Test pentru diabetici – Microalbuminuria

Microalbuminuria Reprezintă un test care este solicitat la pacientii cu diabet zaharat şi/sau hipertensiune pentru depistarea precoce a afectării rinichiului. Microalbuminuria este definită ca o excreţie nocturnă de 20-200 mg albumină/min sau o concentraţie a albuminei de 20-200 mg/l într-o probă de urină spontană. Diagnosticul de microalbuminurie este confirmat dacă cel puţin 2 sau 3 probe sunt pozitive într-un interval de 3-6 luni. Identificarea în stadii precoce a afectării renale prin detectarea microalbuminuriei ajută medicul clinician în stabilirea unui tratament care să asigure un control adecvat al diabetului şi să împiedice progresia bolii. De obicei microalbuminuria se determină în urina din 24 ore. În ceea ce priveşte frecvenţa testării, recomandările actuale includ determinarea anuală a microalbuminuriei la toţi pacienţii sub 70 ani cu diabet zaharat tip II şi la toţi pacienţii peste 12 ani cu diabet zaharat tip I. În plus, se recomandă ca testul să fie efectuat la un …

Citeste mai multTest pentru diabetici – Microalbuminuria

Analiza Rezistentei la insulina – testul Homa

Indice HOMA (rezistenţa la insulină) Informaţii generale Rezistenţa la insulină reprezintă o condiţie patologică caracterizată printr-un răspuns suboptimal al ţesuturilor periferice la acţiunea insulinei. Rezistenţa la insulină se manifestă în special la nivelul ţesuturilor ce depind de acţiunea insulinei pentru transportul intracelular al glucozei: ficat, muşchi şi ţesut adipos. Efectele rezistenţei la insulină sunt, însă, multiple, deoarece insulina exercită acţiuni fiziologice asupra metabolismului glucidic, lipidic şi proteic, precum şi asupra funcţiei endoteliale. Rezistenţa la insulină este tulburarea metabolică primară asociată cu obezitatea şi pare să fie mediatorul principal al sindromului metabolic. Sindromul metabolic este definit prin prezenţa a 3 din următoarele criterii (conform consensului din 2009 al unor foruri internaţionale importante: Federaţia Internaţională de Diabet, Federaţia Mondială de Cardiologie, Societatea Internaţională de Ateroscleroză, Societatea Americană de Cardiologie): 1. prezenţa obezităţii abdominale (circumferinţa abdominală peste 80 cm la femei şi peste 94 cm la bărbaţii europeni); 2. niveluri crescute ale trigliceridelor …

Citeste mai multAnaliza Rezistentei la insulina – testul Homa

Analiza pentru depistarea diabetului – Hemoglobina glicozilată HbA1c

Hemoglobina glicozilată HbA1c Diabetul zaharat are drept principală caracteristică incapacitatea organismului de a produce şi/sau utiliza hormonul pancreatic insulina cu instalarea unei hiperglicemii cronice. Persistenţa nivelurilor crescute ale glucozei serice poate cauza pe termen lung afectarea vaselor de sânge, a nervilor periferici, a diferitelor organe şi poate conduce la alte condiţii clinice cum ar fi hipertensiunea arterială, accidentele vasculare şi cardiopatia ischemică. Ţinta tratamentului antidiabetic este de a menţine valorile glicemiei cât mai aproape de normal, pentru a reduce apariţia complicaţiilor cardiovasculare, renale, retiniene şi ale sistemului nervos periferic. Efectuarea glicemiei permite evaluarea statusului curent al metabolismului carbohidraţilor la pacienţii diabetici în momentul recoltării probei de sânge. Spre deosebire de aceasta, determinarea hemoglobinei glicozilate oferă o estimare retrospectivă a statusului glicemic independentă de ritmul circadian, dietă şi alte fluctuaţii tranzitorii ale concentraţiei glucozei în sânge (se corelează cu glicemia medie). Glucoza se combină cu hemoglobina continuu şi practic ireversibil de-a …

Citeste mai multAnaliza pentru depistarea diabetului – Hemoglobina glicozilată HbA1c

Valori Biochimie Clinica

Biochimie clinică

Plasma şi elementele figurate din sange

Plasma din sange

Def.: Parte lichidă a sângelui în care se scaldă celulele sanguine (DMed 278).

