Prospecte medicamente & naturiste

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN ABORDARE INTRAOSOASĂ

Când perfuzarea venoasă rapidă este imposibilă, alternativa de administrare intraosoasă presupune intrarea lichidelor, medicamentelor şi transfuziilor direct în cavitatea medulară a osului, cu o reţea vasculară bogată.

Calea intraosoasă de abord este folosită în urgenţe majore (stop cardio-respirator, colaps, traumatisme, etc.) sau la copii. Pe calea intraosoasă pot fi administrate orice medicamente şi lichide, fiind de multe ori, o alternativă salvatoare.

Abordul se face de obicei pe faţa anterioară a tibiei, în porţiunea proximală şi medială, datorită suprafeţei late şi întinse, precum şi tegumentelor subţiri care acoperă osul. Această manevră este făcută de medic, asistat de asistentă.

Abordarea intraosoasă este contraindicată la pacienţii cu osteogeneză imperfectă, osteoporoză, fractură, datorită riscului de extravazare subcutanată a substanţelor administrate.

Materiale necesare:

- ac special pentru puncţie osoasă (la copii se poate folosi unul pentru puncţie lombară) la care să se poată adapta seringă sau perfuzor, transfuzor

- paduri cu betadină sau iod

- comprese

- mănuşi sterile

- câmp steril

- soluţie de heparină

- medicaţia de administrat şi seringă sau perfuzor, în funcţie de ce se doreşte

- xilină 1%

Pregătirea echipamentului:

- se pregăteşte soluţia de perfuzat, astfel încât să poată fi imediat ataşată

- se etichetează soluţiile care se administrează

Administrare:

- se confirmă identitatea pacientului

- dacă pacientul este conştient şi nu este copil, se explică procedura pacientului şi locul de puncţionare

- se va obţine consimţământul pacientului sau a familiei pentru efectuarea manevrei

- se întreabă pacientul dacă este alergic la lidocaină (xilină) sau se testează dacă nu a mai folosit, dacă nu ştie, sau dacă este copil

- se spală mâinile

- se poate administra un sedativ, dacă medicul indică

- se poziţionează pacientul în funcţie de locul ales pentru puncţie

- se oferă medicului mănuşile sterile şi padurile cu betadină sau iod. Acesta, în mod steril, va dezinfecta locul puncţiei şi va lăsa să se usuce, apoi va acoperi cu un câmp steril cu o deschizătură la locul de puncţionare

- se oferă medicului seringa, cu doza indicată de lidocaină pentru efectuarea anesteziei locale

- după efectuarea anesteziei se va oferi medicului, în mod steril, acul de puncţionare

- după ce introduce acul, se va verifica corectitudinea manevrei, cu ajutorul unei seringi ataşate, prin aspirare de măduvă, apoi se va spăla cu o seringă cu heparină

- după permeabilizare, se va ataşa perfuzorul

- asistenta îşi va pune mănuşi sterile şi va curăţa locul puncţionării, va securiza şi va fixa acul cu fixatoare sau comprese, va regla ritmul perfuziei, conform indicaţiilor şi va supraveghea locul de puncţionare, pentru a observa eventualele semne de sângerare sau extravazare.

Consideraţii speciale:

- perfuzia intraosoasă trebuie sistată cât mai curând posibil, imediat ce se poate obţine abord venos (preferabil să nu dureze mai mult de 2-4 ore) deoarece creşte riscul de infecţie

- după ce se scoate acul intraosos, se va menţine presiune fermă timp de 5 minute şi se va pansa steril

Complicaţii:

- cele mai comune complicaţii sunt extravazarea lichidelor în ţesutul subcutanat sau subperiostal, datorită unei greşite amplasări a acului

- alte complicaţii pot fi abcesele subcutanate, osteomielitele