MULTISIS V

Prospect PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR CE ESTE MULTISIS V ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Multisis V este un complex de vitamine din grupul A, D, B, C. Este util în prevenirea şi corectarea deficitului de vitamine din grupul A, D, B, C în condiţii de aport nutriţional insuficient sau necesar …

Citeste mai multMULTISIS V

Prospect PREDNISON 5 mg Comprimate, 5 mg Compoziţie Un comprimat conţine prednisonă 5 mg sub formă acetat de prednisonă 5,58 mg şi excipienţi: amidon de porumb, lactoză monohidrat, talc, stearat de magneziu. Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi sistemici; glucocorticoizi Indicaţii terapeutice Colagenoze: pusee evolutive ale bolilor de sistem – îndeosebi lupus eritematos …

Citeste mai mult

-Prospect PRAZOLEX 0,25 mg, comprimate, 0,25 mg Alprazolam PRAZOLEX 0,5 mg, comprimate, 0,5 mg Alprazolam PRAZOLEX 1 mg, comprimate, 1 mg Alprazolam Vă rugăm, citiţi cu atenţie acest prospect deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră. Ce conţine acest medicament? Un comprimat Prazolex 0,25 mg conţine ca substanţă activă alprazolam 0,25 …

Citeste mai mult

Prospect Gliclazida

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Gliclazidă Atb 30 mg comprimate cu eliberare prelungită

Gliclazidă

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

– Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

– Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

– Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate
face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.

– Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1. Ce este Gliclazidă Atb şi pentru ce se utilizează

2. Înainte să utilizaţi Gliclazidă Atb

3. Cum să utilizaţi Gliclazidă Atb

4. Reacţii adverse posibile

5. Cum se păstrează Gliclazidă Atb

6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE GLICLAZIDĂ ATB ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Gliclazidă Atb face parte din clasa terapeutică cunoscută sub numele de hipoglicemiante orale;
sulfonamide, derivaţi de uree.

Gliclazida este un medicament utilizat pentru controlul nivelului zahărului din sânge, indicată în
tratamentul diabetului zaharat de tip 2, când acesta nu este controlat prin dietă, efort fizic şi scădere în
greutate.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI GLICLAZIDĂ ATB
Nu utilizaţi Gliclazidă Atb

– Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la gliclazidă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau la oricare din
componentele medicamentului;

– Dacă suferiţi de diabet zaharat insulino-dependent

– Dacă suferiţi de diabet juvenil

– Dacă aveţi ceto-acidoză, pre-comă sau comă diabetică

– Dacă suferiţi de insuficienţă hepatică sau renală severă
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi

Aveti grijă deosebită când utilizati Gliclazidă Atb

Gliclazidă Atb nu se administrează în diabet zaharat insulino-dependent şi în diabet juvenil.

Este important ca tratamentul cu Gliclazidă Atb să fie administrat regulat o dată pe zi, preferabil la micul
dejun.

Utilizarea gliclazidei nu implică renunţarea la respectarea regimului sărac în calorii şi/sau glucide.
Controalele biologice obişnuite la diabetici trebuie efectuate cu regularitate.

In timpul tratamentului cu gliclazidă, pot apărea episoade hipoglicemie (scăderea nivelului zahărului din
sânge), unele fiind severe şi prelungite, necesitând spitalizare şi controlul glicemiei. Aceste episoade se
pot dezvolta în cazul în care regimul alimentar este prea strict sau neechilibrat sau ca urmare a efortului
fizic important şi prelungit, consumului de alcool sau tratamentului cu un alt medicament ce scade glucoza
din sânge. In cazul apariţiei unor simptome precum transpiraţie, foame intensă, tremurături, paloare,
tulburări de vedere, stări comportamentale neobişnuite, se recomandă consumarea imediată de zahăr sau
alimente dulci şi consultarea medicului.

În timpul terapiei cu Gliclazidă Atb pot apare şi episoade de hiperglicemie (creşterea nivelului zahărului
din sânge) cu instalare progresivă, manifestate prin: oboseală fizică şi psihică marcată, sete, poliurie (urină
în cantitate mare), lipsa poftei de mâncare, până la greţuri, vărsături, dureri abdominale, deshidratare,
respiraţii frecvente, scăderea tensiunii arteriale, creşterea bătăilor inimii, oligurie (urină în cantitate mică).
În cazul apariţiei acestor simptome consultaţi de urgenţă medicul. Aceste fenomene pot apărea datorită
unui regim alimentar neadecvat, omiterii unei doze, în caz de stress fizic şi emoţional, infecţie. Este
important să informaţi medicul asupra stării dumneavoastre de sănătate: dacă aveţi febră, orice infecţie,
dacă aţi suferit un traumatism sau dacă sunteţi programat pentru o intervenţie chirurgicală. În aceste
situaţii poate fi necesară întreruperea tratamentului cu gliclazidă şi administrarea de insulină.

Eficienţa gliclazidei scade în timp la mulţi pacienţi şi poate fi datorată progresiei severităţii diabetului sau
diminuării răspunsului la medicament. Acest fenomen este cunoscut ca eşec secundar pentru a fi
diferenţiat de eşecul primar în care medicamentul este de la început ineficace la un pacient.

Utilizarea altor medicamente

Unele medicamente pot spori efectul gliclazidei şi astfel cresc riscul apariţiei hipoglicemiei (nivel scăzut
al zahărului din sânge). Aceste medicamente includ insulina, biguanidinele, sulfonamidele,
oxifenbutazona, fenilbutazona, clofibratul, salicilaţii (în doze mari), derivaţii cumarinici, cloramfenicolul,
inhibitorii MAO, beta-blocanţii, inhibitorii ECA, cimetidina, etanolul, fluconazolul şi miconazolul (Notă:
miconazolul este contraindicat în asociere cu gliclazida).

Unele medicamente pot produce creşterea valorii zahărului sanguin: danazol, clorpromazină,
glucocorticoizi (în administrare sistemică sau locală), administrare intravenoasă de ritodrină, salbutamol
sau terbutalină. În toate aceste cazuri este necesară supravegherea concentraţiei glucozei în sânge şi în
urină.

Este important să informaţi medicul asupra altor tratamente pe care le urmaţi; poate fi necesară ajustarea
dozelor.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent
orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Utilizarea Gliclazidă Atb cu alimente şi băuturi

Este preferabilă administrarea medicamentului înainte de micul dejun pentru a se evita sau reduce
indigestia.