Valori normale:  apă:       46-47%
                               reziduu: 8-9% (substanţe organice şi anorganice).

Elemente figurate

Valori normale:

DMed
1 – 219
2 – 475 (polinucleare)
6 – 362 (globule albe)
7 – 366
8 – 408
9 – 468 (plachete).

Eritrocite1       F: 4.200.000-5.000.000 /mm3
                                B: 4.500.000-5.500.000 /mm3
                        Copil la naştere: 4.500.000-6.000.000 /mm3

Granulocite2

      Neutrofile3

            Segmentate      2.500-5.500 /mm3
            Nesegmentate   50-250 /mm3

      Euzinofile4 100-200 /mm3

      Bazofile5     20-40 /mm3

Leucocite6      5.000-8.000 /mm3

Limfocite7      1.200-2.400 /mm3

Monocite8       300-640 /mm3

Trombocite9   150.000-300.000 /mm3.

Analize sange
Analize sange

                                             

Variaţii ale valorilor normale

Leucocite din sange

Creşteri fiziologice normale

–  stări de stres (DMed 600)

–  gravidii

–  după efort fizic intens

–  emoţii puternice

–  în tratament cu doze mari de corticosteroizi

–  în injencţii cu adrenalină (DMed 17)

  • Scăderi patologice

–  febra tifoidă şi febra paratifoidă (DMed 234)

–  unele boli infecţioase: gripă, rujeolă, rubeolă, hepatită acută

–  boli ale organelor hematopoetice

–  septicemii (DMed 554)

–  boala de iradiaţie

  • Creşteri patologice

–  boli infecţioase microbiene mai puţin în febra tifoidă şi febra paratifoidă (DMed 234, 318)

–  după necroză tisulară (DMed 417)

–  infarct (DMed 317)

–  tumori (DMed 648)

–  după intervenţii chirurgicale (DMed 174)

–  după hemoragii mari (DMed 282)

–  hemoliză (DMed 282)

–  uremie crescută (DMed 656)

–  comă diabetică (DMed 131)

–  în timpul acceselor de gută (DMed 275)

–  în leucemie (15.000-150.000) (DMed 361).

 
Limfocite din sange

  • Scăderi patologice

–  sub influenţa hormonilor glucocorticoizi
(DMed 266)

–  sindrom Cushing (DMed 156)

–  uremia crescută (DMed 656)

–  boala Hodgking (DMed 305)

  • Creşteri patologice

–  unele boli cronice: TBC, sifilis (DMed 563, 647)

–  unele infecţii virale (DMed 318, 684)

–  unele infecţii bacteriene (tuse convulsivă)
(DMed 649)

–  leucemie limfatică cronică (DMed 361)

–  limfoame maligne (DMed 367).

 Neutrofile din sange

  • Scăderi patologice

–  infecţii bacteriene (febra tifoidă şI febra paratifoidă) (DMed 234, 318)

–  infecţii virale (DMed 318, 684)

–  infecţii fungice sau parazitare (DMed 318)

–  intoxicaţii medicamentoase (DMed 331)

  • Creşteri patologice

–  infecţii generale şi locale (DMed 318)

–  tumori maligne

–  leucemie granulocitară cronică (DMed 275)

–  intoxicaţii (DMed 331).

 Euzinofile din sange

  • Scăderi patologice

–  stări de stres

–  după un tratament cu corticosteroizi

–  în prima fază a infecţiei acute

  • Creşteri patologice

–  o creştere >5% indică parazitoze

–  boli alergice

–  leziuni maligne ale ţesutului hematopoetic

–  leziuni dermatologice distructive.

  Bazofile din sange

  • Creşteri patologice

–  boli alergice (DMed 23)

–  leziuni infecţioase (rujeolă, rubeolă, sinuzite cronice)

–  boli mieloproliferative cronice

–  leucemie granulocitară cronică

–  policitemie vera.

