✝

PSALMUL 37

Al lui David.

1. Doamne, nu cu mânia Ta sa ma mustri pe mine, nici cu iutimea Ta sa ma certi.

2. Pentru ca sagetile Tale s-au înfipt în mine si m-au întarit pe mine .
3. Nu este vindecare în trupul meu in fata mâniei Tale; nu este pace în oasele mele in fata pacatelor mele.
4. Ca faradelegile mele au covârsit capul meu, ca o sarcina grea ce au apasat peste mine.
6. Chinuitu-m-am si m-am gârbovit pâna în sfârsit, si toata ziua umblam mâhnindu-ma.
7. Că şalele mele s-au umplut de putreziciune  şi nu este vindecare în trupul meu.
8. Necajitu-m-am si m-am smerit foarte; am racnit din suspinarea inimii mele.
9. Doamne, înaintea Ta este toata dorita mea si suspinul meu spre Tine care nu sta ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, m-a parasit taria mea si lumina ochilor mei caci acesta nu este cu mine.
11. Prietenii mei si vecinii mei s-au apropiat în preajma mea si au sezut; ai mei departe au stat.
12. Si se sileau cei ce cautau sufletul meu si cei ce cautau cele rele mie imi graiau desertaciuni si viclesuguri toata ziua cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam si ca un mut ce nu-si deschide gura sa.
14. Si m-am facut ca un om ce nu aude si nu are în gura lui mustrari.
15. Ca spre Tine, Doamne, am nadajduit; Tu ma vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16. Ca am zis, ca nu cumva sa se bucure de mine vrajmasii mei; si când s-au clatinat picioarele mele, împotriva mea s-au semetit.
17. Ca eu spre batai sunt gata si durerea mea înaintea mea este pururea.
18. Ca faradelegea mea eu o voi vesti si ma voi îngriji pentru pacatul meu;
19. Iar vrajmasii mei traiesc si s-au întarit mai mult decât mine si s-au înmultit cei ce ma urasc pe nedrept.
20. Cei ce îmi rasplatesc rele pentru bune, ma defaimau, ca urmam bunatatea.
21. Nu ma lasa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te departa de la mine;
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Cand citim Psalmii?

Comentarii – Psalmii 37

1 Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;

Luther a spus despre Psalmul 37: “Aici este răbdarea sfinţilor”. În el, psalmistul e preocupat de problema triumfului aparent al celui nelegiuit. Problema e rezolvată în mintea psalmistului prin recunoaşterea de către el a faptului că aparenta prosperitate este ceva trecător. El ne sfătuieşte, datorită vârstei sale înaintate (vezi v. 25), să ne încredem în Dumnezeu, care la vremea hotărâtă îi va pedepsi pe păcătoşi şi îi va răsplăti pe cei drepţi. Psalmul este o desfăşurare sub formă de acrostih (vezi p. 625) a învăţăturii primului verset. Construcţia de acrostih e destul de regulată, fiecare literă ebraică fiind de obicei la începutul a două versete. În versetul 7, 20 şi 34 litera e la începutul unui singur verset; în v. 29, şade apare în loc de ‘ayin. Totuşi, unii susţin că ‘ayin îşi are locul lui obişnuit la începutul ultimei părţi a versetului 28, stând la începutul propoziţiei: “Totdeauna ei sunt sub paza Lui; dar sămânţa celor răi este nimicită”. Însă ‘ayin este precedat de prefixul lamed care nu este ceva obişnuit în psalmii-acrostih. La fel ca alţi psalmiacrostih (vezi Psalm 25), în psalmul acesta nu există atât de mult o dezvoltare de idei, cât o extindere a temei centrale în diferite direcţii. Învăţătura este eficientizată prin forţa cumulativă a repetării. Tema Psalmului 37 este asemănătoare cu aceea a Psalmului 73 şi a soliei cărţii lui Iov. Toate tratează dreptatea lui Dumnezeu în procedeele Lui cu aceia care Îl servesc şi cu aceia care nu Îl slujesc.

Cu privire la preambul vezi p. 616.

1. Nu te mânia. Literal, “nu te înfierbânta [în supărare]”. Nu te necăji sau nu te supăra din cauza succesului aparent al celui nelegiuit (vezi Proverbe 24,19). Noi, creştinii, ar trebui să învingem enervarea, deoarece când suntem enervaţi pierdem perspectiva şi claritatea viziunii. Mai mult, când suntem furioşi pe un om păcătos, nu mai suntem în stare să-l ajutăm şi totodată ajungem noi înşine să greşim.

Şi nu te uita cu jind. Vezi Proverbe 3,31; 23,17; 24,1.19; cf. Psalm 73,3. Psalmul începe în stilul Proverbelor şi continuă astfel în cea mai mare parte ai lui.

