Prospecte medicamente & naturiste

Paginile prospectului - articolului medical: 1 2 3 4 5

CUM SE POATE TRATA INCONTINENŢA URINARĂ ?

Tratarea incontinentei urinare se poate face în două moduri: invaziv sau neinvaziv.

Modul neinvaziv cuprinde recuperarea, adică efectuarea de exerciţii pentru tonifierea muşchilor Kegel şi farmacoterapia.

Modul invaziv, adică intervenţia chirurgicală, constă în restabilirea funcţionalităţii respectivilor muşchi sau în primul rând, ridicarea gâtului vezicii urinare.

Înainte de a trece la tratamentul farmacologic sau chirurgical, nivelul de incontinenţă urinară poate fi redus, în primul rând, prin antrenarea muşchilor Kegel (musculatura planşeului pelvian), care au rol deosebit de important în reţinerea urinei. Funcţionarea corectă a muşchilor Kegel asigura funcţionarea excrectiei şi controlarea reflexului de eliminare a urinei (micţiune).

Totuşi, principalul factor de care depinde tratarea eficientă a incontinenţei urinare este învingerea prejudecăţilor şi a jenei înainte de a merge la doctor. Cel mai adesea femeile între două vârste şi cele vârstnice consideră că incontinenţa urinară este “o pedeapsă de la Dumnezeu”, fiind preţul plătit pentru maternitate. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr.

NU UITAŢI ! INCONTINENŢA URINARĂ ESTE O BOALĂ CARE TREBUIE ŞI POATE FI TRATATĂ

De aceea, trebuie să încercaţi să treceţi peste sentimentul de jenă înainte de a prezenta problema dumneavoastră unei alte persoane şi să mergeţi la un ginecolog sau la un urolog, pentru a discuta despre această afecţiune.

Doctorul va încerca să stabilească cu precizie de ce tip de incontinenţă urinară suferiţi. Vă va pune întrebări despre intervenţiile chirurgicale suferite în zona abdominală şi genitală, va dori să ştie numărul şi evoluţia sarcinilor, dacă aţi mai suferit intervenţii chirurgicale din cauza incontinenţei urinare, ce serviciu aveţi şi, în primul rând, vă va cere să îi descrieţi cu exactitate simptomele prezentate. Va efectua o examinare ginecologică, pentru a stabili dacă organele sexuale nu prezintă semne de atrofiere, va evalua starea ţesuturilor pelviene, localizate în jurul uretrei şi va examina vaginul – muşchii şi ligamentele.

Adesea, la diagnosticare se va folosi un jurnal al micţiunilor, în care pacienta, pe o perioada de 1 – 7 zile va nota frecvenţa şi volumul urinei eliminate, cantitatea de urină scursă, situaţiile în care au apărut scurgerile de urină, cantitatea de lichide consumate, absorbantele folosite, medicamentele luate. Jurnalul va ajuta la evaluarea ulterioară a tratamentului.

De asemenea, poate fi util şi testul absorbantului, ce constă în purtarea unui absorbant curat, uscat, timp de aproape o oră. După aceea, se cântăreşte – dacă greutatea sa a crescut cu cel puţin 2 g, veţi avea dovada incontestabilă a incontinenţei urinare.

Incontinenţa urinară poate apărea în acelaşi timp cu infecţiile tractului urinar. În acest caz, trebuie testată întotdeauna urina – se fac analize generale şi urocultură.

Cea mai bună analiză de specialitate pentru evaluarea funcţionării sistemului urinar, adică a vezicii şi a uretrei, este analiza urodinamica, în timpul căreia se înregistrează: capacitatea vezicii, presiunea din vezică, viteza de curgere şi cantitatea de urină excretată prin uretră, precum şi activitatea muschiului detrusor al vezicii. Analiza constă în plasarea a două catetere: în uretră şi în rect. La acestea, se conectează traductoarele de presiune.

S-au mai cautat :

• www cum se poate trata incontinentea urinara

Paginile prospectului - articol medical: 1 2 3 4 5