Cunoscuta la noi cu denumirea mai veche de oftica, tuberculoza (prescurtat TBC) ori ftizie (ftiziologia este specialitatea medicinii care se ocupa de tuberculoza), aceasta grava boala a plamanilor inregistreaza o revenire dramatica
Tuberculoza azi
In jur de o treime din populatia globului – 1,7 miliarde persoane – poarta boala fara sa stie (simptomele lipsesc). Din randul lor, anual, 10 milioane se imbolnavesc efectiv, iar 3 milioane mor. Boala e foarte veche. Au fost gasite leziuni specifice ftiziei la mumii datand de 2-3 mii de ani i. Ch. La sfarsitul secolului al XIX-lea, tuberculoza face circa o victima la cinci persoane. Din 1950 si pana la mijlocul anilor ‘80, riscul de imbolnavire a scazut treptat, pentru ca acum sa explodeze din nou.
Aceasta recrudescenta a bolii ar putea fi explicata prin degradarea evidenta a conditiilor de viata, resimtite mai ales de patura defavorizata, precum si prin lipsa de urmarire sistematica ce trebuie practicata de retetele de ftiziologie. (Familii din medii contaminate migreaza in alte parti.) Un alt motiv nefavorabil: restrangerea programelor de sanatate publica si antituberculoase din ratiuni economice cunoscute.
La aceste cauze se mai adauga si faptul ca la agentul patogen al tuberculozei au aparut tulpini rezistente la medicamentele antituberculoase disponibile in prezent. Si in tara noastra, tuberculoza ramane prima cauza a mortalitatii datorata bolilor infectioase, fiind o problema majora de sanatate publica, de ingrijorare in randul populatiei si al cititorilor nostri, dovada fiind numarul mare de scrisori pe aceasta tema.
Cauza si factorii favorizanti ai tuberculozei
Aceasta boala este produsa de patru microbacterii (un tip de microbi). Identificarea precoce in sputa a bacilului Koch (in realitate patru microbacterii numite MYCOBACTERIUM COMPLEX TUBERCULOSIS), care cauzeaza tuberculoza, si determinarea rapida a medicamentelor antituberculoase corespunzatoare sunt elementele fundamentale ale depistarii bolnavului de tuberculoza.
Prima infectie tuberculoasa are loc cel mai des in copilarie, cand este de obicei autovindecabila. Prin examen radiologic, la plamani se observa prezenta unei leziuni ce se calcifica si ramane neutra ani de zile. Din nefericire, aceasta leziune primara stabilizata se poate reactiva intr-un moment de scadere a capacitatii de aparare a organismului.
Factorii ce favorizeaza tuberculoza: infectii repetate ale cailor respiratorii – guturai, gripa, tuse convulsiva, sinuzita, astm, silicoza, dar si herpes, diabet, obezitate, HIV – SIDA, anemii, neoplasme. Alti factori: mediu toxic cu pulberi, siliciu, oxid si bioxid de carbon, particule de azbest (acestea sunt si cancerigene), excese de alcool, tutun.
Tot la factori ce pot predispune la tuberculoza se includ stresul, sarcina, prezenta bolnavilor contaminati care tusesc si imprastie microbii din sputa, conditii precare de trai, lipsa igienei, denutritia ori o dieta cu exces de calorii, cu multe grasimi si cu putine legume si fructe.
Localizarile si semnele tuberculozei
Tuberculoza are multiple manifestari si un debut al bolii greu de identificat: stare usoara de rau, moleseala, oboseala la efort mic, cresterea temperaturii catre seara. Un semn revelator este diferenta de temperatura, atunci cand seara se inregistreaza cu un grad mai mult decat dimineata (ex.: dimineata – 36,5 grade C, iar seara – 37,4-37,9 grade C). Alte semne pot fi frisoanele, pierderea poftei de mancare, transpiratii mari noaptea.
Avand in vedere ca tuberculoza se manifesta nu doar pulmonar, ci si extrapulmonar, ea se poate localiza pe cele mai diferite tesuturi: la ochi (cheratita), rinichi, uter, ovare (cu sangerari, sterilitate), testicul (orhiepidimita specifica), glandele suprarenale, ganglioni limfatici (adenopatie, scrofuloza), laringe, oase (osteomielita TBC ori Morbul Pott cu prabusirea vertebrelor si deformare toracica ireversibile), la intestine, peritoneu, ficat (dupa vaccin BCG, pentru tratament in cancer de vezica urinara) s.a. Patrunderea germenilor tuberculozei in corp se face in principal prin caile respiratorii (in tara noastra), dar si pe cale digestiva, prin alimente (la olandezi se intalneste frecvent aceasta modalitate de contaminare).
In TBC-ul pulmonar se adauga si alte semne: tuse persistenta cu expectoratie, adesea cu sange, dureri toracice mari (in pleurezia tuberculoasa), greutate in respiratie, scaderea in greutate si alterarea lent-progresiva a starii generale. Important de retinut: viroza ori gripa care nu trece in trei saptamani poate sa fie tuberculoza. Boala poate fi dusa de bolnav “pe picioare” cateva saptamani.
Meningita tuberculoasa trebuie mentionata in mod special, deoarece – spre deosebire de meningita acuta virala (boala epidemica care bantuie acum la noi), care are in general o evolutie favorabila – evolueaza fatal, in 6-8 saptamani, daca diagnosticul si tratamentul au fost tardive. Debutul meningitei tuberculoase este insidios, cu neliniste, iritabilitate, pierderea poftei de mancare, dureri de cap, varsaturi, coma, convulsii, rigiditatea cefei, tulburari de comportament.