2 căci sunt cosiţi iute ca iarba şi se veştejesc ca verdeaţa.

Ca iarba. O figură de stil obişnuită (vezi Psalm 90,5.6; 103,15).

3 Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.

Încrede-te. Cele mai bune leacuri împotriva nemulţumirii este încrederea în Dumnezeu şi preocuparea de a face ceea ce este valoros pentru Dumnezeu şi pentru om. Locuieşte. Literal, “tu să locuieşti”, o poruncă. Porunca lui Dumnezeu garantează locuirea de durată în ţară; nu e necesar să se caute siguranţă prin fugă.

Umblă în credincioşie. [cu adevărat vei fi hrănit, KJV ]. Literal, “hrăneşte-te” sau “mergi la păşune”, tot la modul imperativ. Unii preferă să traducă această expresie prin “hrăneşte-te cu credincioşie”. Versetul acesta oferă patru reguli pentru a păstra sufletul şi mintea calme când suntem nedumeriţi de aparenta prosperitate a celui nelegiuit: (a) să ne încredem în Dumnezeu; (b) să ne preocupăm de facerea binelui; (c) să locuim liniştit acolo unde ne pune Dumnezeu; şi (d) să căutăm să fim credincioşi lui Dumnezeu.

4 Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

Să-ţi fie desfătare. Dacă alegem şi ne place ceea ce-I place lui Dumnezeu, ne vom bucura de împlinirea dorinţelor inimii noastre (literal, “cererile”). Despre identificarea drepturilor şi ţintelor noastre cu planurile lui Dumnezeu pentru noi, vezi DA 668.

5 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,

Încredinţează-ţi soarta. [încredinţează-ţi calea, KJV]. Literal, “rostogoleşte-ţi calea” (vezi la Psalmul 22,8; cf. 1 Petru 5,7). Povara care este prea grea pentru noi o putem trece (prin rostogolire) asupra Domnului. Se spune despre David Livingstone că a remarcat că versetul acesta l-a sprijinit în orice răscruce a drumului său pe perioada cât a trăit în Africa, aşa cum a făcut-o şi în Anglia.

Încredinţează. Vezi la v. 3. El va lucra. Ebr. ‘Asah, pur şi simplu, “El va aduce la îndeplinire” sau “El va lucra” (RSV). Direcţia în care El va lucra este arătată în v. 6.

6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amiază.

Dreptatea. Dacă atunci când suntem vorbiţi de rău ne încredem în Dumnezeu, El va face ca norii să se împrăştie, aşa încât adevăratul nostru caracter şi adevăratele noastre motive să fie tot atât de limpezi ca şi cristalul (vezi Ieremia 51,10).

7 Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

Taci. Dacă am putea să rămânem liniştiţi şi tăcuţi un timp, am auzi glasul lui Dumnezeu care

linişteşte valurile din sufletul nostru.

Nădăjduieşte. Vezi la Psalm 25,3; 27,14.

Nu te mânia. Vezi la v. 1.

8 Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.

Lasă mânia. Psalmistul continuă să ne dea sfaturi cu privire la atitudinea noastră faţă de oamenii răi. Nu vă îngăduiţi să cultivaţi simţăminte de mânie faţă de ei sau faţă de Dumnezeu pentru că le îngăduie să le aibă succes pentru un timp. Sfârşitul lor e în mâna Lui.

Nu te supăra. O repetare a expresiei cheie (vezi la v. 1).

La rău. Expresia sună de fapt astfel: “nu te necăji doar pentru a face rău”. Mânia şi supărarea conduc la fapte rele. Răul cultivat în inimă este păcat şi duce la păcat pe faţă.

9 Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni ţara.

Nădăjduiesc. Compară v. 7. Versetele 9 la 15 se ocupă mai ales de soarta nelegiuiţilor.

Vor stăpâni ţara. [Vor moşteni pământul, KJV]. Vezi v. 3.11.22.29.34. Firul acesta de aur al mângâierii traversează tot psalmul. Vezi şi Psalm 25,13; Isaia 57,13; Matei 5,5.

10 Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.

Nu va mai fi. Cuvintele acestea vor avea o împlinire unică prin nimicirea finală a făcătorilor de rele şi prin înlăturarea păcatului din univers (Vezi DA 763; GC 544, 545).

11 Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace.

Moştenesc ţara. [Moştenesc pământul, KJV]. Vezi la v. 3.9.

Belşug de pace. Lucrul acesta va fi adevărat îndeosebi atunci când nu vor mai fi nici păcătoşi, nici păcat.

12 Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui.

Scrâşneşte din dinţi. Compară cu Psalm 35,16.

13 Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua.

Domnul râde. [Domnul va râde, KJV]. Vezi la Psalm 2,4. Psalmistul foloseşte limbajul oamenilor. Ziua. Compară cu 1 Samuel 26,10; Iov. 18,20; Ieremia 50,27.31.

