Prospect Concor 2.5mg – 5mg – 10mg

Concor este utilizat pentru a trata hipertensiunea arteriala si angina pectorala.  Prospect : Informatii pentru utilizator Concor Prospect  5 mg Concor 10 mg Substanta activa din componenta Concor este bisoprololul. Comprimate filmate 5 mg /10 mg Cititi cu atentie acest prospect in intregime inainte de a incepe sa luati acest medicament. Pastrati acest prospect. S-ar putea sa fie nevoie sa-l recititi. Daca aveti intrebari ulterioare, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastra. Nu-i dati altora. S-ar putea sa le faca rau, chiar daca simptomele lor sunt aceleasi ca ale dumneavoastra. Daca observati aparitia vreunei reactii adverse, chiar daca nu a fost mentionata in acest prospect, puneti medicului dumneavoastra sau farmacistului. Acest prospect contine: Ce este Concor si pentru ce este utilizat Ce trebuie sa stiti inainte de a lua Concor Cum trebuie sa luati Concor Reactii adverse posibile Cum trebuie sa pastrati Concor Informatii suplimentare …

Citeste mai multProspect Concor 2.5mg – 5mg – 10mg

Prospect PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR Haemocomplettan P 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă Fibrinogen uman Compoziţie Un flacon Haemocomplettan P 1 g conţine proteine totale 1300-1900 mg din care fibrinogen uman 900-1300 mg. Excipienţi: albumină umană, clorură de sodiu, clorhidrat de L-arginină, citrat de sodiu, hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) Grupa farmacoterapeutică Antihemoragice, fibrinogen uman, codul ATC: B02BB01 Indicaţii terapeutice Terapia şi profilaxia diatezelor hemoragice în: Ca tratament de substituţie în hipofibrinogenemie, disfibrinogenemie sau afibrinogenemie congenitală, la pacienţii cu tendinţă la sângerare, pentru profilaxia pre-operatorie, înainte de sau în cursul sarcinii sau în cazul procedurilor obstreticale Ca terapie adjuvantă pentru tratamentul sângerărilor care pot pune viaţa în pericol, în caz de hipofibrinogenemie dobândită cum sunt următoarele condiţii Creşterea consumului de fibrinogen asociat cu alte tipuri de sângerări necontrolate terapeutic, care pot pune viaţa în pericol, în caz de complicaţii obstreticale Hipofibrinogenemie de diluţie în cazul pacienţilor cu traumatisme şi …

Citeste mai mult

Prospect Isoptin

ISOPTIN  40 mg (clorhidrat de verapamil)

Prospect pentru utilizatorii de Isoptin

Comprimate filmate, 40 mg

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

  • Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
  • Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
  • Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-i daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

Prospect Isoptin
Prospect Isoptin

în acest prospect găsiţi:

  1. Ce este Isoptin 40 mg şi pentru ce se utilizează
  2. înainte de a utiliza Isoptin 40 mg
  3. Cum se administrează Isoptin 40 mg
  4. Reacţii adverse posibile
  5. Cum se păstrează Isoptin 40 mg

Isoptin 40 mg, comprimate filmate Substanţa activă este clorhidratul de verapamil. Un comprimat filmat conţine clorhidrat de verapamil 40 mg.

Alţi excipienţi sunt: hidrogenofosfat de calciu dihidrat, celuloză microcristalină, dioxid de silicon coloidal anhidru, croscarmeloză sodică, stearat de magneziu, hipromeloză (tip 2910 vâscozitate 3mPa.s), laurii sulfat de sodiu, macrogol 6000, talc, dioxid de titan (E 171).

1.                    CE ESTE ISOPTIN 40 mg Şl PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Tratamentul insuficienţei coronariene (afecţiune caracterizată prin aport insuficient de oxigen către miocard):

  • angină pectorală cronică stabilă (angină de efort),
  • angină pectorală instabilă (angina progresivă, angina de repaus),
  • angină pectorală vasospastică (angina Prinzmetal, angina variabilă),
  • angină pectorală post infarct miocardic la pacienţii fără insuficienţă cardiacă, dacă beta- blocantele sunt contraindicate.

Tratamentul tulburărilor de ritm cardiac cum sunt:

  • tahicardie paroxistică supraventriculară, fibrilaţie atrială şi/sau flutter atrial cu conducere atrioventriculară rapidă (cu excepţia sindromului Wolff-Parkinson-White, vezi “ Nu utilizaţi Isoptin 40 mg dacă”).

Tratamentul hipertensiunii arteriale.

2.                    ÎNAINTE DE A UTILIZA ISOPTIN 40 mg

Nu utilizaţi Isoptin 40 mg dacă:

  • aveţi hipersensibilitate cunoscută (alergie) la verapamil sau la oricare din celelalte excipienţii produsului;
  • aveţi şoc cardiovascular;
  • aveţi infarct miocardic acut cu complicaţii (bradicardie, hipotensiune, insuficienţă cardiacă stângă);

aveţi tulburări grave de conducere (cum ar fi bloc sinoatrial sau atrioventricular de gradul 2 sau 3) cu excepţia situaţiei în care aveţi în funcţiei un pacemaker;

aveţi boala nodului sinusal cu excepţia situaţiei în care aveţi în funcţie un pacemaker;

  • aveţi insuficienţă cardiacă manifestă;

aveţi fibrilaţie atrială şi/sau flutter atrial însoţit de sindrom Wolff-Parkinson-White concomitent

Nu utilizaţi Isoptin 40 mg dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi:

Nu utilizaţi Isoptin 40 mg în timpul sarcinii, deoarece nu există date privind utilizarea medicamentului la femeile gravide. Nu utilizaţi Isoptin 40 mg în timpul sarcinii decât dacă medicul dumneavoastră v-a recomandat astfel. Medicul dumneavoastră va evalua atent potenţialele riscuri şi beneficii înainte de a vă prescrie acest medicament.

Dacă alăptaţi, nu utilizaţi Isoptin 40 mg deoarece substanţa activă se elimină în laptele matern.

Ce precauţii de utilizare are Isoptin 40 mg.

Isoptin 40 mg, se administrează cu supraveghere atentă în următoarele cazuri:

  • bloc atrioventricular (BAV) de gradul I;
  • hipotensiune arterială
  • bradicardie – insuficienţă hepatică severă (vezi “Cum să utilizaţi Isoptin 40 mg”)
  • boli care afectează transmisia neuro-musculară (mistenia gravis, Sindromul Eaton-Lambert, distrofie musculară progresivă Duchenne).

în timpul tratamentului cu Isoptin 40 mg trebuie să vă prezentaţi periodic la medicul dumneavoastră pentru a evalua starea dumneavoastră de sănătate.

Puteţi conduce autovehicule sau folosi utilaje în timpul tratamentului cu Isoptin 40 mg?

La unii pacienţi, losptin 40 mg poate afecta capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a presta activităţi care presupun atenţie. Această situaţie apare mai ales la începutul tratamentului, la creşterea dozei, în cazul trecerii de la altă medicaţie la tratamentul cu Isoptin sau când consumaţi băuturi alcolice în timpul tratamentului.

Administrarea altor medicamente:

Spuneţi medicului dumneavoastră despre toate medicamentele pe care le utilizaţi sau pe care le-aţi utilizat recent, chiar şi cele eliberate fără prescripţie medicală.

în mod special spuneţi medicului dumneavoatră dacă utilizaţi unul dintre următoarele medicamente: medicamente antiaritmice, beta-blocante, anestezice

digoxină, chinidină, carbamazepină, cimetidină, litiu, rifampicină, fenitoină, fenobarbital, teofilină, prazosin, ciclosporină, midazolam, miorelaxante, acid acetilsali cilic, colchicină, doxorubicină.

De asemenea, spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi consumator de băuturi alcoolice.

Isoptin 40 mg poate interacţiona cu aceste medicamente fie prin modificarea acţiunii sale fie prin modificarea acţiunii acestora. Dacă vă aflaţi în unul dintre aceste cazuri, medicul dumneavoastră va stabili modul de administrare şi dozele de Isoptin 40 mg.

Administrarea intravenoasă de beta-blocante trebuie evitată în timpul tratamentului cu Isoptin 40 mg (excepţie făcând administrarea într-o secţie de terapie intensivă).

Administrarea Isoptin 40 mg cu alimente şi băuturi:

Comprimatele filmate Isoptin 40 mg se înghit întregi, fără a fi mestecate sau supte, cu o cantitate suficient de lichid, preferabil în timpul mesei sau la scurt imediat după masă.

3.                    CUM SE ADMINISTREAZĂ ISOPTIN 40 mg

În cazul în care medicul dumneavoastră nu v-a indicat alt mod de administrare, următoarele instrucţiuni sunt valabile. Vă rugăm să urmaţi aceste instucţiuni, în caz contrar efectul medicamentului nu va fi cel aşteptat. Doza de clorhidrat de verapamil, ingredientul activ al Isoptin 40 mg, trebuie ajustată individual, în concordanţă cu gravitatea bolii.