Diagnosticul bolii nu poate fi stabilit decat de medic. Cand observati ca de 2-3 saptamani ceva nu este in regula in starea dvs. generala de sanatate sau a copilului, apelati intai la un consult medical (cu cat mai repede, cu atat mai bine), informand complet medicul despre evolutia bolii si eventualele tratamente urmate (72% din cei ce apeleaza la tratamente neconventionale nu o marturisesc). Stadiile cele mai grave ale ftiziei sunt: tuse cu hemoragie mare (hemoptizie), perforarea pleurei cu patrunderea aerului in cavitatea pleurala (pneumotorax), creand strangerea aproape completa a plamanului si raspandirea masiva a infectiei in sange (septicemie).
Tratament, masuri de prevenire a bolii si de limitare a raspandirii ei
Tratamentul aplicat in tuberculoza, fiind o problema de stricta specialitate medicala, nu este expus in cuprinsul acestui articol, mai ales ca in cele mai multe cazuri, atat TBC-ul localizat la plamani, cat si cel raspandit in restul organismului necesita si interventii chirurgicale si nu din cele simple. Daca in unele maladii (diabet, reumatisme, cancer, ulcere, ciroze s.a.) bolnavul are libertatea de a opta sa se trateze medical sau naturist, in cazul tuberculozei pulmonare, fiind o boala molipsitoare, tratamentul se face obligatoriu (prin lege) in sanatoriu, pana la normalizarea bacteriologica a sputei, deci pana nu mai este contagios, chiar daca continua sa tuseasca si sa expectoreze. Efortul medicilor de a eradica tuberculoza este din ce in ce mai ingreunat de aparitia microbilor rezistenti la medicamentele cunoscute. Costurile au devenit enorme, iar de multe ori rezultatele sunt modeste. Este o situatie alarmanta, ce face urgenta necesitatea intensificarii masurilor de prevenire a acestui flagel.
Recomandari adiacente:
¥ Repausul la pat si relaxarea in medii agreabile – chiar acasa, daca nu exista riscul de contaminare – daca leziunile nu sunt prea extinse si boala raspunde la tratament.
¥ Se va evita expunerea prelungita la soare a unor portiuni intinse de piele.
¥ Dieta echilibrata caloric si calitativ – cu vitamine naturale, proteine suficiente, saraca in grasimi (Atentie: si lactatele au grasimi), cu multe legume si fructe proaspete (afinele si prunele uscate sunt “medicamente” valoroase), evitarea toxicelor: alcool, tutun, cafea. Toate acestea ajuta atat bolnavii in tratament, cat si persoanele de contact, prin cresterea rezistentei naturale la boala.
Bolnavul aflat in tratament ambulator trebuie sa urmeze corect tratamentul (20% nu mai vin la nici un control), iar cei din familie sa mearga la dispensar, pentru examen radiologic, analize (intra-dermo-reactia la tuberculina – IDR, eventual BCG) si prescriere de medicamente. Aerisirea regulata a incaperii, eliminarea prafului, evitarea mirosurilor puternice pentru a nu declansa tusea, spalarea atenta a veselei bolnavului, dezinfectarea recipientului de colectare a sputei – toate acestea sunt cateva masuri utile si necesare. Bolnavul de tuberculoza transpira mult.
Se comite o mare eroare cand se combate acest fenomen. Nu se folosesc paturi prea groase, dar este foarte necesar sa se asigure un aport sporit de APA, pentru a evita deshidratarea corpului si instalarea constipatiei (datorata repausului la pat), dar indeosebi pentru a inlesni expectoratia (apa este cel mai bun expectorant), care duce la eliberarea respiratiei. Tusea productiva sa fie stimulata, bolnavul sa se educe ca trebuie sa tuseasca, dar fara a efectua o inspiratie prea profunda, astfel incat tusea sa decurga fara efort. Pornind de la observatia ca virulenta agentului patogen al tuberculozei este mai putin importanta comparativ cu vulnerabilitatea organismului la aceasta agresiune, cat si de la faptul ca microbul devine mereu rezistent la noi medicamente si ca aceasta “cursa” microb – antibiotic nu poate continua la nesfarsit, se preconizeaza o schimbare totala a strategiei terapeutice prin identificarea factorilor ce asigura rezistenta la boala a persoanelor imune.
Consolidarea tratamentului prin mijloacele spirituale sugerate de Parintele Cleopa
El insusi fiind grav bolnav de plamani (cu hemoragie), a alaturat credintei si rugaciunilor, la sfatul unui alt calugar, o fiertura de radacini de urzici, pe care a baut-o constant. Procedand astfel, s-a vindecat. “Vindecarea este actiunea lui Dumnezeu si a fost completa, pentru ca la raze nu s-a mai vazut nici o urma de boala.”
De la Parintele Cleopa aflam ca: rugaciunea este hrana si viata sufletului. Sufletul fara rugaciune moare. Mai departe, Parintele zice: “Cea mai mare slujba pentru bolnavi este Sfantul Maslu. Mai intai spovediti-va de toate pacatele si apoi faceti Sfantul Maslu, cu cel putin trei preoti. Nici un lucru sa nu faci pana nu te insemnezi cu Sfanta Cruce. Toate relele se topesc de puterea Crucii”.
Inchei precizand ca tuberculoza fiind o boala molipsitoare, colaborarea bolnav-medic-familie asigura stingerea focarului, iar daca boala a ramas inactiva doi ani, riscul recidivarii este mic. Supravegherea fostului bolnav trebuie sa fie insa indelungata, pentru siguranta sa si a celor din jur.