Intoxicaţia acută cu alcool creşte efectul de scădere a glicemiei al gliclazidei. Ingestia de alcool poate de
asemenea cauza reacţiilor de intoleranţă caracterizate prin înroşirea feţei, dureri de cap cu caracter pulsatil,
greţuri, vărsături, ameţeli, nervozitate, creşterea frecvenţei respiraţiilor şi a bătăilor inimii, angină
pectorală.

Sarcina şi alăptarea

Gliclazidă Atb este contraindicat în timpul sarcinii.Pe parcursul acestei perioade, tratamentul oral cu
medicamente ce scad nivelul zahărului din sânge trebuie înlocuit cu insulină. În cazul în care sarcina este
depistată în timpul tratamentului, această medicaţie trebuie întreruptă.

În absenţa datelor privind trecerea produsului în laptele matern şi având în vedere riscul de reducere a
glicemiei, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu gliclazidă.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Conducătorii de maşini sau operatorii de utilaje trebuie avertizaţi asupra posibilei apariţii a simptomelor
datorate scăderii concentraţiei zahărului din sânge, ce pot apărea în timpul tratamentului cu gliclazidă, şi
sfătuiţi să nu conducă maşini sau să nu opereze utilaje periculoase.

Informaţii importante privind unele componente ale Gliclazidă Atb

Gliclazidă Atb 30 mg conţine lactoză monohidrat. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi
intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

3. CUM SĂ LUAŢI GLICLAZIDĂ ATB

Luaţi întotdeauna Gliclazidă Atb exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Gliclazida este recomandată numai pentru tratamentul adulţilor.

Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi.

Doza zilnică variază de la 30 mg/zi la 120 mg/zi, respectiv 1-4 tablete pe zi, administrate concomitent, de
preferinţă la micul dejun.

Doza maximă admisă este de 120 mg/zi.

În funcţie de răspunsul valorilor zahărului din sânge, doza poate fi mărită cu câte 1 comprimat de 30 mg la
intervale de cel puţin o lună. . Doza optimă va fi individualizată de medic în funcţie de severitatea
simptomelor şi de răspunsul fiecărui pacient.

Este preferabilă administrarea medicamentului înainte de micul dejun pentru a se evita sau reduce ingestia.
Comprimatele cu eliberare prelungită nu trebuie rupte sau mestecate; se înghit întregi, cu o jumătate de
pahar cu apă. Se recomandă evitarea alcoolului sau a băuturilor cu conţinut de alcool.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Gliclazidă Atb

Dacă luaţi mai multă Gliclazidă Atb decât trebuie, se poate produce scăderea nivelului de zahăr din
sângemanifestată prin: transpiraţie, foame intensă, tremurături, nervozitate, paloare, tulburări de vedere,
stări comportamentale neobişnuite ce se corectează prin administrarea de zahăr sau alimente dulci. În caz
de convulsii comă sau alte tulburări neurologice este necesară spitalizarea imediată şi monitorizare
minimum 48 de ore, în funcţie de decizia medicului.

Dacă uitaţi să utilizaţi Gliclazidă Atb

Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi medicamentul
imediat ce vă amintiţi. Apoi, luaţi doza următoare, conform orarului obişnuit. Totuşi, dacă este timpul
pentru următoarea doză, luaţi-o doar pe aceasta.

Dacă încetaţi să utilizaţi Gliclazidă Atb

Dacă întrerupeţi tratamentul, există riscul de creştere a valorii zahărului din sânge, care se instalează
progresiv, începând cu oboseală fizică şi psihică marcată, sete, poliurie (urină în cantitate mare), lipsa
apetitului, până la greţuri, vărsături, dureri abdominale, deshidratare, respiraţii frecvente, scăderea
tensiunii arteriale, creşterea bătăilor inimii, oligurie (urină în cantitate mică). În cazul apariţiei acestor
simptome consultaţi de urgenţă medicul.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Gliclazidă Atb poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.

Reacţiile adverse au fost clasificate astfel:

– Hipoglicemie·, transpiraţie, paloare, foame intensă, anxietate, tremurături. In cazuri mai severe
apar simptomele sistemului nervos central: confuzie, comportament anormal, pierderea stării de
conştienţă sau convulsii.

Foarte frecvente:care afectează mai mult de 1 pacient din 10
Frecvente:care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi
Mai puţin frecvente·care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi
Rare:care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi
Foarte rare:care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi
Cu frecvenţă
necunoscută:
care nu poate fi estimată din datele disponibile

– Tulburări gastro-intestinale: greaţă, diaree sau constipaţie, indigestie(dispepsie), care pot fi
evitate dacă gliclazida se administrează cu micul dejun.

– Tulburări hematologice (ca şi în cazul altor sulfoniluree)· rar – scăderea numărului de globule
roşii (anemie), scăderea numărului de globule albe (leucopenie, agranulocitoză), scăderea
numărului de plachete(trombocitopenie),

– Reacţii cutanate: rar – mâncărime(prurit), urticarie, roşeaţă, erupţii buloase.

– Ocazional· examene de laborator modificate în ceea ce priveşte valoarea constantelor sanguine şi
funcţia rinichilor, ficatului (creşteri ale creatininei serice, bilirubinei serice, fosfatazei alcaline,
enzimelor hepatice) şi excepţional hepatită; în cazul apariţiei unui icter colestatic(colorarea în
galben a pielii şi albului ochilor) tratamentul trebuie întrerupt.

Reacţiile adverse sunt în general uşoare şi tranzitorii nefiind necesară întreruperea tratamentului.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în
acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ GLICLAZIDĂ ATB

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Nu utilizaţi Gliclazidă Atb după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă
la ultima zi a lunii respective.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi
farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la
protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Gliclazidă Atb

-Substanţa activă este gliclazida. Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine gliclazidă 30 mg.
-Celelalte componente sunt· hidrogenofosfat de calciu dihidrat; lactoză monohidrat; hipromeloză K 100
LV, hipromeloză K 4 M CR; dibehenat de glicerol; dioxid de siliciu coloidal anhidru; stearat de magneziu.

Cum arată Gliclazidă Atb şi conţinutul ambalajului

Gliclazidă Atb 30 mg se prezintă sub formă de comprimate neacoperite, rotunde, plate, de culoare albă.
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorii

Antibiotice S.A.