Experienţa clinică de lungă durată arată că doza medie pentru toate indicaţiile este între 240 mg -360 mg verapamil.

Doza zilnică de 480 mg verapamil nu trebuie depăşită în tratamentul de lungă durată; este posibilă o creştere a dozei numai pentru o scurtă perioadă de timp.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică, efectul verapamilului este accentuat şi prelungit datorită metabolizării reduse a medicamentului, în funcţie de gradul insuficienţei hepatice. De aceea, dozele trebuie ajustate cu prudenţă în special la pacienţii cu insuficienţă hepatică. La aceşti pacienţi, se recomandă administrarea iniţială de doze mici (de exemplu un comprimat filmat Isoptin 40 mg de 2-3 ori pe zi).

Adulţi şi adolescenţi cu greutate mai mare de 50 kg.

Boală coronariană:

Doza recomandată este de un comprimat filmat Isoptin 40 mg (40 mg verapamil) de 3-4 ori pe zi.

Doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 6-12 comprimate filmate Isoptin 40 mg (240-480 mg verapamil).

La pacienţii care au răspuns satisfăcător la doze mici (de exemplu la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau la pacienţii vârstnici) este recomandată utilizarea de Isoptin 40 mg.

La pacienţii care necesită doze mai mari, de exemplu 240 mg-480 mg verapamil pe zi, trebuie utilizate comprimatele filmate cu o concentraţie mai mare a substanţei active.

Hipertensiune arterială:

Doza recomandată este de un comprimat filmat Isoptin 40 mg (40 mg verapamil) de 3 ori pe zi.

Doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 6-9 comprimate filmate Isoptin 40 mg (240-360 mg verapamil).

La pacienţii care au răspuns satisfăcător la doze mici (de exemplu la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau la pacienţii vârstnici) este recomandată utilizarea de Isoptin 40 mg.

La pacienţii care necesită doze mai mari, de exemplu 240 mg-360 mg verapamil pe zi, trebuie utilizate comprimatele filmate cu o concentraţie mai mare a substanţei active.

Tahicardie paroxistică suoraventriculară. fibrilaţie şi/ sau flutter atrial:

Doza recomandată este de un comprimat filmat Isoptin 40 mg (40 mg verapamil) de 3-4 ori pe zi.

Doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 6-12 comprimate filmate Isoptin 40 mg (240-480 mg verapamil).

La pacienţii care au răspuns satisfăcător la doze mici (de exemplu la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau la pacienţii vârstnici) este recomandată utilizarea de Isoptin 40 mg.

La pacienţii care necesită doze mai mari, de exemplu 240 mg-480 mg verapamil pe zi, trebuie utilizate comprimatele filmate cu o concentraţie mai mare a substanţei active.

Administrare la copii (numai pentru tulburări ale ritmului cardiac):

Copii preşcolari cu vârsta sub 6 ani:

Doza recomandată este de 80-120 mg verapamil pe zi, administrată în 2-3 prize.

Doza recomandată este de un comprimat filmat Isoptin 40 mg (40 mg verapamil) de 2-3 ori pe zi.

Copii şcolari cu vârsta între 6-14 ani:

Doza recomandată este de 80-120 mg verapamil pe zi, administrată în 2-4 prize.

Doza recomandată este de un comprimat filmat ISOPTIN 40 mg (40 mg verapamil)de 2-9  ori pe zi.

La pacienţii care necesită doze mai mari, de exemplu 360 mg verapamil pe zi, trebuie utilizate comprimatele filmate cu o concentraţie mai mare a substanţei active.

Dacă aţi luat prea mult Isoptin 40 mg decât trebuie:

în cazul în care aţi luat mai multe comprimate filmate Isoptin 40 mg (supradozaj) decât v-a recomandat medicul dumneavoastră prezentaţi- vă la cel mai apropiat spital sau contactaţi medicul dumneavoastră.

în caz de supradozaj puteţi avea următoarele simptome: pieredea stării de conştienţă până la comă, scăderea tensiunii arteriale, scăderea/creşterea frecvenţei bătăilor inimii, creşterea glicemiei, scăderea kaliemiei, acidoză metabolică, hipoxie, şoc cardiogen cu edem pulmonar.

Tartamentul supradozajului cu Isoptin 40 mg constă, în mod obişnuit, în eliminarea precoce a medicamentul prin spălături gastrice şi în stabilizarea funcţiei cardiovasculare prin măsuri de terapie intensivă.

Dacă aţi uitat să luaţi Isoptin 40 mg:

Prospect Tramadol

 PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

 TRAMADOL AL 50 mg, capsule

Clorhidrat de tramadol

 Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

–        Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

–        Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

–        Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

–        Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

 

În acest prospect găsiţi:

1.      Ce este Tramadol AL şi pentru ce se utilizează

2.      Înainte să utilizaţi Tramadol AL

3.      Cum să utilizaţi Tramadol AL

4.      Reacţii adverse posibile

5.      Cum se păstrează Tramadol AL

6.      Informaţii suplimentare

tramadol prospect
tramadol prospect

 1.      CE ESTE TRAMADOL AL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

 Clorhidratul de tramadol – substanţa activă din compoziţia Tramadol AL – este un analgezic ce aparţine clasei opioidelor, care acţionează la nivelul sistemului nervos central. El combate durerea, acţionând la nivelul celulelor nervoase specifice din măduva spinării şi creier.

 Tramadol AL se utilizează pentru tratamentul durerii moderată până la severă.

 2.      ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI TRAMADOL AL Nu utilizaţi Tramadol AL

–          dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidratul de tramadol sau la oricare dintre celelalte componente ale Tramadol AL;

–        în intoxicaţia acută cu alcool etilic, somnifere, alte analgezice sau alte medicamente psihotrope (medicamente care influenţează dispoziţia şi emoţiile);

–        dacă utilizaţi şi inhibitori MAO (anumite medicamente utilizate în tratamentul depresiei) sau le-aţi utilizat în ultimele 14 zile, înaintea tratamentului cu Tramadol AL (vezi Utilizarea altor medicamente);

–        dacă sunteţi epileptic şi crizele epileptice nu sunt în mod adecvat controlate prin tratament.

–        ca substitutent în tramentul sindromului de întrerupere la droguri;

–        dacă suferiţi de boli severe ale ficatului.

 Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Tramadol AL

 –           dacă credeţi că sunteţi dependent de alte medicamente analgezice (opioide);

–           dacă suferiţi de tulburări ale conştienţei (dacă simţiţi că veţi leşina);

–           dacă sunteţi în stare de şoc (transpiraţiile reci pot fi un semn pentru aceasta);

 –        dacă suferiţi de presiune intracraniană crescută (posibil după un traumatism cranian sau boală la nivelul creierului);

–        dacă aveţi dificultăţi la respiraţie;

–        dacă sunteţi predispus la epilepsie sau convulsii, deoarece riscul de convulsii poate fi crescut;

–        dacă suferiţi de o boală a ficatului sau rinichiului.

În aceste cazuri, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră înainte de a utiliza medicamentul. Crizele epileptice au fost raportate la pacienţii care au utilizat tramadol în dozele recomandate. Riscul

poate fi crescut atunci când dozele de tramadol administrate depăşesc doza maximă zilnică (400 mg clorhidrat de tramadol).

 Vă rugăm să aveţi în vedere că Tramadol AL poate determina dependenţă fizică şi psihică.

Atunci când Tramadol AL este utilizat timp îndelungat, efectul său poate să scadă, astfel încât trebuie utilizate doze mai mari (dezvoltarea toleranţei). La pacienţii cu tendinţă spre abuz de medicamente sau care

sunt dependenţi de medicamente, tratamentul cu Tramadol AL trebuie administrat numai pe perioade scurte de timp şi sub supraveghere medicală atentă.

 Vă rugăm, de asemenea, să-l informaţi pe medicul dumneavoastră dacă una dintre aceste probleme apare în timpul tratamentului cu Tramadol AL sau a apărut în trecut.

 Tramadol AL nu trebuie utilizat concomitent cu băuturi alcoolice, deoarece băuturile alcoolice accelerează eliberarea tramadolului din Tramadol AL. Aceasta poate determina creşterea concentraţiei de tramadol din sânge şi creşterea numărului de reacţii adverse posibile.

 Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

 Tramadol AL nu trebuie administrat concomitent cu inhibitori MAO (anumite medicamente pentru tratamentul depresiei).

 Efectul analgezic al Tramadol AL poate fi redus şi timpul său de acţiune poate fi scurtat dacă luaţi medicamente care conţin:

–           carbamazepină (pentru crizele convulsive epileptice);

–           pentazocină, nalbufină sau buprenorfină (analgezice);

–           ondansetron (pentru prevenirea greţei).