14 Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să înjunghie pe cei cu inima neprihănită.

Nenorocit şi sărac. Vezi la Psalm 9,18.

Cu inima neprihănită. Literal, “cel cu calea cinstită”. Un număr de manuscrise ebraice şi LXX redau: “cu inima neprihănită” (Vezi Psalm 50,23; Galateni 1,13; Efeseni 4,22 etc.).

15 Dar sabia lor intră în însăşi inima lor, şi li se sfărâmă arcurile.

În însăşi inima lor. Răul e ca un bumerang, se întoarce împotriva celui l-a făcut (vezi Psalm 7,15.16; 9,15; cf. Estera 7,10).

16 Mai mult face puţinul celui neprihănit decât belşugul multor răi.

Mai mult face. Vezi Proverbe 15,16. Versetele 16-34 se ocupă mai ales de soarta de la urmă a celor evlavioşi. Belşugul. [Bogăţiile, KJV]. Sau “abundenţa”.

17 Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijină pe cei neprihăniţi.

Braţele. Versetul acesta, care seamănă cu un proverb, este un exemplu de paralelism antitetic simplu (vezi p. 24).

18 Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.

Cunoaşte. Vezi Psalm 1,6.

Zilele. Adică ce se întâmplă celui drept zi după zi (figură de stil, numită metonimie). Vezi la Psalm 31,15.

19 Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.

Verset ce nu a fost comentat.

20 Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşuni: pier, pier ca fumul.

Cele mai frumoase păşuni. [cu grăsimea mieilor, KJV]. Ebr. kigar karim, al cărui sens nu e clar. Yaqar este, literal, “valoare”. Ideea de grăsime e derivată din observaţia că părţile valoroase ale mieilor sunt cele grase. Karim poate fi tradus şi “păşuni”, ca în Isaia 30,23. Prin urmare, mulţi traduc expresia “cele mai frumoase păşuni”, un simbol potrivit într-o ţară unde păşunea bogată era arsă de căldura excesivă verii. Unii sugerează o uşoară modificare a punctuaţiei vocalice şi o schimbare din r în d, două litere care se confundă uşor în limba ebraică. Aceasta are ca rezultat traducerea: “ca arderea cuptoarelor”. LXX are o exprimare cu totul diferită, redând partea a doua a versetului în felul următor: “şi vrăjmaşii Domnului când au fost onoraţi şi proslăviţi, au pierit de tot, precum fumul”.

Ca fumul. Vezi Psalm 102,3.

21 Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos şi dă.

Cel neprihănit este milos. Versetele 21 şi 22 sunt două perechi de paralelism antitetic (vezi p. 24) punând în contrast caracterul şi starea celui nelegiuit cu cele ale celui drept. Cei nelegiuiţi nu-şi pot plăti datoriile, cei drepţi au de ajuns pentru acte de binefacere (vezi făgăduinţa din Deuteronom 15,6; 28,12.44).

22 Căci cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara, dar cei blestemaţi de El sunt nimiciţi.

Verset ce nu a fost comentat.

23 Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui;

Verset ce nu a fost comentat.

24 dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.

Dacă se întâmplă să cadă. Poate că în primul rând psalmistul se referă la poticnire şi cădere în nenorocire, dezamăgire sau necaz (vezi la Psalm 34,19). S-ar putea ca el să fi avut în vederea şi căderea în păcat. Omul drept nu e fără păcat, dar când face o greşeală, ia imediat măsuri pentru a

o îndrepta. “Când suntem îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Hristos, nu vom mai avea plăcere pentru păcat, deoarece Hristos va locui cu noi. S-ar putea să facem greşeli, dar vom urî păcatul care a produs suferinţe Fiului lui Dumnezeu” (E. G. White, RH 18 martie 1890; citat în MYP 338).

Îl apucă de mână. Literal, “îi susţine mâna”. Dumnezeu îi susţine mâna sau îl apucă de mână, ca nu cumva să se prăbuşească de tot când cade (vezi Isaia 41,13; 43,2).

25 Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.

Am îmbătrânit. Mărturia personală a psalmistului, în urma unei vieţi de observare atentă şi de experienţă. Versetul arată că psalmistul a scris psalmul la maturitate. El nu poate spune că cei drepţi nu suferă lipsuri, ci că ei nu sunt părăsiţi de Dumnezeu atunci când trec prin vremuri de suferinţă. În cele din urmă, le merge bine, deoarece Dumnezeu veghează asupra urmaşilor lor. Psalmistul exprimă un adevăr general: adevărata religie îi face pe oameni să fie harnici şi independenţi şi-i scapă de nevoia de a cere altora pentru ca să se întreţină. Despre tabloul contrar, vezi Iov 15,20.23.