Str.Valea Lupului, nr.1, Iaşi, 707410, Romania

Acest prospect a fost aprobat în Decembrie 2011

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţii locali ai
deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

Antibiotice S.A.

Str.Valea Lupului, nr.1, Iaşi, 707410, Romania

Prospect Betaloc ZOK

BETALOC ZOK

Comprimate cu eliberare prelungită 50 mg

Comprimate cu eliberare prelungită 100 mg

Comprimate cu eliberare prelungită 200 mg

Compoziţie

 

Betaloc ZOK
Betaloc ZOK

Betaloc ZOK comprimate filmate cu eliberare prelungită 50 mg

Un comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine 47,5 mg metoprolol succinat corespunzător la 50 mg metoprolol tartrat şi excipienţi: etilceluloză, hidroxipropilceluloză, hidroxipropil- metilceluloză, celuloză microcristalină, parafină, propilen glicol, dioxid de silicon, stearil fumarat sodic şi dioxid de titan (E 171).

 

Betaloc ZOK comprimate filmate cu eliberare prelungită 100 mg

Un comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine 95 mg metoprolol succinat corespunzător la 100 mg metoprolol tartrat şi excipienţi: etilceluloză, hidroxipropilceluloză, hidroxipropil- metilceluloză, celuloză microcristalină, parafină, propilen glicol, dioxid de silicon, stearil fumarat sodic şi dioxid de titan (E 171).

 

Betaloc ZOK comprimate filmate cu eliberare prelungită 200 mg

Un comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine 190 mg metoprolol succinat corespunzător la 200 mg metoprolol tartrat şi excipienţi: etilceluloză, hidroxipropilceluloză, hidroxipropil- metilceluloză, celuloză microcristalină, parafină, propilen glicol, dioxid de silicon, stearil fumarat sodic şi dioxid de titan (E 171).

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, beta-blocante.

Indicaţii

Hipertensiune: reduce tensiunea arterială şi reduce riscul de mortalitate cardiovasculară şi coronariană (inclusiv moarte subită), precum şi riscul de morbiditate. Angină pectorală.

Aritmii cardiace, în mod special tahicardii supraventriculare. Tratament de întreţinere după infarct miocardic. Afecţiuni cardiace funcţionale însoţite de palpitaţii. Profilaxia migrenei.

 

Dozaj şi mod de administrare

Betaloc ZOK se administrează o dată pe zi şi este preferabil să se administreze odată cu micul dejun. Comprimatul de Betaloc ZOK va fi înghiţit cu lichid. Comprimatele şi diviziunile lor (jumătăţi) nu trebuie mestecate sau sfărâmate. Hipertensiunea arterială

Doza recomandată pacienţilor cu hipertensiune arterială uşo­ară spre moderată este de 50 mg Betaloc ZOK o dată pe zi. La pacienţii care nu au răspuns terapeutic la doza de 50 mg se vor administra 100-200 mg o dată pe zi sau se vor asocia alte pre­parate antihipertensive.

S-a demonstrat că tratamentul prelungit cu doze zilnice de 100-200 mg Betaloc ZOK reduce mortalitatea totală, inclusiv moartea subită de cauză cardiovasculară, accidentele vascu­lare cerebrale, şi evenimentele coronariene la pacienţii hiper­tensivi.

Angina pectorală

Doza recomandată este de 100-200 mg Betaloc ZOK zilnic în priză unică. La nevoie, se poate combina cu alte preparate antianginoase.

Aritmii cardiace

Doza recomandată este de 100-200 mg Betaloc ZOK zilnic în priză unică.

Tratament de întreţinere după infarct miocardic S-a demonstrat că tratamentul oral prelungit cu doze zilnice de 200 mg Betaloc ZOK, reduce riscul de moarte (inclusiv moarte subită) şi de reinfarctizare (inclusiv la pacienţii cu diabetes mellitus).

Afecţiuni cardiace funcţionale însoţite de palpitaţii

Doza recomandată este de 100 mg zilnic în priză unică. Dacă

este necesar, doza poate fi crescută la 200 mg.

Profilaxia migrenei

Doza recomandată este de 100-200 mg zilnic, în priză unică.

Funcţie renală afectată

La pacienţii cu funcţie renală afectată nu sunt necesare rea­justări de doză.

Funcţie hepatică afectată

în mod normal, la pacienţii cu ciroză hepatică nu sunt necesare reajustări de doză, deoarece legarea de proteine a metoprololului este redusă (5-10%) Reajustarile de doza vor fi luate in considerare in caz de semne severe de afectare hepatica (ex.pacienti cu operatie – shunt).

 

Varstnici

 

La varstnici nu sunt necesare reajustari de doza.

 

Copii

La copii experienta referitoare la tratamentul cu Betaloc ZoK este limitata.

 

Contraindicatii

Bloc atrio-ventricular de gradul II sau III , insuficienta cardiaca decompensata, bradicardie sinusala clinic manifesta , boala de nod sinusal soc cardiogenic, arteriopatii periferice severe.

Metoprololul nu este indicat pacienţilor cu suspiciune de infarct miocardic dacă au un ritm cardiac < 45 bătăi/minut, un interval P-Q > 0,24 sec. sau o presiune sistolică < 100 mmHg. Betaloc ZOK este contraindicat la acei pacienţi cu hipersen­sibilitate la unul din componente sau la alte beta-blocante.

Precauţii

La pacienţii trataţi cu beta-blocante nu se vor administra pe cale intravenoasă antagonişti de calciu de tip verapamil. în general, la pacienţii hipertensivi astmatici, vor fi administrate simultan 02-mimetice (tablete şi/sau aerosoli). Dozajul (32– mimeticelor poate necesita ajustări (creşteri) la începutul trata­mentului cu Betaloc ZOK. Riscul ca Betaloc ZOK să interfere cu receptorii este, oricum, mai mic decât în cazul tabletelor convenţionale de blocante -selective, în timpul tratamentului cu Betaloc ZOK, riscul interferării cu metabolismul glucidic sau mascării hipoglicemiei pare să fie mai mic decât în cazul tratamentului cu tablete convenţionale de blocante -selective şi mult mai mic decât în cazul beta- blocantelor non-selective.

în cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă, trebuie să se tra­teze decompensarea atât înainte de, cât şi în timpul tratamen­tului cu Betaloc ZOK.