Monocite din sange

  • Creşteri patologice

–  infecţii şi boli parazitare (ex.: malarie)

–  reticuloze proliferative acute (tifos, febră tifoidă)

–  boala lupică

–  boli neoplazice (leucemia)

–  boli limfoproliferative

–  boli mieloproliferative.

 Trombocite din sange

  • Scăderi patologice

–  geneza deficitară sau liza crescută în splină cu distrugeri exagerate cu factori infecţioşi

–  şoc anafilactic

–  stări de defibrilare intravasculară

–  diferite leziuni medulare

–  metastaze medulare (DMed 394)

–  anemie pernicioasă hemolitică (DMed 34)

–  purpură trombocitopenică (scăderi sub 50.000 trombocite /mm3)

  • Creşteri patologice

–  după hemoragii acute

–  după splenectocmie

–  după intervenţii chirurgicale

–  cancere viscerale

–  hiperadrenalism

atrofie splenică

Examene hematologice din sange

Hematocrit din sange

Def.: Mărime a volumului ocupat de globulele roşii într-o probă de sânge în raport cu volumul probei, exprimată în procente (Dmed 278).

Valori normale:  B: 42-48%
                                F: 40-43%.

Hemoglobina din sange

Valori limită:      B: 13-17 g/100 mL                     Valori medii:   15 g/100 mL
                              F: 11-15 g/100 mL                                          13 g/100 mL.

VSH (VSE) din sange

Def.: Viteza de sedimentare a hematiilor (viteza de sedimentare a eritrocitelor) = Viteza cu care globulele roşii se separă de plasma sanguină şi se depun la fundul tubului aşezat în poziţie verticală (DMed 690).

Valori normale:        la o oră          la două ore
                        B: 1-10 mm          7-15 mm
                        F: 2-12 mm          12-20 mm.


  • Creşteri patologice

 –  boli infecţioase

–  boli inflamatorii (ex. tuberculoză activă, reumatism poliarticular acut)

–  septicemii (DMed 554)

–  leucoze

–  mielom

–  boala Hodgkin – neoplasm al ganglionilor limfatici (DMed 305)

–  nefroze (DMed 418)

–  boli de colagen (DMed 125).

  • Scăderi patologice

–  boli alergice

–  hepatită epidemică (DMed 285)

  • Creşteri fiziologice normale

–  menstruaţie (DMed 393)

–  ultimele luni de sarcină (DMed 535)

–  la copii.

Timp de sângerare (TS) din sange

Durată necesară pentru ca o incizie de dimensiuni standardizate, practicată în scop semdiagnostic, să înceteze să mai sângereze (DMed 625).

Valori normale:  2-4 minute.

Timp de coagulare (TC) din sange

Valori normale:  2-4 minute.

  • Creşteri

–  hemofilie (DMed 280)

–  afibrinogenie.

Fibrinogen din sange

Def.: Proteină plasmatică sintetizată în ficat şi intervenind în coagulare (DMed 238).

Valori normale:  2,5-4g/L.

  • Creşteri patologice

–  stări reumatice (DMed 523)

–  colagenoze (sin.: conectivită) (DMed 126)

–  infecţii pulmonare acute

–  cancere pulmonare (DMed 96)

–  după intervenţii chirurgicale.

  • Scăderi patologice

–  afecţiuni hepatice grave (ficatul nu sintetizează)

–  afibrinogenie congenitală – boală foarte rară.

Timpul Howell

Valori normale:  1-2 minute.

  • Creşteri patologice

Asemănător cu timpul de coagulare (TC).

Timpul Quick (timp de protrombină)

Def.: Timp de coagulare a plasmei sanguine în prezenţa unui extract de ţesut de origine umană, animală sau sintetică, tromboplastina (DMed 625).

Valori normale:  13-15 secunde.

  • Creşteri patologice

–  hipo- şi afibrinogenie

–  în prezenţa anticoagulantelor circulante

 –  hipoprotrombinemie

–  în prezenţa antitrombinelor.

