-duodenal în evoluţie, boli hemoragice şi risc de hemoragii. Prezenţa fenacetinei contraindică preparatul la sugarii sub 3 luni, la bolnavii cu insuficienţă renală şi în caz de deficit de G-6-PD; prudenţă la hepatici, anemici şi în condiţii de hipoxie. Atenţie la asocierea cu anticoagulante cumarinice (risc de hemoragii) şi sulfamide hipoglicemiante ( risc de hipoglicemie).

 Paracetamol

Paracetamol, acetaminophen actophen, doliprane, panadol, tyrenol.

Prezentare

  • comprimatele conţin paracetamol 500mg ( benzi de celofan cu 10buc.);
  • supozitoare rectale conţin paracetamol 250mg şi 125mg ( cutie cu 6 buc. ).

Acţiuni farmacologice şi terapeutice:

–  analgezic şi antipiretic cu acţiune de intensitate moderată, similară fenacetinei.

Indicaţii terapeutice:

–  cefalee, dureri dentare, nevralgii, mialgii, stări febrile.

Mod de administrare:

Adulţi: 1-2 comprimate (  0,5-1g ) sau un supozitor rectal a 250mg, se poate repeta, după nevoie, de 4 ori/zi.

Copii: peste 6 ani: ½-1 comprimat ( după vârstă ) sau un supozitor a 250mg; copii de 1-6 ani: ¼ – ½ comprimat sau un supozitor a 125mg ; doza se poate repeta, după nevoie, de 4 ori/zi.

Reacţii adverse şi alte efecte nedorite:

– este mai puţin toxic decât fenacetina; provoacă rareori erupţii cutanate algerice, trombocitopenie, anemie, agranulocitoză, leziuni renale, necroză hepatică ( la doze toxice ).

Contraindicaţii şi precauţii; probleme de interacţiuni medicamentoase:

– alergie specifică, insuficienţă hepatică, insuficienţă renale gravă; prudenţă în timpul sarcinii ( mai ales în primul trimestru ).

 

Prospect Thrombo ASS 100mg

Prospect Thrombo ASS Acid acetilsalicilic  PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR 100 mg comprimate filmate gastrorezistente  Citiţi cu atenţie şi In întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi să utilizaţi acest medicament. –   Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. –   Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului –   … Read moreProspect Thrombo ASS 100mg

Cum se face administrarea medicamentelor?

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR 

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilităţi ale asistentului medical. Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasă eficientă şi corectă, asistentul trebuie să fie familiarizat cu indicaţiile, dozările şi efectele medicamentului prescris. De asemenea pacientul trebuie interogat înaintea fiecărei administări despre eventualele reacţii alergice din trecut la substanţa respectivă. Asistentul trebuie să aibă cunoştinţele şi abilităţile de a minimiza anxietatea pacientului şi de maximize eficienţa medicamentului (cunoscând modalitatea de administare, timpul etc.)

Căile de administare a medicamentelor:

Medicamentele pot fi administrate pe diverse căi:

calea de administare mucodermică: administrare oculară, vaginală, nazală, auriculară, transdermală (prin absorbţie), orofaringelal (inhalaţii)

calea de administare enterală: absorbţia medicamentelor prin tractul gastrointestinal

calea de administrare parenterală: injecţii sau perfuzii intradermale, subcutanate, intramusculare, intraevenoase, intrarectale, intraosoase, intraartriale

cale de administrate endotraheală: administarea medicamentelor în sistemul respirator cu ajutorul sondei endotraheale

cale de administare epidurală: administare de medicamente (anestezic sau analgezice opioide) printr-un cateter introdus peridural

calea de administare intrapleurală: injectarea de medicamente în spaţiul pleural

Calea de administare a medicamentului determină efectele acestuia. De exemplu, medicamentele administrate intravenos acţionează instant deoarece intra imediat în circulaţia sangvină. De aceea antibioticele se fac de obicei intravenos pentru a determina un răspuns imediat şi costant.

Atentie la medicamente !
Atentie la medicamente !

Prevenirea erorilor în administrarea medicaţiei

Înaintea administrării oricărei medicaţii aceasta trebuie comparată cu medicaţia prescrisă de medic din foaia de observaţie. Se va verifica mental regula celor cinci “P”:

– pacientul potrivit

– medicamentul potrivit

– doza potrivită

– calea de administare potrivită

– timpul (ora) de administare potrivit

Întodeauna se va verifica şi data expirării fiecărui medicament pe care il vom administra.