Medicul dumneavoastră vă va informa când trebuie administrat Tramadol AL şi în ce doză. Riscul de reacţii adverse creşte:

–        dacă utilizaţi tranchilizante, somnifere, alte analgezice cum sunt morfina şi codeina (de asemenea şi ca antitusiv) şi alcool etilic, în timp ce luaţi Tramadol AL, vă puteţi simţi somnoros sau lipsit de putere. Dacă percepeţi aceste simptome adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

–        dacă utilizaţi medicamente care pot declanşa convulsii, cum sunt anumite antidepresive. Riscul de a avea o criză convulsivă poate creşte dacă utilizaţi Tramadol AL în acelaşi timp. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă Tramadol AL este potrivit pentru dumneavoastră.

–        dacă utilizaţi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (adesea denumiţi ISRS) sau inhibitori MAO (pentru tratamentul depresiei). Tramadol AL poate interacţiona cu aceste medicamente şi puteţi prezenta manifestări cum sunt confuzie, nelinişte, febră, transpiraţii, mişcări necoordonate ale membrelor şi ochilor, contracţii spastice, incontrolabile, ale musculaturii sau diaree.

–        dacă utilizaţi anticoagulante cumarinice (medicamente pentru subţierea sângelui), de exemplu warfarină împreună cu Tramadol AL. Efectul acestor medicamente în coagularea sângelui poate fi afectat şi pot să apară sângerari.

 Utilizarea Tramadol AL cu alimente şi băuturi

 Nu consumaţi alcool etilic în timpul tratamentului cu Tramadol AL, deoarece efectele alcoolului etilic pot fi intensificate. Alimentele nu influenţează efectul Tramadol AL.

 Sarcina şi alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

 La om, există foarte puţine informaţii cu privire la siguranţa administrării tramadolului în timpul sarcinii. Prin urmare nu trebuie să utilizaţi Tramadol AL dacă sunteţi gravidă.

 Utilizarea de lungă durată în timpul sarcinii poate conduce la sindrom de întrerupere la nou-născut.

 În general, utilizarea tramadolului nu este recomandată în timpul alăptării. Cantităţi mici de tramadol pot fi excretate în laptele matern. În general, după administrarea unei singure doze, nu este necesară întreruperea alăptării. Vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră pentru recomandări.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Tramadol AL poate produce somnolenţă, ameţeli şi vedere înceţoşată şi, ca urmare, vă poate influenţa capacitatea de a reacţiona. Dacă simţiţi că reactivitatea dumneavoastră este afectată, nu conduceţi automobile sau alte vehicule, nu utilizaţi unelte electrice, nu folosiţi utilaje şi nu depuneţi activităţi fără a avea o bază largă de susţinere!

 3.         CUM SĂ UTILIZAŢI TRAMADOL AL

 Utilizaţi întotdeauna Tramadol AL exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să

discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

 Doza de clorhidrat de tramadol este determinată în funcţie de severitatea durerii şi în concordanţă cu răspunsul terapeutic al fiecărui pacient în parte. Acest lucru este valabil pentru toate medicamentele analgezice.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani

Pentru dureri acute-doza iniţială uzuală este de 100 mg. Aceasta poate fi urmată de doze de 50 mg sau

100 mg la intervale de minimum 4 ore. Durata tratamentului depinde de situaţia clinică.

Pentru dureri asociate cu afecţiuni cornice-doza iniţială este de 50 mg; ulterior doza se va creşte treptat în funcţie de intensitatea durerii. Necesitatea pentru continuarea tratamentului trebuie evaluată la intervale regulate, deoarece s-au raportat simptome de întrerupere şi instalarea dependenţei (vezi pct.

4.4).

Doza zilnică totală de 400 mg nu trebuie depăşită, cu excepţie situaţiilor clinice deosebite.

 Copii cu vârsta sub 12 ani

Tramadolul nu se recomandă la copii cu vârsta sub 12 ani.

 Vârstnici: la pacienţii cu vârsta sub 75 ani, cu funcţie hepatică sau renală în limita valorilor normale, pot fi administrate dozele recomandate la adulţi. La pacienţii cu vârsta peste 75 ani, timpul de înjumătăţire plasmatică al tramadolului poate fi prelungit. La aceşti pacienţi, poate fi necesară ajustarea dozei. Dacă doza este crescută, starea clinică a pacientului trebuie monitorizată strict.

 Pacienţi cu insuficienţă renală

 Tratamentul se poate începe cu doza iniţială de la adult, dar eliminarea tramadolului poate fi prelungită

la pacienţii cu insuficienţă renală; ca urmare, intervalul dintre doze trebuie ajustat. Pentru un clearance al creatininei

 Pentru un clearance al creatininei

 Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Se recomandă doza uzuală de la adult, dar trebuie avut în vedere că eliminarea tramadolului poate fi prelungită în insuficienţa hepatică uşoară şi moderată; ca urmare, intervalul dintre doze trebuie ajustat.

 

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Tramadol AL

Dacă din greşeală, aţi luat o doză în plus, aceasta nu va avea în general efecte negative. Trebuie să

luaţi doza următoare conform prescripţiei medicale.

 După utilizarea unor doze foarte mari, pot să apară pupile punctiforme, vărsături, scăderea tensiunii arteriale, bătăi rapide ale inimii, senzaţie de leşin, reducerea stării de conştienţă până la comă (stare de inconştienţă profundă), convulsii epileptice şi dificultăţi la respiraţie, până la oprirea respiraţiei. În asemenea cazuri trebuie să vă adresaţi imediat medicului!

Cexyl 250mg Prospect

Prospect Cexyl 250mg

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

 

CEXYL 250 mg , capsule

 

Cefadroxil

 

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.

                Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

          Dacă aveţi întrebări suplimentare, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.

          Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră şi nu trebuie să-l daţi altor persoane.
Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

 

Înacest prospect găsiţi:

1.             Ce este Cexyl 250 mg şi pentru ce se utilizează

2.             Înainte să luaţi Cexyl 250 mg

3.             Cum să luaţi Cexyl 250 mg

4.             Reacţii adverse posibile

5.             Păstrarea Cexyl 250 mg

6.             Informaţii suplimentare

Cexyl 250mg Prospect
Cexyl 250mg Prospect

CEXYL 250 mg , capsule

                Substanţa activă este cefadroxil.

          Celelalte componente sunt: stearat de magneziu, lactoză monohidrat, talc, dioxid de titan (E 171),
oxid galben de fer (E 172), gelatină.

Capsule gelatinoase opace, cu capacul şi corpul de culoare galben deschis şi care conţin o pulbere
granulată albă.

Capsulele sunt disponibile în cutii cu un blister a câte 10 capsule.

 

1.              CE ESTE CEXYL 250 mg ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Cexyl conţine cefadroxil, care este un antibiotic semisintetic din clasa cefalosporinelor, pentru
administrare orală.

Acţionează prin distrugerea bacteriilor care pot cauza infecţii la nivelul corpului uman.

Cexyl poate fi utilizat în tratamentul următoarelor infecţii, cauzate de bacterii sensibile la produsul
medicamentos:

                Infecţii ale tractului respirator (bronşite şi pneumonii);

                Infecţii ORL: ale urechii medii, sinusuri, gât şi amigdale;

                Infecţii ale tractului urinar (infecţii ale rinichilor şi vezicii urinare);

                Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;

                Infecţii ginecologice;

                Infecţii ale oaselor şi  infectii articulaţiilor.

 

2.              ÎNAINTE SĂ LUAŢI CEXYL 250 mg

Nu luaţi Cexyl 250 mg dacă:

          Sunteţi alergic la Cexyl sau la oricare alte ingrediente ale produsului medicamentos sau la alte
antibiotice din clasa cefalosporinelor.

Ce trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a începe tratamentul cu Cexyl 250 mg ?

          Suferiţi de o boală cronică (de exemplu porfirie), tulburări metabolice şi alergii, sau luaţi în mod
uzual alte medicamente chiar şi din acelea fără prescripţie medicală;

          Sunteţi alergic la peniciline sau la orice alt medicament. In acest caz sunteţi mai predispus la reacţii
de hipersensibilitate la Cexyl
.

          Aveţi mâncărimi sau observaţi roşeli ale pielii sau dificultăţi bruşte în respiraţie. Adresaţi-vă
medicului în legătură cu acestea.

          Poate apare diaree în timpul tratamentului cu antibiotice din clasa cefalosporinelor. Dacă diareea
este severă şi persistentă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Cexyl poate produce reacţii fals pozitive în cazul unor teste sanguine sau urinare.

Folosirea Cexyl cu alimente şi băuturi:

Cexyl poate fi administrat în timpul meselor sau înainte de masă, deoarece alimentele nu influenţează
efectul produsului medicamentos.

Sarcina

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.