Foarte rar, o afecţiune preexistentă, de grad moderat a condu­cerii AV, poate fi agravată (putând duce la bloc AV). Betaloc ZOK poate agrava simptomele unor arteriopatii perife­rice, în principal datorită efectului său hipotensor. Dacă se prescrie Betaloc ZOK unui pacient cu feocromocitom, se va administra concomitent un alfa-blocant. înainte de intervenţia chirurgicală, anestezistul va fi informat că pacientul este tratat cu Betaloc ZOK. Nu se recomandă între­ruperea administrării de Betaloc ZOK la pacienţii ce urmează o intervenţie chirurgicală.

Se va evita întreruperea bruscă a tratamentului. Aceasta se va efectua, pe cât posibil, gradat pe o perioadă de 10-14 zile cu doze scăzânde până la 25 mg pe zi în ultimile 6 zile. în această perioadă, pacienţii cu boală coronariană vor fi ţinuţi sub strictă supraveghere. în timpul întreruperii beta-blocadei poate creşte riscul producerii evenimentelor coronariene, inclusiv a morţii subite.

Se presupune că la bolnavii trataţi cu beta-blocante şocul ana- filactic îmbracă o formă mult mai severă.

Interacţiuni

Pacienţii trataţi concomitent cu blocante ale ganglionilor sim­patici, alte beta-blocante (de ex. colire), sau inhibitori de mono- amino-oxidază (IMAO) vor fi supravegheaţi strict, în cazul în care tratamentul concomitent cu clonidină trebuie întrerupt, se va sista administrarea de beta-blocant cu câteva zile înaintea clonidinei.

în cazul administrării concomitente de metoprolol şi antagonişti de calciu de tipul verapamil sau diltiazem, şi/sau agenţi antiarit- mici, se va urmări posibila apariţie a efectelor inotrop şi cro- notrop negative. Nu se vor administra intravenos antagonişti de calciu de tip verapamil la pacienţii trataţi cu beta-blocante. Beta-blocantele pot accentua efectele inotrop şi dromotrop negative ale agenţilor antiaritmici (de tipul chinidinei şi amioda- ronei).

La pacienţii trataţi cu beta-blocante, anestezicele inhalatorii vor accentua efectul cardiodepresor. Inductorii enzimatici şi inhibi­torii enzimatici pot influenţa concentraţia palasmatică de meto­prolol. Concentraţia plasmatică de metoprolol este scăzută de rifampicină şi poate fi crescută de cimetidină, alcool şi hidrala- zină.

Tratamentul concomitent cu indometacin sau alte medicamen­te inhibitoare ale prostaglandin-sintetazei poate scădea efectul antihipertensiv al beta-blocanţilor.

în anumite condiţii, când se administrează adrenalină pacienţi­lor trataţi cu antagonişti ai receptorilor (3-adrenergici, beta- blocantele cardioselective influenţează mai puţin controlul pre­siunii sanguine comparativ cu cele neselective. Doza de antidiabetice orale va fi reajustată la pacienţii trataţi cu beta-blocante.

Administrarea în timpul sarcinii şi al alăptării

Ca majoritatea medicamentelor, Betaloc ZOK va fi administrat în perioada sarcinii şi a alăptării numai în cazurile în care utili­zarea sa este absolut necesară. Ca toţi agenţii antihipertensivi, beta-blocantele pot determina reacţii adverse, de ex. bradi- cardie la făt, nou-născut şi sugar.

Totuşi cantitatea de metoprolol preluată prin laptele matern este neglijabilă, iar efectele beta-blocadei asupra fătului sunt minime dacă mama este tratată cu doze de metoprolol aflate în limitele terapeutice normale.

 

Efecte asupra capacitătii de a conduce si de a manevra  masini

 

Inainte de a conduce si de a manevra masini, pacientii trebuie sa cunoasca propriile reactii la Betaloc ZOK deoarece pot aparea ocazional ameteala sau oboseala.

Reactii adverse

Betaloc Zok este bine tolerat iar reactiile adverse aparute sunt in general moderate si reversibile. S-au raportat urmatoarele evenimente in cadrul studiilorclinice sau a utilizariilor de rutina de Betaloc –comprimate conventionale (metroprolol tartrat). In majoritatea cazurilor nu s-a stabilit o conexiune intre aparitia reactiilor adversesi tratamentul cu Betaloc. S-au utilizat urmatoarele definitii ale frecventei acestora:

Foarte des

(> 10%), des (1-9,9%), izolat (0,1-0,9%), rar (0,01-0,09%) şi foarte rar (< 0,01 %).

Sistemul cardiovascular

Des: bradicardie, tulburări posturale (foarte rar cu sincopă), extremităţi reci, palpitaţii.

Izolat: deteriorări pasagere ale simptomelor insuficienţei car­diace, bloc AV grad I, edem, dureri precordiale.

Rar: tulburări de conducere cardiacă, aritmii cardiace.

Foarte rar: gangrenă la pacienţii cu tulburări severe, preexi­stente ale circulaţiei periferice.

 

Sistemul nervos central

Foarte des: oboseală.

Des: ameţeală, cefalee.

Izolat: parestezii, crampe musculare.

 

Sistemul gastrointestinal

Des: greţuri, dureri abdominale, diaree, constipaţie.

Izolat: vărsături.

Rar: uscăciunea gurii. Hematologic

Foarte rar: trombocitopenie. Ficat

Rar: tulburări ale testelor funcţiei hepatice.

 

Metabolism

Izolat: creştere ponderală. Psihic

Izolat: depresii, tulburări de concentrare, somnolenţă sau in­somnie, coşmaruri.

Rar: nervozitate, anxietate, impotenţă/disfuncţii sexuale.

Foarte rar: amnezie/tulburări de memorie, confuzie, halucinaţii.

 

Aparatul respirator

Des: dispnee de efort

Izolat: bronhospasm.

Rar: rinită.

 

Organe senzitive

Rar: tulburări de vedere, absenţa secreţiei lacrimale şi/sau ochi

iritaţi, conjunctivită.

Foarte rar: tinitus, tulburări gustative.

 

Piele

Izolat: rash (sub formă de urticarie psoriaziformă şi leziuni cuta­nate distrofice), transpiraţii.

Rar: căderea părului.

Foarte rar: reacţii de fotosensibiltate, psoriazis agravat.