Totodată, înaintea oricărei administrări medicamentoase se vor avea în vedere drepturile pacientului:

– dreptul de a şti de ce i se administrează un anumit medicament şi la ce efecte adverse să se aştepte

– dreptul de a refuza medicaţia prescrisă

Au apărut multe facilităţi care să prevină erorile de administrare a medicamentelor, în special pentru cele a căror administrare prezintă risc crescut:

– amiodarone

– anticoagulante

– benzodiazepine

– chimioterapice

– dopamine

– dobutamne

– insulină

– lidocaină

– opioide (morfină)

– trombolitice

Diferitele strategii de prevenire a erorilor de administare a medicamentelor cu risc crescut constau în prepararea acestora astfel încât ele să poată fii imediat perfuzate, asa-numitele “premixed infusion”. Înainte de administarea lor trebuie verificate de către doi asistenti medicali (dozajul şi rata perfuziei).

Efectele medicamentelor şi interacţiunile dintre ele:

Urmărirea răspunsului la administrarea unui anume medicament necesită o bună cunoaştere a stării pacientului şi a efectelor aşteptate de la medicamentul administrat. De exemplu, dacă un pacient primind un antiaritmic continuă să prezinte contracţii ventriculare premature, trebuie anunţat medicul că medicamentul administrat nu produce efectul scontat.

În cadrul monitorizării eficienţei unei anume terapii medicamentuoase, trebuie luate în calcul şi rezultatele testelor de laborator, care pot indica un efect terapeutic, un efect advers sau un nivel toxic. De exemplu, timpii de protrombină ajută la evaluarea efectului administării de heparină, sau nivelul scăzut al potasiului poate fi un semn al efectelor adverse ale unui diuretic. Unele medicamente însă pot afecta rezultatul testelor de laborator, cauzând aşa-zisele rezultate “fals pozitive”. De exemplu, codeină poate creşte presiunea intracraniană.

Se va monitoriza cu atenţie starea pacientului. Anumite modificări ca scăderea sau creşterea în greutate pot afecta acţiunea anumitor medicamente. Alţi factori ca varsta pacientului, constituţia fizică, sexul, statusul emoţional pot afecta, de asemenea, răspunsul pacientului la administrarea medicamentelor.

Deoarece majoritatea pacienţilor primesc mai mult de un medicament, trebuie, de asemenea, avute în vedere interacţiunile dintre acestea. Interacţiunea între medicamente înseamna o schimbare în absorbţia, distribuţia, metabolismul şi excreţia acestuia, care poate apărea la administrarea altui medicament sau imediat după aceea. O interacţiune de dorit folosită

ca bază în terapiile medicamentuoase combinate, este potentarea efectului unui medicament, ajutarea menţinerii unui anumit nivel sangvin sau minimalizarea efectelor adverse, cu ajutorul altui medicament. Pe de altă parte, anumite interacţiuni pot avea rezultate nedorite ca diminuarea efectului unui medicament, sau, din contra, maximizarea sa până la efect toxic. De exemplu, pacienţii fumători necesită doze mai mari de teofilină (medicament administrat cu precădere în astm bronşic şi care se metabolizează în ficat) decât pacienţii nefumători, deoarece la fumători se activează enzimele oxidative din ficat care cresc metabolizarea teofilinei.

Urmărirea efectelor adverse

La administrarea unu medicament este necesară recunoasterea şi identificarea efectelor adverse, reacţiilor toxice şi alergiilor medicamentoase. Unele efecte adverse sunt trecătoare şi de intensitate redusă, pacientul dezvoltând o toleranţă faţă de medicament. Altele necesită o schimbare a terapiei medicamentoase.

O reacţie toxică la un medicament poate fii acută, datorată dozelor excesive, sau cronică, datorată acumulării progresive a medicamentului în corp. De aemenea, reacţiile toxice pot apărea ca rezultat al modificării metabolismului sau excreţiei care determină astfel creşterea nivelului medicamentului în sânge.

O reacţie alergică la un medicament este rezultatul unei reacţii antigen-anticorp. Reacţia poate fii de la o urticarie banală până la şoc anafilactic. De aceea înaintea administării medicamentelor se verifică eventualele reacţi alergice. În principiu, testul alergic se face înaintea administrării primei doze dintr-un medicament. De asemenea trebuie avut în vedere că un istoric alergenic negativ la un anume medicament nu exclude posibilitatea apariţiei reacţiei alergice în prezent sau viitor.

