COLITA
Inflamarea intestinului gros provoaca dureri abdominale însotite adeseori de diaree sau constipatie.
Colita este o afectiune obisnuita, o usoara inflamare a intestinului. Cand devine cronica, este suparatoare si necesita un lung tratament. Se recomanda o dieta stricta, din care erau excluse: carnea, ouale si albuminele. Erau permise lactatele, piureurile de cereale si legume, mai ales de cartofi, cu unt. Se permitea si sucul de morcovi (un pahar pe zi). Alimentatia trebuia sa fie abundenta, colita provocand deshidratare.
Masuri: sa se evite mesele copioase, mâncatul prea repede, emotiile mari, nu se consuma lichide în timpul mesei, mesele vor fi luate la ore fixe, de 5 on pe zi, mestecând alimentele melt si bine în gura, între mese, vor fi consumate bauturi calde, în timpul noptii, abdomenul va fi invaluit într-o flanela calduroasa.
Tratament: sec de varza simple sae combinat cu cel de morcovi. Se ia câte un pahar între mese, zilnic, tratament câteva luni, cu gauze câteva zile pe luna. Alimente interzise: lapte, brânzeturi fermentate, smântâna, carne de porc, gâsca, rata, vânat, rinichi, ficat, sardele grasimi, ciuperci, patlagele rosii, ridichi, sfecla, ciocolata, here, tuica, vin alb.
ALIMENTE RECOMANDATE
orez vechi de un an, grau, orz, mei, legume verzi fierte cu condimente carminative (condimente care scot gazele din stomac: coriandru, fenicul, anason), iaurt, branza, supa de fasole, ceai verde, cafea, usturoi, ceapa, praz, patrunjel, anason, sparanghel, flori vegetale, apa fiarta de baut, rodii, stafide, curmale.
ALIMENTE NERECOMANDATE
carne, oua, mancare grasa, lapte, bauturi alcoolice, otet, fructe acre, tuberculi, inghetata, sucuri reci de fructe, condimente iuti, zahar, melasa, prune, mancaruri grele.
Colita este o afecţiune obişnuită, o uşoară inflamaţie a intestinului. Când devine cronică, este supărătoare şi necesită un lung tratament.
Se recomandă o dietă strictă, din care sunt excluse: carnea, ouăle şi albuminele.
Permise: lactatele, pireul de cereale şi legume, mai ales de cartofi cu unt. Se permite şi sucul de morcov (un pahar pe zi). Alimentaţia trebuie să fie abundentă, colita provocând de obicei deshidratare.
Tratament:
Se pot folosi următoarele plante medicinale: busuioc, măghiran, muşeţel, roiniţă, salvie, ţintaură.
Modul de folosire al plantelor medicinale:
-Se fac 2 clisme. Prima cu 3-4 pahare de apă caldă. Imediat după scaunul produs, se făcea a doua, compusă dintr-un pahar de zeamă de orez, amestecată cu 30g de zahăr lactic. Lichidul trebuia să rămână în organism toată noaptea. Faptul că provoca gaze în stomac era o reacţie normală, ne îngrijorătoare.
După o săptămână de tratament simptomele dispăreau, dar era indicat să se repete tratamentul încă o săptămână (de 2 ori pe zi, câte 30g). Împreună cu tratamentul de mai sus se mai face următoarea reţetă: se fierbe 15 minute cu un pahar de apă o linguriţă din amestecul- salvie uscată (Salvia officinalis) cu Ţintaură (Centaurea nigra se mai numeşte vineţel) şi flori de muşeţel (Matricaria chamomilla). Se strecoară şi se ia câte 1 lingură la 2 ore. Tratamentul poate fi continuat după nevoie, scăzând treptat dozele şi mărind intervalele dintre ele. Este cea mai eficientă în tulburări gastrice şi digestive.
Pentru colită şi dureri digestive. Se amestecă 30 g frunze de roiniţă, 30g frunze măghiran, 30 g frunze de busuioc, 30 g frunze de muşeţel. Din acest amestec se pune 1 lingură la 250 ml apă rece apoi se fierbe pentru 10 minute şi se strecoară. Se poate consuma câte 1 cană după fiecare masă. Aceste plante au acţiune antispastice şi calmante ale durerilor intestinale.
Tinctura de obligeană.