 

Supradozarea

Simptome

Supradozarea cu Betaloc ZOK poate determina hipetenstune- severă, bradicardie sinusală, bloc atrioventricular, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, tulburări ale stării de conştienţă/comă, greţuri, vărsături, cianoză. Ingestia concomitentă de alcool, alte hipotensoare, chinidină sau barbiturice poate agrava starea pacientului. Primele manifestări ale supradozării pot fi observate la 20 minute până la 2 ore după ingestia medicamentului.

Tratamentul supradozării

Inducerea vărsăturilor sau lavaj gastric. în caz de hipotensiune severă, bradicardie, decompensare cardiacă iminentă, se va administra intravenos un β-agonist (de ex. prenalterol) la inter­vale de 2-5 minute sau în perfuzie continuă până se obţine efectul dorit. Dacă β-agonistul selectiv nu este disponibil, se poate folosi dopamină; sau sulfatul de atropină i.v. poate fi utilizat pentru blocarea nervului vag.

Dacă nu se obţine un efect satisfăcător, pot fi folosiţi alţi agenţi simpatomimetici cum ar fi dobutamina sau noradrenalina. Se pot administra şi doze de 1-10 mg de glucagon.

Un pace- maker poate fi necesar. Pentru a combate bronhospasmul se va administra un β2-agonist i.v.

A se observa că dozele de antidot necesare tratamentului su­pradozării cu beta-blocante sunt mult mai mari decât dozele terapeutice recomandate în mod normal. Aceasta rezultă din faptul că receptorii beta sunt ocupaţi de β-blocant.

 

Proprietăţi farmacodinamice

Metoprolol este un β1-blocant selectiv blocând receptorii β1 la doze mult mai mici decât cele necesare blocării receptorilor β2. Metoprolol are un efect de stabilizare membranară nesemnifi­cativ şi nu prezintă activitate parţial agonistă. Metoprolol reduce sau inhibă efectul agonist al catecolaminelor asupra cordului (eliberate în timpul stress-ului fizic şi psihic). în consecinţă creşterile uzuale ale frecvenţei cardiace, debitului cardiac, contractilităţii cardiace şi ale presiunii sanguine pe care le produce creşterea acută al nivelului de catecolamine, sunt reduse de metoprolol. In conditiile unui nivel ridicat de adrenalina endogena, metoprlol va interfera intr-un grad mult mai redus cu controlulpresiunii sanguine decat beta blocantele neselective.

La nevoie metoprolol poate fi administrat in asociere cu un β2- agonist la pacientii cu simptomele unei boli pulmonare obstructive. Administrat concomitent cu un agonist β2, Betaloc ZOK interfera la dozele terapeutice, intr-un grad mult mai scazut cu bronhodilatatia mediata de agonistul β2 comparativ vu beta-blocantele neselective.

Betaloc ZOK are o concentratie plasmatica si un efect (β1-blocada) constante timp de 24 ore, spre deosebire de celelaltecomprimate conventionale de blocante β1-selective.

 

 

 

Datorită absenţei peak-urilor pronunţate ale concentraţiei plas- matice, -selectivitatea clinică este îmbunătăţită prin formu­larea Betaloc ZOK comparativ cu celelalte comprimate con­venţionale de blocante β1-selective. In plus, riscul potenţial de reacţii adverse (bradicardie, fatigabilitate) asociate peak-urilor de concentraţie plasmatică, este redus.

Interferenţa Betaloc ZOK cu eliberarea de insulină şi cu meta­bolismul glucidic este mult mai redusă decât cea a beta- u blocantelor neselective.

Influenţa Betaloc ZOK asupra răspunsului cardiovascular la hipoglicemie este mult mai scăzută decât cea a beta-blocantelor neselective.

Studii pe termen scurt au descris că Betaloc poate determina

creşteri uşoare ale concentraţiei plasmatice de trigliceride şi scăderi ale acizilor graşi liberi. în unele cazuri s-a observat o uşoară scădere a nivelului fracţiei de lipoproteine HDL, dar într- un grad mult mai redus decât în cazul beta-blocantelor nese­lective. în cadrul unui studiu extins pe parcursul câtorva ani, s-a demonstrat o reducere semnificativă a nivelului seric de colesterol total după tratamentul cu metoprolol. Calitatea vieţii nu va fi compromisă, dar va fi îmbunătăţită pe perioada tratamentului cu Betaloc ZOK. Sub tratamentul cu metoprolol s-a observat creşterea calităţii vieţii la pacienţii care au suferit un infarct miocardic acut şi la cei cu cardiomiopatie dilatativă idiopatică.

 

Proprietăţi farmacocinetice

 

Absorbţia şi distribuţia

Betaloc ZOK este absorbit complet după administrarea orală. Ca urmare a unui efect de prim-pasaj extins, biodisponibilitatea sistemică a metoprololului după o doză orală unică, este de aproximativ 50%. în cazul preparatelor cu eliberare controlată, biodisponibilitatea este redusă la aproximativ 20-30%, dar aceasta nu are semnificaţie clinică atât timp cât aria de sub curba efect (AUEC) pentru frecvenţa cardiacă este aceeaşi ca la comprimatele convenţionale. Metoprolol se leagă de protei­nele plasmatice în proporţie de 5-10%.

 

Metabolism şi eliminare

Metoprolol este metabolizat la nivel hepatic prin oxidare. S-au identificat trei metaboliţi principali, dar nici unul nu are efecte beta-blocante cu importanţă clinică.

De regulă, în urină se găseşte 95% din doza orală. Circa 5% din doza administrată va fi excretată pe cale urinară sub formă nemodificată, acest procent putând creşte până la 30% în cazuri izolate. Timpul de înjumătăţire plasmatic al metoprolo­lului este de 3,5 ore (extreme: 1-9 ore). Clearance-ul total este de aproximativ 1 litru/minut.

 

La vârstnici nu se produc modificări semnificative ale farmaco-cineticii metoprololului. Biodisponibilitatea sistemică şi eliminarea de metoprolol sunt nemodificate la pacienţii cu tulburări funcţionale renale. Totuşi, excreţia de metaboliţi este redusă. La pacienţii cu o rată de filtrare glomerulară (RFG) mai mică de

5 ml/min s-a observat o acumulare semnificativă de metaboliţi. în orice caz, această acumulare de metaboliţi nu va accentua blocada receptorilor beta.

