Vitamina E
Supliment Alimentar
Un antioxidant extraordinar
Vitamina E, un antioxidant împotriva procesului de îmbătrânire, inversează „căderea” funcţiei de imunitate odată cu vârsta şi împiedică celulele creierului să îmbătrânească. Funcţionează mai bine decât un medicament prescris, pentru prevenirea bolii Alzheimer.
Administrarea zilnică de suplimente de vitamina E va reduce substanţial riscul dumneavoastră de a face atacuri cerebrale şi atacuri de cord. Dacă aţi avut deja un atac de cord, vitamina E poate reduce simţitor riscul de a mai face unul.
- Vitamina E vă păstrează pielea tânără, protejând-o de radiaţiile UV şi de ozon, principalele cauze ale apariţiei ridurilor, a petelor maronii şi chiar a cancerului.
- Vitamina E alină simptomele artritei şi ale altor boli inflamatorii.
- Vitamina E reduce riscul apariţiei cancerului de prostată la bărbaţi şi poate reduce creşterea celulelor de cancer la sân.
- Doză zilnică recomandată: 30 U.I.
- Planul Packer: 500 miligrame pe zi de amestec de tocoferoli şi
- Surse: Ulei vegetal crud, nuci, unt de nucă, ulei de orez, orz şi cantităţi mici de legume verzi cu frunze.
„Iau vitamina E pentru inimă.” „Am început să iau vitamina E după ce am citit într-o revistă de sănătate că este bună pentru artrită. M-a ajutat mult.” „Iau vitamina E ca să arăt mai tânără”
Dacă întrebaţi o cameră plină de oameni de ce iau ei vitamina E – aşa cum am făcut noi recent – veţi auzi o mulţime de răspunsuri diferite. Când vine vorba despre vitamina E, fiecare are părerea sa.
Timp de peste şaptezeci de ani, vitamina E a făcut obiectul multor dezbateri şi speculaţii. înainte să ştim ce poate face vitamina E, adversarii au spus că este inutilă, iar susţinătorii pretindeau că este de fapt un remediu bun pentru orice, de la artrită la infertilitate şi cancer.
După multe decenii şi mii de studii, noutăţile privind vitamina E nu contenesc să ne uimească şi până şi cei mai înfocaţi susţinători ai acesteia nu şi-au putut imagina amploarea potenţialelor sale avantaje.
Studiez vitamina E de peste treizeci de ani şi m-am implicat în numeroase cercetări ştiinţifice care au dus la schimbări radicale privind înţelegerea calităţilor acestei vitamine. De fapt, Laboratorul Packer se află în aceeaşi clădire cu Universitatea Berkeley din California, unde cei doi oameni de ştiinţă care au descoperit primii vitamina E au realizat cele mai multe din lucrările lor.
Înainte de a vă povesti despre prezent, daţi-mi voie să trec în revistă trecutul vitaminei E. Vitamina E a fost identificată în 1922 de oamenii de ştiinţă Herbert Evans şi Katherine Bishop, care au observat că o substanţă neidentificată găsită în salata verde împiedica femelele şoarecilor să piardă sarcinile. Dacă şoarecii nu mâncau salată verde, nu puteau duce la termen sarcina. Această substanţă misterioasă a fost în cele din urmă izolată din uleiul din germeni de grâu în 1936, inclusiv la Berkeley, şi a fost denumită tocoferol, de la cuvintele greceşti tokos (naştere) şipherein (a purta). Sufixul —ol arată că respectivul compus este un fenol sau alcool. Deoarece vitamina E previne pierderea sarcinii la şoareci, publicul a aflat repede despre vitamina care te poate face „Sexi”, ceea ce, desigur, i-a făcut pe mulţi oameni de ştiinţă să se îngrijoreze în privinţa ei.
Vitamina E este o familie de molecule formate din patru tocoferoli diferiţi şi patru tocotrienoli diferiţi, toţi aproape identici ca structură. Cu toate că alfa tocoferol este cel mai cunoscut, şi ceilalţi sunt extrem de importanţi. Din păcate, alimentaţia modernă scoate din alimente toate formele vitaminei E naturale, care ne lasă pe mulţi dintre noi fără acest antioxidant cheie. Aproape jumătate din toţi adulţii din SUA iau suplimente de vitamina E, însă cele mai multe suplimente de vitamina E conţin doar un singur fel de vitamină E — alfa tocoferol – nu şi pe celelalte. Dacă luaţi doar alfa tocoferol, sunteţi lipsit de toate avantajele oferite de întreaga familie a vitaminei E. De aceea recomand administrarea suplimentelor de vitamina E care includ întregul spectru format din toate componentele vitaminei E naturale, tocoferoli şi tocotrienoli.
În afară de prevenirea avortului la rozătoare, rolul vitaminei E în organism a fost lămurit de cercetători. Studiile pe animale au arătat că deficienţele extreme de vitamina E pot cauza slăbirea severă a muşchilor. Biochimiştii ştiau că vitamina E e un antioxidant şi că poate preveni degradarea oxidativă ce duce la râncezirea grăsimilor şi uleiurilor polinesaturate, în contact cu aerul. De fapt, o utilizare comercială timpurie a vitaminei E a dus la întârzierea stricării alimentelor. Acest lucru însă nu a părut relevant pentru oameni, deoarece, în acea perioadă, nu se dovedise că grăsimile erau oxidate şi în organism.