Acorus calamus.
Produsă de Dacia Plant Sebeş.
Acţiuni.
Intern: analgezic, antispastic, bactericid, calmant, carminativ (Elimină gazele intestinale), diaforetic, digestiv, diuretic şi depurativ, emenogog bun, febrifug, hemostatic, înlătură senzaţia de frig, stabilizează reacţiile auditive, stimulator foarte puternic al apetitului, aperitiv, reglator puternic al peristaltismului stomacal şi al secreţiilor stomacale, sudorific, tonic general, sedativ uşor, tonic nervos (acţionează favorabil asupra sistemului nervos central, îmbunătăţind memoria), vomitiv, mai ales în cantităţi mari, în cantitate mică este antivomitiv.
Extern.
Insecticid, revulsiv slab.
Indicaţii.
Intern: indigestie, digestie dificilă, atonie gastrică şi intestinală, hiposecreţie gastrică, gastrită hiperacidă, ulcer gastric şi duodenal, inapetenţă (Anorexie), anorexie phihică, colită, enterocolită, constipaţie atonă, constipaţie asociată stresului, hemoroizi, adjuvant în cancerul gastric şi intestinal, tulburări de auz, surditate, şoc psihic, isterie, anxietate (stări de frică fără motiv), nevroze, coşmaruri, insomnie, stări de depresie, melancolie, adjuvant în psihoze (schizofrenie- sindrom discordant, paranoia), dureri de cap şi migrene care apar pe fond de nervozitate şi stres, distonie neuro-vegetativă, diabet, hipometabolism, afecţiuni metabolice în general, gripă, convalescenţă, sinuzită, afecţiuni respiratorii cu tendinţa de cronicizare, răguşeală, tuse, bronşită, febră intermitentă, dizenterie (adjuvant), epilepsie, (adjuvant), astm,
reumatism, balonare, dereglări endocrine, nevralgie.
Extern: întărirea gingiilor (în parodontoză), dureri de cap şi migrenă, reumatism, pentru diminuarea dorinţei de a fuma.
Precauţii: nu este recomandată utilizarea în doze mai mari de 4 linguriţe pe zi, poate genera stări puternice de greaţă şi vomă, senzaţie de ameţeală. Există suferinzi de gastrită hiperacidă care nu se „împacă” cu planta, ea generând în cazul lor o accentuare a acidităţii gastrice.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
Tinctura de propolis.
Cea preparată de Dacia Plant Sebeş.
Acţiuni intern: analgezic, antihemoragic, antiseptic al căilor respiratorii medii şi superioare, antiseptic intestinal şi urinar, antiviral, bacteriostatic şi bactericid (anihilează streptococii, stafilococii, salmonella, proteus), febrifug, regenerator epitelial, stimulează procesele de regenerare în ansamblu, stimulent imunitar.
Extern. Antiinfecţios puternic şi cu spectru larg, cicatrizant, analgezic, regenerator epitelial.
Indicaţii.
Intern: guturai, gripă în faza incipientă, dureri de gât (traheită, faringită), bronşită cronică, tuse uscată, tuse chitinoasă, tuse convulsivă, enterită, colită acută şi cronică, infecţii virale la nivelul intestinului şi al tubului digestiv în ansamblu, hipertensiune, ateroscleroză, adjuvant în hepatite de toate tipurile, adjuvant în febra tifoidă, meningită (adjuvant), boli infecţioase însoţite de febră, nefrite, pielo-nefrită, cistită, infecţii reno-urinare în general, prostatită, adjuvant în adenomul de prostată, infecţii cu protozoarul Giardia lambria, tulburări de menopauză.
Extern: amigdalită, faringo-amigdalită, laringită, cancer mamar (adjuvant), cancer al pielii (adjuvant), răni deschise, arsuri de toate tipurile, eczeme infecţioase, aluniţe, negi.
Contraindicaţii. Alergie la propolis. Pentru a evita fenomenele neplăcute, în cazul în care nu ştiţi dacă aveţi su nu intoleranţă la această tinctură, veţi face un test aplicând-o întâi din abundenţă pe o porţiune mică de piele, urmărind efectele care apar. În cazul în care ea nu determină nici un fel de reacţii nedorite (mâncărimi, înroşiri, iritaţie) se poate folosi cu succes.
