Prospecte medicamente & naturiste

Paginile prospectului - articolului medical: 1 2 3

Interacţiuni

Asocieri contraindicate:

Administrarea concomitentă de amiodaronă poate provoca tulburări de contractilitate, de
automatism şi de conducere, prin suprimarea mecanismelor simpatice compensatorii.

Asocieri care necesită prudenţă:

-          Anestezice generale inhalatorii halogenate: beta-blocantele cresc riscul deprimării
miocardice şi al hipotensiunii;

-          Blocante ale canalelor de calciu (bepridil, verapamil şi diltiazem): determină tulburări de
conducere atrio-ventriculară şi deprimarea excesivă a contractilităţii miocardului prin efect
sinergic cu beta-blocantele;

-           Clonidină: beta-blocantele pot exacerba efectul de rebound hipertensiv la întreruperea
bruscă a clonidinei; în cazul administrării concomitente, atenololul trebuie întrerupt cu câteva
zile înaintea întreruperii treptate a clonidinei; la pacienţii trataţi cu clonidină, înlocuirea acesteia
cu beta-blocante se realizează la câteva zile după întreruperea administrării de clonidină;

-          Antiaritmice (propafenonă, chinidină, disopiramidă): asocierea cu beta-blocante
determină tulburări de contractilitate, de automatism şi de conducere;

-          Baclofen: creşte efectul antihipertensiv al atenololului; sunt necesare supravegherea
tensiunii arteriale şi eventual adaptarea dozei de atenolol;

-          Insulină şi antidiabetice orale: beta-blocantele maschează simptomele hipoglicemiei
(palpitaţii şi tahicardie); această asociere necesită prudenţă, eventual adaptarea dozelor;

-          Lidocaină: atenololul poate să crească concentraţia plasmatică a lidocainei şi riscul de
reacţii adverse neurologice şi cardiace ale anestezicului local; se impun adaptarea dozei de
lidocaină, supravegherea clinică şi electrocardiografică;

-          Antiacide gastrice: scad absorbţia atenololului; antiacidele se vor administra la un
interval de cel puţin două ore faţă de atenolol;

-            Substanţe de contrast iodate: în caz de şoc sau hipotensiune determinate de aceste
substanţe, beta-blocantele reduc reacţiile simpatice compensatorii; înaintea explorării radiologice
cu substanţe de contrast tratamentul cu atenolol trebuie întrerupt, dacă este posibil.

Alte interacţiuni:

-          AINS: micşorează efectul hipotensiv al atenololului prin inhibarea sintezei
prostaglandinelor vasodilatatoare şi prin retenţie hidrosalină;

-          Blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridinic (nifedipină): asocierea cu atenolol
poate provoca hipotensiune arterială şi deprimarea contractilităţii miocardice la bolnavii cu
insuficienţă cardiacă insuficient controlată prin tratament;

-          Antidepresive triciclice şi neuroleptice: utilizarea concomitentă de atenolol poate
determina hipotensiune arterială şi risc crescut de hipotensiune ortostatică severă;

-          Glucocorticoizi şi tetracosactid: scad efectul antihipertensiv al atenololului prin retenţie
hidrosalină.

Atenţionări speciale

Atenololul poate fi folosit în formele uşoare de astm bronşic sau bronhopneumopatie
cronică obstructivă, administrat iniţial în doze mici. Inainte de începerea tratamentului se
recomandă efectuarea probelor funcţionale respiratorii. In cazul în care criza de astm survine în
timpul tratamentului, se pot administra simpatomimetice bronhodilatatoare.

In insuficienţa cardiacă controlată prin tratament, atenololul se poate administra în doze
mici, crescute progresiv sub supraveghere medicală strictă.

In caz de bradicardie marcată (< 55 bătăi/min) şi în bloc atrioventricular de gradul I, doza
de atenolol trebuie scăzută.

Utilizarea blocantelor p₁ selective în angina Prinzmetal este posibilă în formele uşoare, cu
condiţia administrării concomitente de vasodilatatoare.

La bolnavii cu afecţiuni arteriale periferice (sindrom Raynaud) este de preferat ca
atenololul să fie înlocuit cu un beta blocant cardioselectiv, care prezintă şi acţiune de tip agonist
parţial.

Utilizarea medicamentului în tratamentul hipertensiunii arteriale secundare din
feocromocitom necesită monitorizarea tensiunii arteriale.

La vârstnici, tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere
medicală.

In caz de insuficienţă renală, se adaptează dozele în funcţie de clearance-ul creatininei
(vezi Doze şi mod de administrare).

La pacienţii diabetici trataţi cu insulină sau antidiabetice orale şi cu atenolol este necesară
prudenţă datorită riscului crescut de reacţii hipoglicemice; aceşti bolnavi semnalează mai puţin
simptomele vegetative simpato-catecolaminice, care anunţă hipoglicemia (tahicardie, anxietate,
sudoraţie etc.).

Paginile prospectului - articol medical: 1 2 3