Nu există date referitoare la efectele grave ale medicamentului asupra fătului, la femeile însărcinate.
Oricum, deoarece siguranţa totală pentru utilizarea în timpul sarcinii nu a fost stabilită, doctorul
dumneavoastră vă va prescrie Cexyl doar dacă beneficiile aşteptate depăşesc riscurile potenţiale asupra
fătului.

Alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.

Cantităţi mici de produs au fost găsite în laptele matern. De aceea, trebuie să opriţi alăptarea în timpul
tratamentului cu acest produs.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu există date despre influenţa negativă a produsului medicamentos asupra abilităţii de a conduce şi a
utiliza maşini.

Folosirea altor medicamente:

Vă rugăm să informaţi medicul dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat alte produse medicamentoase, chiar
şi cele fără prescripţie medicală.

3.              CUM SĂ LUAŢI CEXYL 250 mg

Este important să luaţi Cexyl exact cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Nu schimbaţi doza zilnică
sau întrerupeţi tratamentul fără a vă adresa medicului.

Doza uzuală recomandată pentru adulţi este de 500 mg până la 1g de două ori pe zi.

Pentru infecţii mai severe, doctorul dumneavoastră vă poate creşte doza la 1 g sau 2 g de două ori pe zi.
Dacă suferiţi de insuficienţă renală, doctorul dumneavoastră vă va prescrie o doză iniţială de 500 mg până
la 1 g şi va ajusta în concordanţă dozele în funcţie de starea rinichilor dumneavoastră, aşa cum este
prezentat în tabelul de mai jos:

Clearance-ul creatininei                                                 Doza                      Interval de administrare

0-10 ml/min şi 1,73 m2

500-1000 mg

36 ore

11-25 ml/min şi 1,73 m2

500-1000 mg

24 ore

26-50 ml/min şi 1,73 m2

500-1000 mg

12 ore

La copii dozele exacte se bazează pe greutatea corpului.

La copii cu vârsta sub 6 ani se vor administra forme farmaceutice adecvate vârstei.

Datorită formei farmaceutice, capsulele de Cexyl 250 mg nu sunt recomandate copiilor cu vârsta sub 6
ani.

Doctorul va decide pentru dumneavoastră doza exactă, frecvenţa administrării şi durata tratamentului,
bazându-se pe starea dumneavoastră, toleranţa la medicament, răspunsul la tratament şi posibilele efecte
adverse.

Dacă aveţi impresia că efectul Cexyl 250 mg este prea slab sau prea puternic, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie Cexyl 250 mg

Dacă din greşeală aţi luat o doză mai mare, trebuie să anunţaţi medicul dumneavoastră imediat sau să
mergeţi la camera de gardă a celui mai apropiat spital. Arătaţi comprimatele pe care le-aţi luat.

Ingestia unui număr mare de comprimate poate produce dureri abdominale, greaţă, stări de vomă şi diaree.

Dacă uitaţi să luaţi Cexyl 250 mg

Dacă aţi uitat să luaţi o doză la ora stabilită, luaţi-o atunci când vă amintiţi şi continuaţi ca înainte.

Dacă aţi omis o doză, nu luaţi o cantitate dublă.

Nu întrerupeţi tratamentul mai devreme decât v-a prescris medicul chiar dacă vă simţiţi mai bine.

Este important să luaţi Cexyl atât timp cât vă prescrie medicul dumneavoastră. Dacă întrerupeţi
tratamentul mai devreme decât v-a fost prescris, infecţia poate reapare.

Nu luaţi mai mult decât doza zilnică prescrisă!

Informaţii importante despre excipienţii Cexyl 250 mg

Cexyl 250 mg capsule conţine lactoză. Dacă medicul v-a spus că aveţi intoleranţă la zaharuri, contactaţi
medicul înainte de a lua acest produs medicamentos.

4.              REACŢII ADVERSE POSIBILE

La fel ca alte medicamente, Cexyl poate avea efecte adverse.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt tulburările digestive (dureri ale stomacului sau greaţă,
stări de vomă, diaree şi indigestie). Puteţi să reduceţi aceste efecte dacă administraţi medicamentul în
timpul mesei sau înainte de masă, deoarece alimentele nu influenţează efectul medicamentului.

Pot apare reacţii de hipersensibilitate, cum ar fi mâncărimi ale pielii (urticarie), reacţii anafilactice.

Unii pacienţi pot dezvolta infecţii ale gurii, vaginului sau pielii sau pot avea ameţeală, dureri de cap,
iritabilitate sau probleme cu somnul în timpul tratamentului cu Cexyl sau curând după aceea.

Uneori acest medicament poate provoca modificări la nivelul testelor sanguine.

Rareori, au fost raportate efecte cum ar fi nefritele interstiţiale sau complicaţii ca sindromul Stevens-
Johnson.

Diareea severă şi persistentă poate fi un semn al inflamaţiei intestinului gros. In acest caz trebuie să
informaţi medicul dumneavoastră imediat.

Dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-l informaţi pe medicul
dumneavoastră sau pe farmacist.

5.              PĂSTRAREA CEXYL 250 mg

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Cexyl 250 mg după data de expirare înscrisă pe ambalaj (după EXP.). Data de expirare se
referă la ultima zi a lunii respective.

Păstraţi Cexyl 250 mg la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.

Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor
ajuta la protejarea mediului.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă
S.C. Sandoz S.R.L.

Str. Livezeni, Nr. 7 A, Târgu Mureş, România

Producători

S.C. Sandoz S.R.L.

Str. Livezeni, Nr. 7 A, Târgu Mureş, România
Facta Farmaceutici SpA.,

Pomezia (RM), Via Laurentina KM 24, 730 E Magazzino in V. Arance 4, Italia

Acest prospect a fost aprobat în

Ianuarie 2007

Prospect Humira

 Prospect : Informatii pentru utilizator

Humira Prospect

40 mg/0,8 ml soluţie injectabilă în flacon pentru utilizare la copii şi adolescenţi

Adalimumab

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte să înceapă să utilizeze acest medicament copilul dumneavoastră.

–          Păstraţi acest prospect humira. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

–          Medicul dumneavoastră vă va da de asemenea un Card de avertizare al pacientului care conţine informaţii importante privind siguranţa, informaţii de care are nevoie copilul dumneavoastră, pentru a fi atenţionaţi înainte de a utiliza Humira şi în timpul tratamentului cu Humira. Păstraţi asupra dumneavoastră sau a copilului dumneavoastră acest Card de avertizare al pacientului.

–          Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris pentru copilul dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale copilului dumneavoastră.

–         Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect Humira găsiţi:

  1. Ce este Humira şi pentru ce se utilizează
  2. Înainte să utilizeze copilul dumneavoastră Humira
  3. Cum să utilizeze copilul dumneavoastră Humira
  4. Reacţii adverse posibile
  5. Cum se păstrează Humira
  6. Informaţii suplimentare

humira prospect
humira prospect
  1. Prospect Humira – CE ESTE HUMIRA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Humira este destinat tratamentului poliartritei reumatoide juvenile idiopatice la copii şi adolescenţi cu vârsta între 4 şi 17 ani. Este un medicament care diminuează procesul de inflamaţie articulară caracteristic acestor boli. Substanţa activă, adalimumab, este un anticorp monoclonal uman produs pe celule de cultură. Anticorpii monoclonali sunt proteine care recunosc şi se leagă de alte proteine specifice. Adalimumab se leagă de o proteină specifică (factorul de necroză tumorală sau TNFa), prezentă în concentraţie mare în cazul bolilor inflamatorii cum este poliartrita reumatoidă juvenilă idiopatică.

Poliartrită reumatoidă juvenilă idiopatică

Poliartrita reumatoidă juvenilă idiopatică este o boală inflamatorie a articulaţiilor care afectează una sau mai multe articulaţii, diagnosticată mai ales la copiii cu vârsta sub 16 ani. Este posibil să se administreze copilului dumneavoastră întâi alte medicamente care modifică evoluţia bolii, cum este metotrexat. Dacă copilul dumneavoastră nu răspunde suficient de bine la aceste medicamente, i se va administra Humira în vederea tratării poliartritei reumatoide juvenile idiopatice.

2. Prospect Humira -ÎNAINTE SĂ UTILIZEZE COPILUL DUMNEAVOASTRĂ HUMIRA

Nu administraţi Humira copilului dumneavoastră:

  • Dacă copilul dumneavoastră este alergic (hipersensibil) la adalimumab sau la oricare dintre celelalte componente ale Humira.
  • Dacă copilul dumneavoastră are o infecţie severă, inclusiv tuberculoză activă (vezi “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Humira”). Este important să-i spuneţi medicului dumneavoastră dacă copilul dumneavoastră are simptome ale unei infecţii, de exemplu febră, plăgi, senzaţia de oboseală, probleme dentare.
  • Dacă copilul dumneavoastră are insuficienţă cardiacă moderată sau severă. Este important să-i comunicaţi medicului dacă copilul dumneavoastră a suferit sau suferă de o afecţiune cardiacă gravă (vezi “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Humira”).