Datorită legării reduse de proteinele plasmatice, farmacocine- tica metoprololului va fi puţin afectată de tulburările funcţiei hepatice. Totuşi, la pacienţii cu ciroză hepatică severă şi şunt porto-cav, biodisponibilitatea metoprololului poate fi crescută, iar clereance-ul total poate scădea. Pacienţii cu anastomoză porto-cavă au un clearance total de circa 0,3 ml/min şi valori ale ariei de sub curba concentraţie plasmatică-timp (AUC) de

–       ori mai mari decât cele la subiecţii sănătoşi.

Depozitare

A se depozita la temperaturi sub 30 °C.

Cimetidina Prospect

Prospect Cimetidina

Prospect: Informatii pentru pacient

 

Cimetidină Arena 200 mg, capsule

 

Cimetidină

Compoziţie

O capsulă conţine cimetidină 200 mg.şi excipienţi:

  conţinutul capsulei: celuloză microcristalină PH 101, amidon de porumb, povidonă K 30, laurilsulfat
de sodiu, stearat de magneziu, talc;

  capsulă: gelatină, dioxid de titan (E 171), Ponceau 4R (E 124), galben amurg FCF (E 110),
p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de n-propil.

Grupa farmacoterapeutică

Medicamente pentru tulburări determinate de hiperaciditate, medicamente pentru tratarea ulcerului
gastro-duodenal şi bolii de reflux gastro-esofagian, antagonişti ai receptorilor H , codul ATC:
A02BA01.

Cimetidina Prospect
Cimetidina Prospect

Indicaţii terapeutice

Tratamentul ulcerului duodenal, ulcerului gastric benign şi ulcerelor peptice.

Tratamentul profilactic al recidivelor ulcerelor duodenale şi ulcerelor peptice.

Profilaxia ulcerelor şi eroziunilor la nivelul tractului gastro-intestinal superior la pacienţi cu ulcer în
anamneză, la care este absolut necesar un tratament cu acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare
nesteroidiene.

Profilaxia sindromului de aspiraţie acidă (sindromul Mendelson), anterior efectuării anesteziei
generale.

Tratamentul şi profilaxia esofagitei secundare refluxului gastro-esofagian.

Sindrom Zollinger-Ellison.

Profilaxia hemoragiilor gastro-intestinale determinate de ulcerele de stress la pacienţii cu afecţiuni
grave.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la cimetidină sau la oricare din excipienţii medicamentului.

Hipersensibilitate la alţi antagonişti ai receptorilor H -histaminergici.

Precauţii

Înaintea instituirii tratamentului ulcerului gastric trebuie eliminată suspiciunea existenţei malignităţii,
deoarece cimetidina poate masca simptomele.

Se recomandă prudenţă în cazul utilizării cimetidinei la vârstnici. Dacă la aceştia se observă apariţia
stărilor confuzionale sau a bradicardiei sinusale se întrerupe tratamentul cu cimetidină.

Există un risc crescut de multiplicare a bacteriilor intragastrice prin administrarea antagoniştilor
receptorilor histaminergici H2 cum este cimetidina, datorită diminuării acidităţi gastrice.

Cimetidina Arena 200 mg conţine p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de n-propil, Ponceau
4R (E 124) şi galben amurg FCF (E 110). Aceştia pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate în cazul
p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de n-propil).

Interacţiuni

Având efect inhibitor enzimatic, cimetidina poate prelungi eliminarea medicamentelor metabolizate
prin oxidare la nivelul ficatului. În tabelul următor sunt prezentate interacţiuni ale cimetidinei cu alte
medicamente şi potenţialele reacţii adverse:

Medicamentul administrat concomitent

Reacţii adverse

Anticoagulante orale (de exemplu warfarina)

Timpul de protrombină poate fi prelungit
datorită cimetidinei. Este necesar control
repetat al statusului coagulării şi,
eventual, reducerea dozei de
anticoagulant oral.

Beta-blocante (de exemplu propranolol, metoprolol,
labetolol) ; benzodiazepine (de exemplu clordiazepoxid,
diazepam); antiepileptice (de exemplu carbamazepină);
antidepresive triciclice (de exemplu imipramină);
derivaţi de xantină (de exemplu teofilina); antiaritmice
(de exemplu lidocaina, procainamidă); ciclosporină;
antagonişti ai canalelor de calciu (de exemplu
nifedipina)

Datorită efectului inhibitor enzimatic al
cimetidinei pot creşte concentraţiile
plasmatice ale medicamentelor
administrate concomitant cu potenţarea
reacţiilor adverse. Este necesară
reducerea dozei medicamentelor
administrate concomitent.

Ketoconazol

Datorită creşterii pH-ului scade absorbţia,
ketoconazolului. Acesta trebuie
administrat cu 2 ore înaintea administrării
cimetidinei.

Antiacide care conţin hidroxid de aluminiu şi magneziu

Administrarea concomitentă scade
absorbţia cimetidinei; cimetidina trebuie
administrată cu 2 ore înainte de
administrarea antiacidelor.

Asocierea acestor medicamente necesită precauţii de utilizare.

Este contraindicată asocierea cimetidinei cu carvediolul, deoarece creşterea concentraţiilor plasmatice
ale carvediolului de către cimetidină poate influenţa negativ tratamentul insuficienţei cardiace. Se
recomandă utilizarea altui inhibitor al secreţiei gastrice.

Nu se recomandă utilizarea concomitentă a fenitoinei, deoarece pot să apară semne de supradozaj.
Dacă asocierea este absolute necesară, se impun supravegherea clinică atentă, determinarea
concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei şi eventual, ajustarea dozei acesteia în timpul tratamentului cu
cimetidină şi după întreruperea sa.

Utilizarea concomitentă cu carmustina şi lomustina (alchilante citotoxice) nu este recomandată,
datorită riscului de toxicitate acută.

 

Atenţionări speciale

Sarcina şi alăptarea

Studiile cu cimetidină efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene, ci doar efecte fetotoxice
de tip antiandrogenic în cazul administrării de lungă durată. Utilizarea clinică a cimetidinei nu a
evidenţiat efecte malformative sau fetotoxice

In timpul sarcinii cimetidină se administrează ca măsură de precauţie, dacă este absolut necesar.

In timpul tratametului trebuie evitată alăptarea, deoarece cimetidina se excretă în laptele matern şi
poate provoca reacţii adverse la sugari.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu se cunosc.