Într-un experiment din anul 1954, A.L. Tappel, un renumit biochimist de la Universitatea Davis din California, a demonstrat în cele din urmă că în acelaşi fel în care vitamina E previne râncezirea grăsimii din alimente în urma oxidării, previne şi râncezirea grăsimii din sângele nostru, datorată aceluiaşi duşman -oxigenul. Oxidarea grăsimii din organism este cunoscută ca peroxidare lipidică şi se crede acum că este principala cauză a bolilor de inimă. Mai important, Dr. Tappel a arătat că vitamina E ar putea opri peroxidarea lipidică.
L-am întâlnit pentru prima dată pe Dl. Tappel în 1959, când urmam cursuri post-universitare la Universitatea din Pennsylvania, iar el era un profesor itinerant în căutarea unui laborator. Spre mulţumirea mea, m-a ales pe mine şi mi-a trezit interesul în cercetarea vitaminei E. A.L. Tappel şi cu mine eram o echipă de oameni diferiţi. Pe cât de tăcut şi închis era el, pe atât de vorbăreţ şi de deschis eram eu. în laborator, făcea aproape militărie – îşi executa planurile şi lucrările cu o intensitate care scotea la iveală un alt aspect al personalităţii sale. Cu toate acestea, o minunată relaţie de colaborare a dus la o prietenie de o viaţă. La Universitatea din Pennsylvania, după o lungă zi de muncă, obişnuiam să mergem acasă luând-o pe străzile din West Philadelphia, speculând cu privire la impactul pe care studiul nostru asupra antioxidantilor l-ar avea până la urmă asupra ştiinţei în general şi asupra practicii medicale în special. Îmi face plăcere să constat că multe din lucrurile pe care le-am prevăzut s-au întâmplat. Mai târziu am devenit colegi, atunci când m-am alăturat facultăţii, la Universitatea din California.
Mare parte din munca mea s-a concentrat asupra rolului vitaminei E în reţeaua de antioxidanţi, unde funcţionează ca antioxidantul primar solubil în grăsime al organismului.
În reţeaua de antioxidanţi, vitamina E este reciclată de vitamina C, acidul lipoic şi Coenzima Q10. Chiar dacă luaţi vitamina C şi acid lipoic, aveţi nevoie să luaţi şi vitamina E. Fiecare antioxidant de reţea are propria sa funcţie, care nu poate fi îndeplinită de alţii.
Ceea ce face ca vitamina E să fie unică, este că ea poate circula prin porţiunile grase din membrana celulei, lucru inaccesibil pentru ceilalţi antioxidanţi de reţea. Doar vitamina E se poate deplasa în acest mediu, căutând şi eliminând radicalii liberi. Deoarece vitamina E este solubilă în grăsime şi nu în sânge, care este în principal apă, pentru a circula prin sânge, vitamina E trebuie purtată într-o particulă complexă, numită lipoproteină, care este produsă în ficat şi se deplasează prin sânge, livra grăsimea şi colesterolul celulelor pentru creştere şi întreţinere.
Există diferite feluri de lipoproteine, în funcţie de tipurile de grăsime pe care le transportă. Lipoproteină cu densitate mică (LDL), cunoscută şi drept colesterol rău, livrează colesterol la ţesuturi. Lipoproteină cu densitate mare (HDL), cunoscută şi drept colesterol bun, cară colesterolul înapoi la ficat pentru a fi eliminat prin bilă.
Comparativ cu numărul de molecule grase din membranele celulei, vitamina E este prezentă în concentraţii uimitor de mici – pentru fiecare 1.000-2.000 molecule lipidice, una singură este de vitamina E. Chiar dacă vitamina E este prezentă în cantităţi atât de mici, realizează o funcţie vitală. Practic singură, vitamina E protejează lipoproteinele de radicalii liberi sau de oxidare, acelaşi proces care transformă untul în aliment rânced. Vitamina E este adesea denumită antioxidant care „rupe lanţul”, deoarece opreşte lanţul biochimic de evenimente care duc la împrăştierea radicalilor liberi, împiedicând degradarea lipidelor şi proteinelor.
Nivelul ridicat de lipoproteine este un factor de risc pentru bolile de inimă, precum şi pentru multe alte boli, inclusiv cancerul. De fapt, aţi auzit fără îndoială că creşterea peste normal a nivelului colesterolului poate duce la creşterea semnificativă a riscului de atac de cord. Un nivel ridicat al colesterolului este un indiciu că organismul dumneavoastră nu prelucrează suficient de repede lipoproteinele, ceea ce înseamnă că lipoproteinele circulă în sânge. Acestea, la rândul lor, sporesc riscul atacului radicalilor liberi, care pot iniţia o avalanşă de evenimente ducând, în final, la boli de inimă.