Aveţi grijă deosebită când copilul dumneavostră utilizează Humira:

  • Dacă copilul dumneavoastră prezintă reacţii alergice simptomatice precum presiune toracică, respiraţie şuierătoare, ameţeli, edeme sau erupţii cutanate întrerupeţi injecţiile cu Humira şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
  • Capacul roz al acului conţine cauciuc natural (latex). Acesta poate cauza reacţii alergice severe pacienţilor sensibili la latex. Pacienţii care au o sensibilitate cunoscută la latex trebuie sfătuiţi să evite atingerea învelişului interior.
  • Dacă copilul dumneavoastră are o infecţie, inclusiv o infecţie de lungă durată sau una localizată (de exemplu, o ulceraţie a membrului inferior) spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a începe să luaţi Humira. Dacă nu sunteţi sigur, vă rugăm să-l contactaţi pe medicul dumneavoastră.
  • Copilul dumneavoastră poate face mai uşor infecţii în timpul tratamentului cu Humira. Dacă funcţia plămânilor lui/ei este afectată, acest risc creşte. Aceste infecţii pot fi severe , inclusiv tuberculoză, infecţii determinate de virusuri, ciuperci, paraziţi sau bacterii sau alte infecţii oportuniste şi sepsis care, în rare cazuri, vă pot pune viaţa în pericol. Este important să-i spuneţi medicului dumneavoastră dacă copilul dumneavoastră are simptome precum febră, plăgi, senzaţie de oboseală, probleme dentare. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda întreruperea temporară a tratamentului cu Humira.
  • Deoarece s-au raportat cazuri de tuberculoză la pacienţii trataţi cu Humira, medicul dumneavoastră va examina copilul dumneavoastră, în ceea ce priveşte semnele şi simptomele de tuberculoză înainte de iniţierea tratamentului cu Humira. Această examinare va include evaluarea medicală a copilului dumneavoastră, inclusiv un istoric medical amănunţit şi teste adecvate (de exemplu o radiografie toracică şi un test la tuberculină). Efectuarea şi rezultatele acestor teste trebuie înregistrate pe Cardul dumneavoastră de avertizare. Este foarte important să-i spuneţi medicului dumneavoastră dacă copilul dumneavoastră a avut vreodată tuberculoză sau dacă el/ea a fost în contact direct cu cineva care a avut tuberculoză. Tuberculoza se poate dezvolta în timpul tratamentului, chiar dacă copilul dumneavoastră a urmat un tratament preventiv pentru tuberculoză. Dacă pe parcursul tratamentului sau după încheierea acestuia, apar simptome de tuberculoză (tuse persistentă, pierdere în greutate, apatie, febră uşoară), sau orice alte infecţii, comunicaţi acest lucru imediat medicului dumneavoastră.
  • Spuneţi medicului dumneavoastră dacă copilul dumneavoastră locuieşte sau călătoreşte în zone endemice pentru infecţiile cu ciuperci, cum sunt histoplasmoză, coccidioidoză sau blastomicoză.
  • Spuneţi medicului dumneavoastră dacă copilul dumneavoastră areantecedente de infecţii recidivante sau alte afecţiuni care cresc riscul de infecţii.
  • Spuneţi medicului dumneavoastră dacă copilul dumneavoastră este purtător al virusului hepatitei B (VHB), dacă are hepatită B activă sau credeţi că el/ea are un risc crescut să dobândească VHB. Medicul copilului dumneavoastră trebuie să efectueze teste copilului dumneavoastră pentru HVB. Humira poate cauza reactivarea VHB la pacienţii purtători ai acestui virus. Rar, în unele cazuri, în special dacă luaţi alte medicamente care scad sistemul imun, reactivarea VHB poate ameninţa viaţa.
  • Dacă aveţi mai mult de 65 ani şi utilizaţi Humira puteţi fi mai susceptibil la infecţii. Dumneavoastră şi medicul dumneavoastră trebuie să acordaţi atenţie deosebită semnelor de infecţie în timpul tratamentului cu Humira. Este important să spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi simptome de infecţie cum sunt: febră, răni, oboseală sau probleme dentare.
  • Dacă copilul dumneavoastră este programat să efectuaţi intervenţii chirurgicale sau dentare informaţi medicul dumneavoastră că el/ea este sub tratament cu Humira. Medicul dumneavoastră poate recomanda întreruperea temporară a tratamentului cu Humira.
  • Dacă copilul dumneavoastră are o boală demielinizantă cum este scleroza multiplă, medicul dumneavoastră va decide dacă el/ea trebuie să fie tratat/tratată cu Humira.
  • Anumite vaccinuri pot determina infecţii şi nu trebuie administrate în timpul tratamentului cu Humira. Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a se administra copilului dumneavoastră orice vaccin. Anterior începerii tratamentului cu Humira, se recomandă ca pacienţii cu poliartrită reumatoidă juvenilă idiopatică, dacă este posibil, să fie vaccinaţi la zi, în concordanţă cu ultimile recomandări privind imunizarea. Dacă aţi utilizat Humira pe perioada sarcinii, copilul dumneavoastră poate avea un risc crescut de infecţii timp de cel puţin 5 luni de la ultima doză de adalimumab pe care aţi utilizat-o în timpul sarcinii. Este important să spuneţi medicului copilului dumneavoastră sau altui profesionist din domeniul sănătăţii că aţi utilizat Humira în timpul sarcinii, astfel ei pot decide când ar trebui să primească copilul dumneavoastră un vaccin.
  • Dacă copilul dumneavoastră are insuficienţă cardiacă uşoară şi este tratat cu Humira, evoluţia insuficienţei cardiace trebuie monitorizată îndeaproape de către medicul dumneavoastră. Este important să-i comunicaţi medicului dacă copilul dumneavoastră a suferit sau suferă de o afecţiune cardiacă gravă. Dacă el/ea prezintă simptome noi sau agravante de insuficienţă cardiacă (de exemplu dificultăţi în respiraţie sau umflarea picioarelor), adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră. Medicul dumneavoastră va decide dacă copilul dumneavoastră poate utiliza Humira.
  • La unii pacienţi, organismul poate să nu mai producă suficiente celule sanguine care ajută organismul copilului dumneavoastră în lupta contra infecţiilor sau îl/o ajută în oprirea sângerărilor. Dacă apar febră persistentă, vânătăi sau copilul dumneavoastră sângerează foarte uşor sau este foarte palid, anunţaţi medicul imediat. Medicul dumneavoastră poate decide întreruperea tratamentului.
  • Există foarte rare cazuri de anumite forme de cancer la copii şi adulţi trataţi cu Humira sau cu alţi blocanţi ai TNF. Persoanele cu poliartrită reumatoidă mai severă care, au avut afecţiunea timp îndelungat, au un risc mai mare decât media în dezvoltarea limfomului (un tip de cancer care afectează sistemul limfatic) şi a leucemiei (un tip de cancer care afectează sângele şi măduva osoasă). Dacă copilul dumneavoastră utilizează Humira poate să crească riscul apariţiei limfomului, leucemiei, sau a altor tipuri de cancer. Rareori, la pacienţii care utilizează Humira, s-a observat un tip specific de limfom. Unii dintre aceşti pacienţi erau trataţi de asemenea cu azatioprină sau 6-mercaptopurină. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă copilul dumneavoastră utilizează azatioprină sau 6-mercaptopurină concomitent cu Humira. În plus, au fost observate cazuri de cancer cutanat de tip ne-melanom la pacienţii care utilizează Humira. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă vă apar noi leziuni ale pielii sau dacă apar modificări ale leziunilor existente în timpul tratamentului sau după.
  • Au fost raportate cazuri de cancer, altele decât limfom, la pacienţii cu un anumit tip de afecţiune pulmonară numită Boală Pulmonară Obstructivă Cronică (BPOC) trataţi cu un alt blocant de TNF. Dacă copilul dumneavoastră are BPOC, sau este un mare fumător, trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă tratamentul cu blocanţi de TNF este adecvat pentru copilul dumneavoastră.

Prospect Humira – Utilizarea altor medicamente

Humira se poate utiliza împreună cu metotrexat sau cu alte medicamente anti-reumatice modificatoare de boală (sulfasalazină, hidroxiclorochină, leflunomidă şi preparate injectabile pe bază de aur) steroizi sau medicamente pentru durere inclusiv medicamentele anti inflamatorii nesteroidiene (AINS).

Vă rugăm spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă copilul dumneavoastră ia sau a luat recent orice alte medicamente inclusiv cele obţinute fără prescripţie medicală.

Copilul dumneavoastră nu trebuie să ia Humira împreună cu medicamente care conţin substanţa activă anakinra sau abatacept. Dacă aveţi întrebări, vă rugăm dicutaţi cu medicul dumneavoastră.