Alte efecte adverse ale medicamentelor pot fii dependenţa şi reacţiile idiosincrazice (care apar la persoane cu anumite deficite genetice).

Orice administrare de medicament, calea de administrare, dozajul, refuzul pacientului, apariţia efectelor adverse, trebuie notificate corect şi eligibil în planul de îngrijire cu semnatura asistentei.

Administrarea medicamentelor

Medicamentele.

Sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică transformate într-o formă de prezentare care este prescrisă de medic. Substanţa care are efect asupra organismului poartă denumirea de substanţă activă, alături de ea în compoziţia medicală regăsindu-se şi alte substanţe fără acţiune asupra organismului, acestea fiind excipienţi de aglomerare, de lustruire a gustului şi coloranţi.

Pentru a putea fi utilizate ca medicament substanţele trebuie prelucrate corespunzător, purificate, dozate corect astfel încât să nu producă efecte secundare.

Scopul administrării medicamentelor est prevenirea îmbolnăvirilor, ameliorarea bolilor şi vindecarea bolilor.

Medicamentele sunt prezentate sub forme farmaceutice, solide sau lichide, în funcţie de calea administrată.

Căile de administrare a medicamentelor.

–          Calea digestivă:

  • Orală
  • Sublinguală
  • Gastrică
  • Intestinală
  • Rectală

–          Calea rectală

–          Calea respiratorie

–          Calea urinară

–          Calea parenterală

Pe calea parenterală se administrează medicamente sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase pe care le execută asistentul medical şi injecţii intraarteriale, intracardiace, intrarahidiene şi intraosoase pe care le execută medicul.

Calea de administrare este aleasă de medic în funcţie de scopul urmărit, de capacitatea de absorbţie a căii respective, de acţiunea medicamentelor, mai lentă su mai rapidă şi de toleranţa organismului faţă de medicament.

                Formele farmaceutice ale medicamentelor.

În funcţie de calea de administrare sunt:

–          Calea orală:

  • Drajeuri
  • Capsule
  • Siropuri
  • Soluţii
  • Comprimate

–          Calea cutanată:

  • Unguente
  • Pudre
  • Tincturi
  • Mixturi
  • Creion caustic
  • Săpunuri medicinale
  • Băi medicinale

–          Calea inhalatorie:

  • Spray
  • Substanţe gazificate
  • Lichide fin pulverizate
  • Aburi

–          Calea vaginală:

  • Unguente
  • Ovule
  • Capsule comprimate

–          Calea rectală:

  • Supozitoare
  • Soluţii

–          Pe cale:

  • Intravenoasă
  • Intramusculară
  • Intradermică
  • Subcutanată

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentului medical este administrarea medicamentelor. Acţiunea asupra organismului depinde în primul rând de structura lor chimică dar şi de doza administrată, precum şi de calea de admnistrare. Astfel, aceeaşi substanţă poate să acţioneze ca medicament, ca aliment sau toxic (vinul), după cantităţile care au fost introduse în organism.

Diferenţierea acţiunii medicamentelor asupra organismului este în funcţie de dozele administrate şi din aceste motive la fiecare medicament se vor deosebi:

  1. Doza terapeutică. Este doza utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit, fără ca prin aceasta să se producă vreo acţiune toxică asupra organismului.
  2. Doza maximă. Reprezintă doza cea mai mare suportată de organism fără să apară fenomene toxice secundare.
  3. Doza toxică reprezintă cantitatea de medicamente care introdusă în organism provoacă o reacţie toxică periculoasă pentru organism.
  4. Doza letală este doza care omoară omul.

Din doza de medicamente care a fost introdusă în organism va acţiona asupra acestuia numai partea care va reuşi să se absoarbă prin tegumente şi mucoase care reprezintă porţi de intrare ale medicamentelor, dar în acelaşi timp şi adevărate bariere contra substanţelor străine. Astăzi medicamentele introduse pe cale bucală pot fi distruse de sucurile digestive, deci cantitatea utilă absorbită va fi mai mică decât cea administrată. Medicamentele sunt prescrise de medic iar asistenta care administrează aceste medicamente trebuie să aibă o serie de cunoştinţe pentru a nu transforma efectul terapeutic într-o otravă cu acţiune ireversibilă. (De ex. Insulina…).