Doze şi mod de administrare

Tratamentul ulcerului duodenal, ulcerului gastric benign şi ulcerelor peptice: doza zilnică uzuală de
cimetidină este de 800 mg-1000 mg. Se administrează câte o capsulă la cele 3 mese principale (600
mg cimetidină) şi două capsule (400 mg cimetidină) înainte de culcare. Chiar în cazul unei
îmbunătăţiri simptomatice după scurt timp este necesară continuarea tratamentului până la cel puţin 4
săptămâni. In cazul în care nu apare vindecarea după acest interval, se va continua tratamentul cu

aceeaşi doză încă alte 4 săptămâni. Durata de tratament în aceste indicaţii nu trebuie să depăşească 12
săptămâni.

Profilaxia recidivelor ulcerelor duodenale şi ulcerelor peptice: la pacienţi cu ulcer duodenal cu risc
deosebit de recidivă (în special cel cu hemoragii uşoare), care au răspuns la terapia iniţială cu
cimetidină şi care sunt expuşi unui înalt risc în caz de operaţie (de exemplu după operaţii la nivelul
abdomenului) se poate scade semnificativ rata recidivelor printr-un tratament de întreţinere cu
cimetidină câte 2 capsule înainte de culcare (400 mg pe zi). Durata tratamentului nu trebuie să
depăşească, în general, 12 săptămâni. În unele cazuri este necesară o durată de tratament mai lungă
(risc mare la operaţie, ulcer peptic recidivant). În acest caz, medicul trebuie să decidă după caz
evaluând strict indicaţia.

Profilaxia recidivelor ulcerelor şi eroziunilor la nivelul tractului superior gastro-intestinal
determinate de tratamentul cu AINS:
doza trebuie stabilită în funcţie de necesitatea administrării de
AINS şi de dozajul acestora. În general, doza este de 2-4 capsule (400-800 mg cimetidină pe zi)
înainte de culcare sau câte 1-2 capsule dimineaţa şi seara la mese. Durata tratamentului nu trebuie să
depăşească 12 săptămâni.

Profilaxia sindromului de aspiraţie acidă (sindrom Mendelson) în caz de intervenţii elective: doza
uzuală este de 2 capsule (400 mg cimetidină) seara înainte de intervenţia electivă.

Esofagita secundară refluxului gastro-intestinal: doza zilnică este, în general, de 800 mg cimetidină
administrată fracţionat de 4 ori pe zi, la mesele principale şi seara la culcare. In funcţie de rezultatul
endoscopiei poate fi necesară o mărire a dozei la 1600 mg pe zi administrată fracţionat de 4 ori pe zi,
câte 2 capsule la mesele principale şi seara la culcare. Tratamentul trebuie continuat timp de 4-8
săptămâni, chiar dacă se observă ameliorarea simptomelor, putând fi continuat dacă este necesar, până
la 12 săptămâni.

Profilaxia recidivei esofagitei : se recomandă profilaxia recidivei cu 2 capsule (400 mg cimetidină)
înainte de culcare timp de un an ca măsură suplimentară de tratament.

Sindromul Zollinger-Ellison: o doză zilnică recomandată este de 1000 mg până la 2000 mg cimetidină.
Durata tratamentului va fi stabilită de către medic în funcţie de starea clinică şi până la posibilitatea
unei intervenţii chirurgicale.

Profilaxia hemoragiilor gastro-intestinale determinate de ulcerele de stress la pacienţii cu afecţiuni
grave:
doza uzuală recomandată este de 200-400 mg la intervale de 4-6 ore.

La pacienţi cu insuficienţă hepatică se vor reduce dozele. De asemenea, se recomandă reducerea
dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală în funcţie de clearance-ul creatininei.

Clearance-ul creatininei între 0-15 ml/min.: doza este de 200 mg cimetidină de două ori pe zi.
Clearance-ul creatininei între 15-30 ml/min.: doza este de 200 mg cimetidină de trei ori pe zi.
Clearance-ul creatininei între 30-50 ml/min.: doza este de 200 mg cimetidină de patru ori pe zi.
Clearance-ul creatininei >50 ml/min.: se vor utilize dozele uzuale.

Reacţii adverse

În timpul tratamentului cu cimetidină s-au raportat cazuri de diaree, astenie,cefalee, febră, dureri
musculare, edeme, ameţeli şi erupţii cutanate, uneori severe.

S-a observat creştere tranzitorie a valorilor serice ale transaminazelor şi a creatininei.

S-au raportat următoarele reacţii adverse, reversibile la întreruperea tratamentului:

  ginecomastie, galactoree şi, foarte rar, alopecie;

   rar, impotenţă, la pacienţii trataţi cu doze mari pentru sindromul Zollinger-Ellison; la dozele uzuale
incidenţa ei este aceeaşi ca în cazul populaţiei generale;

   stări confuzionale, în deosebi la vârstnici şi în caz de insuficienţă renală severă;

  rar, hepatită, nefrită interstiţială, pancreatită;

  rar, bradicardie sinusală, tahicardie şi bloc A-V;

  leucopenie;

  rar, depresie;

  trombocitopenie (3 per 1000000 pacienţi), pancitopenie, foarte rar aplazie medulară;

  foarte rar, reacţii de tip anafilactic şi vasculite alergice.

Supradozaj

Au fost raportate cazuri de supradozaj acut cu 20 g cimetidină şi 40 g cimetidină; în aceste cazuri s-au
semnalat tulburări neurologice, cum sunt afectarea conştienţei.

Pentru eliminarea cimetidinei se recomandă inducerea vărsăturilor şi lavaj gastric. Se recomandă în
continuare tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj (după EXP.). Data de expirare se referă la
ultima zi a lunii respective.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.

întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor

ajuta la protejarea mediului.

Ambalaj

Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule

Producător

S.C. Arena Group S.A.,

B-dul Dunării nr. 54, Comuna Volutari, Judeţul Ilfov, România

Deţinatorul autorizaţiei de punere pe piaţă

S.C. Arena Group S.A.,

Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, Bucureşti, România

Data ultimei verificări a prospectului

Mai 2007

Prospect Ceai Reglator al Tensiunii

Ceai  REGLATOR  AL TENSIUNII

Păducel şi traista ciobanului

 

Supliment alimentar – 60 comprimate

Produs avizat de Institutul de Bioresurse Alimentare Aviz nr. 4009/31.07.2009

 

REGLATOR AL TENSIUNII

Păducel şi traista ciobanului

Afecţiunile cardiovasculare sunt prima cauză de mortalitate în ţara noastră şi în întreaga lume. Afecţiunile cardiovasculare apar adesea după lungi perioade de excese, de supraefort, de alimentaţie incorectă şi de condiţii emoţionale stresante, necontrolate. Plantele alese în acest remediu au efecte complexe asupra inimii şi vaselor de sânge. Reglatorul tensiunii favorizează o revenire treptată la normal atât în hipertensiunea sau hipotensiunea arterială, cât şi în cazul mai dificil al hipertensiunii oscilante.