Prospect Humira – Utilizarea Humira cu alimente şi băuturi

Deoarece Humira se administrează sub piele (subcutanat), alimentele şi băuturile nu influenţează Humira.

Prospect Humira – Sarcină şi alăptare

Efectele Humira la gravide nu sunt cunoscute şi, de aceea, utilizarea Humira la gravide nu este recomandată. Se recomandă fetei dumneavoastră să evite să rămână gravidă şi trebuie să folosească măsuri de contracepţie corespunzătoare în perioada în care ia Humira şi pe o perioadă de minim 5 luni după ultimul tratament cu Humira.

Nu se cunoaşte dacă adalimumab trece sau nu în laptele matern.

Dacă fata dumneavoastră alăptează, se recomandă să întrerupă alăptarea în timpul tratamentului cu Humira şi pe o perioadă de minim 5 luni după ultimul tratament cu Humira. Dacă aţi utilizat Humira în perioada sarcinii, copilul dumneavoastră poate avea un risc crescut de infecţie. Înainte să primească copilul dumneavoastră orice vaccin, este important să spuneţi medicului copilului dumneavoastră sau altui profesionist din domeniul sănătăţii despre utilizarea Humira în timpul sarcinii dumneavoastră (pentru mai multe informaţii vedeţi capitolul despre vaccinuri).

Prospect Humira – Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Humira poate influenţa în mică măsură capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. După administrarea de Humira poate să apară senzaţia că se învârte casa şi tulburări de vedere.

3. Prospect Humira – CUM SĂ UTILIZEZE COPILUL DUMNEAVOASTRĂ HUMIRA

Copilul dumneavoastră trebuie să utilizeze întotdeauna Humira exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur în ceea ce priveşte instrucţiunile de utilizare sau dacă aveţi nelămuriri, trebuie să intrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.

Humira se injectează sub piele (utilizare subcutanată).

Doza de Humira recomandată pentru pacienţii cu poliartrită reumatoidă juvenilă idiopatică cu vârsta între 4 şi 12 ani este în funcţie de înălţimea şi greutatea copilului dumneavoastră.

Doza de Humira recomandată pentru pacienţii cu poliartrită reumatoidă juvenilă idiopatică cu vârsta între 13 şi 17 ani este de 40 mg la două săptămâni.

Pentru pacienţii cărora li s-a recomandat o doză întreagă de Humira de 40 mg, sunt disponibile pentru utilizare Humira stilou injector (pen) de 40 mg şi Humira seringă pre-umplută de 40 mg.

Următoarele instrucţiuni vă explică modul în care trebuie injectată Humira. Vă rugăm să citiţi cu atenţie instrucţiunile şi să le urmaţi pas cu pas. Medicul copilului dumneavoastră sau asistentul/asistenta vă va învăţa tehnica auto-administrării şi cantitatea pe care trebuie să o administraţi copilului dumneavoastră. Nu încercaţi să administraţi copilului dumneavoastră injecţia până când nu sunteţi sigur că înţelegeţi cum trebuie pregătită şi realizată injecţia. După o pregătire corespunzătoare, injecţia poate fi autoadministrată sau administrată de o altă persoană, de exemplu un membru al familiei sau un prieten.

Nerespectarea următorilor paşi după cum este descris poate produce contaminare care poate duce la infectarea copilului dumneavoastră.

Această injecţie nu trebuie amestecată în aceeaşi seringă sau fiolă cu nici un alt medicament.

1) Pregătirea

Prospect Enap 2,5-5-10-20 mg

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Enap 2,5 comprimate

Enap 5 mg comprimate

Enap 10 mg comprimate

Enap 20 mg comprimate

Maleat de enalapril

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe sa utilizaţi acest medicament.

– Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

– Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

– Acestmedicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

– Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

în acest prospect găsiţi:

  1. Ce este Enap şi pentru ce se utilizează
  2. înainte să utilizaţi Enap
  3. Cum să utilizaţi Enap
  4. Reacţii adverse posibile Enap
  5. Cum se păstrează Enap
  6. Informaţii suplimentare Enap

1.Ce este Enap şi pentru ce se utilizează

Enap face parte din grupa: produse active pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

Enap este un medicament pentru reducerea tensiunii arteriale arteriale (antihipertensiv). Acest

medicament inhibă activitatea ECA.(jnhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei). în timpul

tratamentului cu Enap, vasele sanguine se dilată, de unde rezultă reducerea tensiunii arteriale şi

creşterea aportului de sânge şi oxigen în muşchiul inimii şi în alte organe.

Efectul maxim al medicamentului apare în 6 – 8 ore. Efectul persistă de obicei până la 24 ore;

de aceea, una-două doze pe zi sunt suficiente. Efectul terapeutic al concentraţiilor stabile este atins

după câteva săptămâni de tratament.                                                        ^

Acest medicament se utilizează pentru tratamentul tensiunii arteriale, al hipertensiunii din afecţiunile

renale (de asemenea în insuficienţa renală şi afectarea renală ca urmare a diabetului), tratamentul

insuficienţei cardiace congestive şi al disfuncţiei ventriculare stângi (şi la pacienţii asimptomatici).

2. înainte utilizaţi Enap

Nu utilizaţi Enap

Nu trebuie să luaţi acest medicament dacă sunteţi hipersensibil la enalapril, la oricare dintre excipienţii produsului sau la alţi inhibitori ECA; dacă utilizarea altor inhibitori ECA v-a produs reacţii de hipersensibilitate cu tumefierea bruscă a buzelor şi feţei, gâtului, posibil a mâinilor şi picioarelor sau senzaţie de sufocare sau raguşeală (angioedem); dacă aveţi angioedem ereditar sau angioedem de alte cauze, necunoscute; în timpul sarcinii şi alăptării.

                                                                                                                                          

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Enap

în timpul tratamentului cu Enap, măsuraţi cu regularitate tensiunea arterială. întrebaţi medicul despre valorile normale ale TA şi data prezentării la control medical, înaintea iniţierii tratamentului cu Efiap, informaţi medicul dacă faceţi tratament pentru diabet, afecţiuni hepatice, renale, cardiace sau circulatorii, ale măduvei osoase, ţesutului conjunctiv, sistemului imun, sau alergii. De asemenea, informaţi medicul dacă urmaţi vreun regim alimentar, în special hiposodat.

La initierea tratamentului si/sau ajustarii dozelor de Enap sunt necesare controale medicale mai frecvente. Nu se recomandă evitarea acestora, chiar dacă vă simţiţi bine. Medicul va determina frecvenţa acestor controale.

După administrarea primei doze de medicament şi chiar timp de câteva ore după aceea, la pacienţii hipertensivi şi la cei cu insuficienţă cardiacă, poate apărea o reducere excesivă a TA (hipotensiune). Aceasta se manifestă cu greaţă, tahicardii, ameţeli şi stare de leşin. Dacă apare hipotensiunea, întindeţi-vă în pat cu capul neaşezat pe pernă şi anunţaţi medicul. Hipotensiunea şi consecinţele sale severe sunt rare şi trecătoare. Hipotensiunea tranzitorie nu contituie un obstacol în continuarea tratamentului cu acest medicament. Dozele ulterioare vor fi mult mai bine tolerate. în hipotensiunea recurentă, acompaniată de simptome (de ex. greaţă, tahicardie şi leşin), consultaţi medicul, dacă în timpul tratamentului cu Enap, la ridicarea în picioare din poziţie culcată sau de pe scaun, apare leşin sau pierderea cunoştinţei, informaţi medicul. Se recomandă, mai ales la persoane vârstnice, ca ridicarea în picioare să se producă lent.

înaintea intervenţiilor chirurgicale, informaţi medicul că faceţi tratament cu Enap. deoarece. în timpul anesteziei generate, există riscul apariţiei hipotensiunn.

Dacă, în timpul tratamentului cu Enap, aveţio diaree prelungită, dacă aveţi vărsătun sau transpiraţi abundent,informati medicul d-voastra deoarece pierderea de fluide  poate produce hipotensiune. Inaintea hemodializei sau altei proceduri de afereză, sau tratamentului de desensibilizare la venin de albine sau viespe, informaţi medicul că faceţi tratament cu Enap, deoarece există un risc crescut de apariţie a unor reacţii adverse de hipersensibilitate.

Eficacitatea şi siguranţa administrării medicamentului la copii nu a fost stabilită, de aceea produsul nu va fi administrat copiilor.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, înainte de întreruperea oricărui tratament regulat sau înaintea începerii unui tratament, este obligatoriu un consult medical. Acesta este necesar mai ales în cazul medicamentelor contra HTA, insuficienţei cardiace, diureticelor, comprimatelor cu potasiu, analgeticelor, aspirinei, medicamentelor pentru afecţiuni psihice, ulcerelor gastrointestinale sau utilizate în tratamentul bronşitelor cronice şi/sau astmului. Utilizarea concomitentă de Enap şi anumite medicamente din categoriile menţionate mai sus, poate diminua sau creşte efectele sau reacţiile adverse ale acestora, poate influenţa efectul Enap sau creşte riscul agravării funcţiei renale. Nuutilizaţi medicamente care se elitxpaază fără prescripţie fără consult medical, Acesta este necesar mai ales în cazul medicamentelor contra răcelii, analgeticelor, substituenţilor de sare sau medicamente ce conţin potasiu.