26 Ci el întotdeauna este milos şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi.

Totdeauna. Literal, “toată ziua”.

Dă cu împrumut. În timp ce nelegiuitul ia cu împrumut (vezi la v. 21).

27 Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.

Depărtează-te de rău. Versetul acesta exprimă învăţătura psalmului (vezi Psalm 34.14).

28 Căci Domnul iubeşte dreptatea şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar sămânţa celor răi este nimicită.

Dreptatea. [Judecata ,KJV ]. În acest punct nu apare un verset care să înceapă cu ‘ayin, totuşi ea este litera a doua în propoziţia tradusă: “Totdeauna ei sunt sub paza Lui (vezi p. 722).

29 Cei neprihăniţi vor stăpâni ţara şi vor locui în ea pe vecie.

Vor stăpâni ţara. [Moştenesc ţara, KJV]. Vezi v. 3.9.11.22.34.

Pe vecie. Notează repetarea ideii (vezi v. 27-29).

30 Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trâmbiţează dreptatea.

Vesteşte. [Vorbeşte, KJV]. Ebr. hagah, “a murmura”, “a medita” (vezi la Psalm 1,2, unde hagah e tradus “a cugeta”; vezi la Psalm 35,28).

31 Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.

Legea. Ebr. torah (vezi Proverbe 3,1).

În inima lui. Vezi Deuteronom 6,6; Psalm 40,8. O nouă experienţă a legământului (vezi Evrei 8,8-13).

32 Cel rău pândeşte pe cel neprihănit şi caută să-l omoare.

Verset ce nu a fost comentat.

33 Dar Domnul nu-l lasă în mâinile lui şi nu-l osândeşte când vine la judecată.

Nu-l lasă. Sau “părăseşte”. În mâinile lui. Un idiom ebraic care înseamnă “în puterea lui”. Osândeşte. Când oamenii osândesc pe nedrept un om drept, Dumnezeu îl achită (vezi 1 Corinteni 4,3.4).

34 Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.

Nădăjduieşte. Compară cu Psalm 27,14.

Vei vedea. În cele din urmă, va veni reabilitarea a ceea ce este drept şi sfinţii vor vedea triumful adevărului. Afirmaţia psalmistului nu trebuie să fie înţeleasă ca exprimând o pornire spre răzbunare, ci mai degrabă ca o previziune privind triumful final al dreptăţii şi al iubirii lui Dumnezeu (vezi Maleahi 9,3).

35 Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

Am văzut. O mântuire prin experienţă personală (vezi v. 25).

Un copac verde. Ebr. ‘ezrach ra’anan, al cărui sens este literal, “băştinaş”, “cetăţean cu drepturi civile depline” (Exod 12,49; Levitic 16,29; etc). Ra’anan înseamnă “luxuriant”, “plin de frunze”. Poate LXX a păstrat traducerea corectă în varianta ei, “cedrii Libanului”. Unii sugerează sensul “un pom ce nu a fost niciodată mutat”.

36 Dar, când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

L-am. Omul nelegiuit (vezi la v. 10; vezi de asemenea 8T 127).

37 Uită-te bine la cel fără prihană şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.

Are parte. [Sfârşitul; KJV]. Ebr. ‘acharith, un cuvânt cu o varietate de sensuri, ca de pildă “sfârşitul la care a ajuns cineva” (vezi Numeri 23,10; Proverbe 1,19; etc.) sau “cel din urmă”, “rămăşiţa”, “viitorul” (Proverbe 23,18; Ieremia 29,11). Psalmistul se gândeşte la rezultatul final al celui drept, iar rezultatul acela e triumf, în contrast cu rezultatul final al celui nelegiuit, aşa cum e exprimat în versetul următor.

38 Dar cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii, sămânţa celor răi este prăpădită.

Cu toţii. Mai bine “laolaltă”.

Sămânţa celor răi. [sfârşitul nelegiuiţilor, KJV]. Sau, “viitorul nelegiuiţilor” (vezi la v. 37). Contrastul cu cel drept e deplin.

39 Scăparea celor neprihăniţi vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

Ocrotitorul. [Tăria, KJV]. Sau “locul de scăpare”, “fortăreaţă”. În ciuda triumfului aparent al celor nelegiuiţi, Dumnezeu e locul de scăpare al celor drepţi, iar aceia care îşi pun încrederea în El vor fi în cele din urmă izbăviţi.

40 Domnul îi ajută şi-i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă, pentru că se încred în El.

Pentru că se încred. Vezi la v. 3. Când se studiază acest psalm, e bine să se păstreze în minte gândul că viaţa aceasta este o şcoală care ne pregăteşte pentru viaţa viitoare, este preludiul vieţii veşnice. În final va fi bine pentru cei drepţi.