 CONŢINE:

 

Ceai reglator al tensiunii
Ceai reglator al tensiunii

PĂDUCEL (Crataegus monogyna)

Păducelul este un arbust de câţiva metri înălţime, care creşte în zonele de deal. Atât florile, frunzele cât şi fructele sale sunt un adevărat elixir în bolile cardiovasculare, motiv pentru care este una dintre cele mai folosite plante în Europa; supranumele lui este de „laptele bătrânilor”.

SOC (Sambucus nigra)

Fructele de soc (destul de puţin cunoscute până de curând în terapie) sunt un elixir de sănătate extrem de puternic. Fructele de soc imature sunt fără doar şi poate unul din cele mai puternice dezintoxicante cunoscute în fitoterapie. Ele mobilizează toxinele din corp şi favorizează eliminarea lor prin transpiraţie, urină şi fecale. Dezintoxicarea constituie un pas fundamental în procesul de vindecare, favorizând restabilirea echilibrului natural al organismului, pregătind terenul pentru remediile specifice afecţiunii tratate. în scop curativ el a fost ales în acest remediu pentru calităţile lui depurative, diuretice.

TALPA GÂŞTII (Leonurus cardiaca)

Plantă cunoscută ca reglator al ritmului inimii, Talpa gâştii este un antiaritmic, sedativ vegetativ, eficient.

TRAISTA CIOBANULUI (Capsella bursa pastoris)

Este o plantă pe cât de răspândită şi în aparenţă cunoscută, pe atât de enigmatică. Cercetările din ultimele decenii au pus în evidenţă, pe lângă cunoscutele efecte astringente, cicatrizante şi uşor calmante, proprietăţi pe care nici cele mai sofisticate medicamente de sinteză nu le au, cum ar fi cele reglatoare hormonale, anti-tumorale sau anti-toxice.  Traista ciobanului este şi un bun antihipertensiv şi diuretic uşor.

USTUROI (Allium sativum)

Usturoiul provine din Asia Mică, Kazahstan, Uzbekistan, Afganistan, India, bazinul Mării Mediterane, Munţii Caucaz şi Carpaţi. La noi se mai numeşte şi ai, pur sau ceapă albă. Bulbii de usturoi conţin glucide, protide, lipide, ulei eteric format din 67 de compuşi, acizi organic neazotaţi, vitaminele C, Bl, B2,şi PP, fitohormoni, enzime, substanţe anorganice, apă, macroelemente. Este un antihipertensiv tradiţional eficient.

VÂSC (Viscum album)

Despre Vâsc se spunea în vechime că este o plantă sfântă, care aduce norocul şi prosperitatea în case, care alungă spiritele malefice şi curăţă astfel locurile. în Antichitate preoţii druizi culegeau această plantă numai cu ajutorul unei seceri de aur în cadrul unui ceremonial solemn, în zile special alese după poziţia aştrilor pe cer. în medicina medievală era creditată cu proprietăţi reglatoare ale activităţii cardiace şi nervoase. Medicina modernă a pus în evidenţă şi alte calităţi excepţionale ale acestei plante (imuno­stimulator, anticancerigen, tonic cardiac şi reglator al tensiunii).

ROINIŢĂ (Melissa officinalis)

Plantă miraculoasă pentru secolul nostru, roiniţa este extrem de valoroasă datorită acţiunii sale de reglare psiho-emoţională şi de stimulare a memoriei. Planta conţine principii active valoroase: flavonoide, triterpene, uleiuiri volatile (dintre care cel rosmarinic îi conferă calităţile reglatoare mentale). Alte efecte benefice ale roiniţei sunt: sedativ, psihostabilizator, analgezic, antiinflamator, antispastic, carminativ.

 

ARE CALITĂŢI:

reglator al tensiunii arteriale, hipotensor, antiaritmic, antitrombotic, antioxidant, antiaterosclerotic, antispastic, hipocolesterolemiant, fluidifiant sanguin, tonic cardiac, vasoprotector, tonic al peretelui vasului de sânge.

 

RECOMANDAT CA ADJUVANT ÎN:

hipertensiune arterială esenţială, hipertensiune oscilantă, hipotensiune arterială. Adjuvant în ischemia cardiacă, inclusiv în formele dureroase (angina pectorală), recuperare post-infarct, tahicardie, aritmie (palpitaţii), ateroscleroză, în arterită, circulaţie deficitară la extremităţi (senzaţie de răceală excesivă la nivelul mâinilor sau al picioarelor, anxietate şi depresie asociate unor afecţiuni cardiace.

Acest remediu natural favorizează creşterea capacităţii de efort şi a rezistenţei la efort în cazul persoanelor cu restricţie respiratorie datorată bolii cardiace.

 

MOD DE ADMINISTRARE:

ADULŢI: de 3 ori pe zi câte 1 comprimat. Pe perioade scurte, în caz de necesitate se pot folosi şi câte 2 comprimate, de 3 ori pe zi.

 

CONTRAINDICA ŢII:

gravide, lehuze (femei care alaptează) şi copii, este recomandat sa ceara sfatul medicului.

 

CURA CU REGLATOR AL TENSIUNII

în cazul tensiunii oscilante precum şi al hipertensiunii şi hipotensiunii, tratamentul va dura o perioadă de două-trei luni fără întrerupere, după care se va face o pauză de minim o săptămână. Pentru afecţiunile cronice sau cu tendinţa de cronicizare, se recomandă folosirea remediului de mai multe ori succesiv, pentru perioade de două luni, cu trei săptămâni de pauză între ele. Aceeaşi recomandare este valabilă şi în cazul tulburărilor cardiace care apar pe fondul problemelor emoţionale. Mai ales în timpul perioadelor cu grad ridicat de stress este recomandată cura cu Reglator al tensiunii, care conţine plante care reduc tensiunea nervoasă şi favorizează reechilibrarea psiho-emoţională.

 

Producător: SC DACIA PLANT SRL

 

Intotdeauna consultati un medic sau farmacist inainte de a lua orice fel de pastila