Utilizarea Enap cu alimente şi băuturi

Enap poate fi administrat înaintea, în timpul sau după masă. Băuturile alcoolice nu sunt recomandate în timpul tratamentului cu Enap, deoarece acestea potenţează efectul antihipertensiv.

Sarcina şi alăptarea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Sarcină

Medicamentul trece bariera placentară şi poate afecta fătul; de aceea, medicamentul nu este recomandat în timpul sarcinii, în special în trimestrele 2 şi 3.

Enap nu este recomandat femeilor în cazul planificării unei sarcini. Femeile ce rămân însărcinate în timpul tratamentului cu Enap, se vor adresa medicului cât mai repede posibil, deoarece hipertensiunea din timpul sarcinii este periculoasă atât pentru mamă, cât şi pentru făt.

Alăptare

înaintea administrării oricărui medicament, adresaţi-vă medicului sau farmacistului.

Deoarece medicamentul este excretat în laptele matern, mamele în tratament cu Enap nu vor alăpta.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

în cazuri individuale, medicamentul poate produce ameţeli, în special la începutul tratamentului, în acest mod diminuând indirect şi trecător capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Până când nu evaluaţi răspunsul dumneavoastră la tratament nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.

3. Cum sâ utilizaţi Enap

Utilizaţi întotdeauna Enap exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Dozele se ajustează în funcţie de starea clinică a pacientului, afecţiune şi tratamentele concomintente; de aceea, dozarea se va face de către medic.

Tratamentul hipertensiunii: doza iniţială recomandată este de 5 mg, într-o singură doză pe zi. Doza de întreţinere uzuală este de 10 mg o dată sau de două ori pe zi, în mod excepţional 20 mg o dată sau de două ori pe zi.

Tratamentul insuficienţei cardiace congestive: doza iniţială recomandată este de 2,5 mg, o dată pe zi. Doza de întreţinere uzuală variază între 2,5 mg şi 10 mg, de două ori pe zi; doza de întreţinere maximă este de 20 mg, de două ori pe zi.

Tratamentul disfuncţiei ventriculare stângi: doza iniţială recomandată este de 2,5 mg, de două ori pe zi. Doza de întreţinere este de 10 mg, de două ori pe zi.

Tratamentul HTA secundare din bolile renale: dozarea Enap se face în concordanţă cu funcţia renală şi/sau valorile clearance-ului creatininei; de aceea, dozarea se face de către medic. Pacienţi hemodializaţi: în zilele cu hemodiaiiză, se vor administra 2,5 mg Enap; în celelalte zile, ajustarea dozelor se face de către medic, în funcţie de valorile TA.

Comprimatele se vor înghiţi întregi, cu lichid. Se pot administra înaintea, în timpul sau după masă. Se recomandă administrarea Enap regulat şi la aceleaşi ore din zi. Tratamentul cu Enap este unul pe termen lung, cu excepţia circumstanţelor care impun întreruperea sa. Deoarece este un tratament regulat, asiguraţi-vă că aveţi permanent suficiente comprimate pentru un tratament continuu.

Dacă aveţi impresia că efectul medicamentului este prea puternic sau prea slab, informaţi medicul sau farmacistul.

Enap comprimate Prospect
Enap comprimate Prospect

 

Dacă utilizaţi mai mult decâttrebuie din Enap                                     

Dacă aţi luat o doză mai mare decât cea recomandată, informaţi imediat medicul sau farmacistul. Semnele cele mai frecvente de supradozaj sunt: greaţa, tahicardia, ameţeala şi leşinul, datorită reducerii excesive a TA (hipotensiune). în acest caz, întindeţi-vă în pat cu capul neaşezat pe pernă şi anunţaţi medicul.

Dacă pacientul a luat o doză mare de comprimate şi este conştient, încercaţi inducerea vărsăturilor şi cereţi ajutor medical imediat.

Dacă uitaţi să utilizaţi Enap

Nu luaţi o doză dublă pentru înlocuirea unei doze pierdute.

Dacă uitaţi să luaţi un comprimat, administraţi doza cât mai curând posibil. Totuşi, dacă se apropie timpul pentru administrarea dozei următoare, continuaţi tratamentul conform indicaţiilor, fără să luaţi doze mai mari.Nu dublaţi niciodată doza indicată.

Prospect Madopar HBS

Prospect : Informatii pentru utilizator

Prospect Madopar HBS – 100 capsule

madopar prospecte
madopar prospecte

eliberare modificata

levodopum + benserazidum

Indicatii utilizare Madopar:

Madopar HBS aste indicat in tratamentul tuturor formelor de sindrom Parkinson, cu exceptia parkinsonismului indus medicamentos. Madopar HBS este indicat pacientilor cu toate tipurile de fluctuati (“diskinezia efectului maxim” sau “epuizarea efectului”- de exemplu imobilitatea nocturna).

Contraindicatii ale Madopar:

Hipersensibilitate la levodopa, benserazida sau la oricare dintre excipientii produsului. Asociere cu inhibitori neselectivi de monoaminooxidaza. Desi asocierea cu inhibitori selectivi de monoaminooxidaza B (selegilina) sau inhibitori selectivi de monoaminooxidaza A (moclobemid) nu este contraindicat, combinatia de inhibitori MAO-A si MAO-B este echivalenta cu inhibitia MAO non-selectiva, si prin urmare aceasta combinatie nu trebuie administrata concomitent cu Madopar HBS. Madopar HBS nu trebuie administrat pacientilor cu functie renala sau hepatica alterata, tulburari cardiace, boli psihice cu componenta psihotica sau glaucom cu unghi inchis. Madopar HBS nu se administreaza pacientilor cu varsta sub 25 de ani (dezvoltarea scheletata trebuie sa fie completa).

Madopar HBS nu se administreaza femeilor insarcinate sau femeilor care por ramane insarcinate, in absenta unei metode contraceptive adecvate. Daca apare o sarcina la o femeie care este in tratament cu Madopar HBS , tratamentul trebuie intrerupt imediat. Accidenta cardiace cu angor si tulburari de ritm recente. Tratament cu rezerpina, neuroleptice antiemetice.

Administrare a Madopar – ului:

Dozele standard Tratamentul cu Madopar HBS trebuie inceput gradat; dozajul trebuie stabilit individual si ajustat pentru efect optim. De aceea, instructiunile de dozare de mai jos trebuie privite ca recomandari generale. Terapia initiala In stadiile initiale ale bolii Parkinson se recomanda initierea tratamentului cu o capsula cu eliberare modificata Madopar HBS de 3 sau 4 ori pe zi. Atunci cand tolerabilitatea schemei initiale de dozare este confirmata, doza trebuie crescuta treptat, in concordanta cu raspunsul pacientului. Un efect optim este,in general, obtinut cu o doza zilnica de Madopar HBS care corespunde la 30O-800 mg levodopa si 75-200 mg benserazida, divizata in 3 sau mai multe prize. Pot fi necesare 4-6 saptamani sa se obtina efectul optim. Daca se dovedeste a fi necesara o cresterea ulterioara a dozelor, aceasta se va face prin cresteri lunare. Terapie de intretinere Doza medie de intretinere este de o capsula cu eliberare modificata Madopar HBS de 3-6 ori pe zi.

Numarul dozelor individuale (nu mai putine de 3) si distributia administrarii lor pe parcursul zilei trebuie stabilite astfel incat sa se obtina un efect oprim. Madopar HBS poate inlocui Madopar pentru obtinerea unui efect optim. Intructiuni speciale de dozare Dozele trebuie stabilite cu atentie la pacienti in varsta. Pacientii care sunt in tratament cu alte anti-parkinsoniene pot primi Madopar HBS. Totusi, odata ce este inceput tratamentul cu Madopar HBS si efectul terapeutic apare, s-ar putea sa fie necesar ca dozele celorlalte medicamente sa fie reduse sau sa fie retrase progresiv din tratament.

Pacientii care prezinta o fluctuatie mare a efectului medicamentului pe parcursul zilei (fenomene “on-off`) trebuie sa primeasca doze mai mici si cu o frecventa mai mare a administrarii sau sa li se inlocuiasca tratamentul prin introducerea Madopar HBS. Schimbarea tratamentului de la Madopar la Madopar HBS este preferabil de realizat de la o zi la alta, incepand cu doza de dimineata. Doza zilnica si intervalele dintre doze trebuie sa fie la inceput similare cu cele ale Madopar. Dupa 2-3 zile doza trebuie crescuta progresiv cu aproximaiiv 50%.