Tinctura de sunătoare.
Hypericum perforatum.
Produsă de Dacia Plant Sebeş.
Acţiuni.
Intern: antiseptic, antiseptic urinar, diuretic, astringent, sedativ, cicatrizant, vermifug, vulnerar, antifebril, antiinflamator, hepatoprotector, ajută la regenerarea celulei hepatice, coleretic, colagog, antispastic, antianemic.
Extern: analgezic, antiseptic, cicatrizant, decongestionant, antiiritativ, calmant al mâncărimilor.
Indicaţii.
Intern: hepatită, ciroză (adjuvant), icter, diskinezie biliară, inflamaţia vezicii biliare, anemie, spasme gastrice, ulcer, indigestii, boli renale cronice (adjuvant), incontinenţă urinară, tonic uterin în tulburări menstruale, leucoree, hemoroizi, febre intermitente, dureri de cap, migrene, convulsii, sciatică, nevralgii faciale, hidropizie, dizenterie, varice, flebite, inapetenţă, isterie, epilepsie, junghiuri, icter, impotenţă, frigiditate, stări depresive, tulburări psihice şi nervoase asociate menopauzei, coşmaruri, enurezis, pavor nocturn, colită, enterocolită, rectocolită, distonie neuro-vegetativă.
Extern: zona zoster, dermatoze cu mâncărimi, răni, arsuri, în cosmetică pentru tenurile iritate, contra pruritului în alergii, eczeme.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
CEAIURI: infuzie: flori de musetel, 1-2 lingurite la o cana de apa. Se bea o cana dupa mese, flori de coaca soricelului se pun 2 linguri la 112 litre de apa. Se bea intreaga cantitate într-o zi, sunatoarea, se gene o lingura la o cana de apa. Se beau 2-3 cani pe zi. Ceai anticolitic ~ Plafar.
Tratamente: urmatorul tratament era adesea recomandat – se faceau doua clisme.
Prima, cu 3-4 pahare de apa calda. Imediat dupa scaunul produs, se facea a doua, compusa dintr-un pahar de zeama de orez, amestecata cu 30 g zahar lactic. Lichidul trebuia sa ramana in organism toata noaptea. Faptul ca provoca gaze in stomac era o reactie normala, neingrijoratoare.
Dupa o saptamana de tratament, simptomele de colita dispareau, dar era indicat sa se repete tratamentul inca o saptamana, apoi sa se ia zahar lactic inca o saptamana (de doua ori pe zi, cate 30 g).
Impreuna cu tratamentul de mai sus, se mai prescria urmatoarea reteta: se fierbea 15 minute, cu un pahar de apa, o lingurita din amestecul – salvie uscata (Salvia officinalis) + vinetel (Centaura nigra) + flori de musetel (Matricaria chamomilla). Se strecurau si se lua cate o lingura la doua ore. Tratamentul putea fi continuat dupa nevoie, scazand treptat dozele si marind intervalele dintre ele. Medicatia era considerata drept cea mai buna in toate tulburarile gastrice si digestive.
Colita reprezintă o inflamaţie a intestinului gros, datorată de cele mai multe ori unei dereglări a sitemului nervos vegetativ, suferinţelor unui organ din vecinătatea intestinului şi rareori unei afecţiuni generale. Această boala este foarte des întâlnită, însă, din fericire, se obţin ameliorări considerabile cu ajutorul tratamentelor cu plante.
Recomandări fitoterapeutice
• Preparaţi o infuzie din 1 linguriţă de frunze uscate şi mărunte de afin peste care turnaţi 200 ml apă clocotită. Beţi 2-3 căni de ceai zilnic.
• Peste 1 linguriţă de frunze uscate şi mărunţite de busuioc puneţi 200 mi de apă clocotită. Acoperiţi ermetic vasul cu un capac, iar după 10-15 minute strecuraţi printr-o sită deasă. Beţi întreaga cantitate de ceai dimineaţa, pe stomacul gol.
• Fierbeţi 100 g fructe de smochin în 1 l apă rece timp de 15-20 minute. Acoperiţi vasul şi lăsaţi ceaiul să se răcească. Beţi 2-3 căni de ceai pe zi.
• Luaţi înainte de fiecare masă 1 g pulbere de urzică uscată.