Pacientii trebuie sa fie informati asupra faptului ca starea lor s-ar putea Inrautati temporar. Datorita proprietatilor farmacocinetice ale Madopar HBS, instalarea actiunii este intarziata. Efectul clinic poate fi atins mai rapid prin administrarea concomitenta a Madopar HBS si Madopar. Acest fapt se poate dovedi util pentru prima doza de dimineata, care este de preferat sa fie mai mare decat dozele zilnice urmatoare.

Titrarea individuala a Madopar HBS trebuie realizata incet si cu atentie, lasand intervale de cel putin 2-3 zile intre modificarile dozelor. La pacientii cu imobilitate nocturna, s-au raportat efecte pozitive dupa cresterea progresiva a ultimei doze, administrata seara, pana la 2 capsule cu eliberare modificata Madopar HBS inainte de culcare. Raspunsul excesiv la Madopar HBS (dischinezia) poate fi controlat mai bine prin cresterea intervalului dintre doze decat prin reducerea dozelor.

Pacientii trebuie monitorizati cu atentie pentru posibilitatea aparitiei de reactii adverse psihiatrice. Mod de administrare La admninstrarea de Madopar HBS, pacientii trebuie intotdeauna sa se asigura ca inghit capsula cu eliberare modificata intreaga, fara sa o mestece. Madopar HBS trebuie administrat cu cel putin 30 de minute inainte sau o ora dupa mese. Reactiile adverse gastro-intestinale care pot sa apara, in special la inceperea tratamentului, pot fi usor controlate prin administrarea Madopar HBS cu un aliment sau lichid sau prin cresterea treptata a dozei.

Compozitie Madoparului:

O capsula cu eliberare modificata contine levodopa 100 mg benserazida 25 mg si excipienti: metilhidroxipropilceluloza, ulei vegetal hidrogenat, fosfat acid de calciu (anhidru), manitol, povidona, talc, stearat de magneziu, indigocarmin (E 132), dioxid de titan (E 171), gelatina, oxid galben fer(E 172).

Precautii in utilizarea Madoparului:

La pacientii tratati cu Madopar HBS poate sa apara depresie, dar aceasta poate sa fie si efectul afectiunii de baza. In timpul tratamentului trebuie efectuate controale ale functiei hepatice si ale formulei sanguine. Tratamentul cu Madopar HBS nu trebuie intrerupt brusc. Intreruperea brusca a admnistrarii medicamentului poate duce la manifestarea unui sindrom de tip neuroleptic (hiperpirexie si rigiditate musculara, posibile modificari psihologice si niveluri plasmatice crescute ale creatinin-fofochinazei) care poate ameninta viata. Daca apare o combinatie a acestor simptome si semne, pacientul trebuie tinut sub observatie medicala si, daca este necesar, spitalizati si i se adminstreaza rapid tratamentul simptomatic adecvat. Acesta poate include si reluarea tratamentului cu Madopar HBS dupa o evaluare corecta.

Atentionari speciale Madopar:

La pacientii susceptibili pot sa apara reactii de hipersensibilitate. La pacientii cu glaucom in unghi deschis se recomanda masurarea regulata a presiunii intraoculare pentru ca, teoretic,levodopa are potential de crestere a presiunii intraoculare. La pacientii tratati cu Madopar HBS poate sa apara depresie, dar aceasta poate sa fie si efectul afectiunii de baza. In timpul tratamentului trebuie efectuate controale ale functiei hepatice si ale formulei sanguine. Pacientii cu diabet zaharat trebuie sa determine frecvent glicemia, iar dozele de agenti antidiabetici trebuie ajustate nivelelor glicemiei.

Cu exceptia situatiilor urgente, tratamentul cu Madopar HBS trebuie intrerupt, oricand este posibil, cu 12-48 ore inainte de interventiile chirurgicale care necesita anestezie generala, pentru ca la pacientii care sunt in terapie cu Madopar HBS pot sa apara fluctuatii si/sau aritmii daca sunt anesteziati cu halotan. Terapia cu Madopar HBS trebuie reluata dupa interventia chirurgicala; dozele trebuie crescute progresiv pana la nivelul anterior interventiei. In caz de tulburari psihice, existe risc de agravare a acestora; in caz de deteriorare intelectuala importanta, tratamentul cu levodopa trebuie mentinut la doze minime eficace. In caz de hipotensiurte arteriala ortostatica, trebuie stabilita etiologia acesteia ininte de inceperea tratamentului. In caz de hipotensiune arteriala ortostatica simptomatica este indicat tratamentul medicamentos. Madopar HBS trebuie administrat cu prudenta in caz de ulcer gastro-duodenal. Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Pacientul trebuie avertizat sa evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor pe durata administrarii Madopar HBS, datorita reactiilor adverse care pot sa apara in cursul tratamentului.

Reactii adverse a Madoparului:

La adminstrarea de Madopar HBS s-au raportat anorexie, greata, varsaturi, constipatie sau diaree. S-au raportat cazuri izolate de pierdere sau alterare a gustului. Reactiile adverse gastro-intestinale, care apar in special in prima perioada a tratamentului, pot fi controlate cu usurinta prin administrarea Madopar cu un aliment sau lichid sau prin cresterea treptata a dozelor. In cazuri rare poate sa apara reactii alergice la nivelul pielii, de exemplu prurit sau rash. Ocazional pot sa apara aritmii sau hipotensiune arteriala ortostatica. Hpotensiunea arteriala ortostatica se remite, in mod normal, la reducerea dozelor de Madopar HBS. S-au raportat cazuri rare de anemie hemolitica, leucopenie si trombocitopenie tranzitorii.

De aceea , ca in cazul oricarei tratament de lunga durata care include levodopa, formula sanguina , functia hepatica si cea renala trebuie monitorizate periodic. In stadiile mai avansate ale tratamentului, pot sa apara miscari involuntare (de tip choreic sau atetozic). Acestea pot fi evitate sau transformate in forme tolerabie prin reducerea dozelor. In tratamentele prelungite pot sa apara si fluctuatii ale raspunsului terapeutic. Acestea includ rigiditate, epuizarea efectului si fenomene” on-off`. Acestea pot fi evitate sau transformate in forme tolerabile prin ajustarea dozelor, prin administrarea de doze mai mici cu o frecventa mai mare. Se poate realiza ulterior o incercare de crestere a dozelor pentru intensificarea efectului terapeutic.

Pot sa apara agitatie, anxietate, insomnie, halucinatii, delir, episoade psihotice si dezorientare temporala. In mod particular la pacientii in varsta precum si la cei care au in antecedente astfel de tulburari. La pacientii tratati cu Madopar HBS poate sa apara depresia, dar aceasta poate fi un efect al bolii. Pot sa apara cresteri tranzitorii ale transaminazelor hepatice sau ale fosfatazei alcaline. S-au inregistrat cresteri ale concentratiei ureei in sange la administrarea de Madopar HBS. Este posibil ca urina, saliva si secretia sudoripara sa-si schimbe culoarea, de obicei cu o tenta rosiatica, devenind cu timpul mai inchisa. Metabolitii dopaminei pot determina aparitia de varsaturi de culoare neagra. S-a observat o diminuare a efectului la administrarea Madopar cu mese bogate in proteine.

Supradozaj cu MAdopar HBS:

Cele mai frecvente simptome ale supradozajului sunt disparitia totala a semnelor de boala, miscari involuntare anormale, confuzie si insomnie; mai rar apar greata, varsaturi sau tulburari cardiovasculare (aritmii-tahicardie sinusala, variatii ale tensiuni arteriale). In caz de supradozaj se recomanda lavaj gastric si monitorizarea functiilor cardiace si respiratori. Poate fi necesara administrarea de stimulante ale respiratiei, antiaritmice sau, unde este cazul, neuroleptice.

Interactiuni cu alte medicamente a Madopar HBS:

Interactiuni farmacocinetice Coadministrarea trihexifenidil cu Madopar reduce viteza dar nu si proportia de absorbtie a levodopa. Trihexifenidil administrat concomitent cu Madopar HBS nu afecteaza farmacocinetica levodopa. Coadministrarea de antiacide cu Madopar HBS reduce rata de absorbtie a levodopa cu 32%. Sulfatul feros scade concentratia plasmatica maxima si aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC) a levodopa cu 30-50%. Modificarile farmacocineticii observate in timpul coadministrarii de sulfat feros sunt semnificative clinic numai la o parte dintre pacienti. Metoclopramidul creste rata de absorbtie a levodopa. Nu exista interactiuni farmacocinetice intre levodopa si urmatoarele: bromcriptina, amantadina, selegilina, domperidona.

Intotdeauna consultati un medic sau farmacist inainte de a lua orice fel de pastila
Diete Sanatoase pentru orice zi
Cateva Tratamente Naturiste utile