Principalii constituenţi anorganici ai sângelui

Cationi

Sodiu din sange

Valori normale:  310-345 mg/100 mL

  • Scăderi patologice

–  aport salin insuficient

–  deshidratări globale (DMed 196)

–  ingestii scăzute de lichide

–  poliurii (în diabet zaharat) (DMed 476)

–  insuficienţă renală cronică

–  insuficienţă corticosuprarenală

  • Creşteri patologice

–  pierderi de lichide la nivel extrarenal
(ex.: transpiraţii excesive, diaree, vomă)

–  pierderi de lichide la nivel renal
(ex.: diabet insipid, insuficienţă renală)

–  insuficienţă cardiacă (DMed 324)

–  traumatisme cerebrale

–  hiperaldosteronism (DMed 291).

 Calciu din sange

Valori normale:  8,5-10,5 mg/100 mL.

  • Scăderi patologice

–  tetanii (DMed 622)

–  insuficienţă renală (DMed 327)

–  rahitism (DMed 511)

–  osteomalacie (DMed 439)

–  hipovitaminoză D

–  hipoparatiroidism (DMed 299)

  • Creşteri patologice

–  hipervitaminoză D

–  hiperparatiroidism (DMed 293)

–  nefropatii cronice (DMed 418)

–  mielom multiplu (sin.: boala lui Kahler)
(DMed 400).

Magneziu din sange

Valori normale:  2,5 mg/100 mL.

Creşte odată cu calciul.

Fier din sange

Valori normale:  B: 90-160 µg/100 mL.
                        F: 80-130 µg/100 mL

Concentraţia fierului în sânge = sideremie.

  • Scăderi patologice

–  anemii feriprive

–  hemoragii

–  tratamente cu vitamina B12

–  stări infecţioase cronice

–  nefropatii cronice (DMed 418)

–  poliartrită reumatoidă (DMed 473)

–  procese neoplazice

  • Creşteri patologice

–  hepatite (se degradează hemoglobina)
(DMed 285)

–  când capacitatea de a prelua Fe2+ în măduvă este depăşită de capacitatea de producere prin degradarea eritrocitelor

–  hemosideroză (DMed 284)

–  hemocromatoză (DMed 280).

Cupru din sange

Valori normale:  80-130 µg/100 mL

  • Scăderi patologice

–  boala Menkes

–  sindrom nefrotic (DMed 570)

  • Creşteri patologice

–  infecţii acute sau cronice

–  infarct miocardic (DMed 317)

–  leucemii acute (DMed 361)

–  neoplasme

–  boala Wilson (DMed 696).

 Zinc din sange

Valori normale:  0,8-1,4 mg/L

  •  Scăderi patologice
–  sarcină (DMed 535)

–  boli infecţioase cronice (TBC (DMed 647))

–  pierderi renale

–  inflamaţii (DMed 320)

  • Creşteri patologice

–  reumatism acut (DMed 523)

–  stări de hemoliză (DMed 282).

Potasiu din sange

Valori normale

Localizare

40-400 mEq/L

citoplasma celulelor

musculatura striată

miocard

hematii

4,5 mEq/L

spaţiul extracelular

plasmă


Analizele de sange explicate

Analizele de sânge  Sangele.                 Sângele este un lichid de culoare roşie, care asigură transportul oxigenului şi substanţelor nutritive către toate organele corpului, conduce deşeurile către organele excretoare, menţine temperatura constantă a corpului, asigură apărarea imunitară prin producerea de anticorpi. Când este necesară analiza sângelui? O febră inexplicabilă, o oboseală care durează de mai multă vreme, o intervenţie chirurgicală care trebuie efectuată, sunt cazuri care necesită analiza sângelui. În afara acestora, este indicat să se facă o dată pe an analiza sângelui, pentru a vă asigura că este totul în regulă. Recoltarea sângelui se face prin înţeparea venei la încheietura cotului, cu o seringă cu ac adecvat, după ce în prealabil s-a aplicat un garou deasupra locului înţepăturii. Se prelevează câţiva centimetri cubi de sânge într-un flacon special, destinat analizelor de sânge.  De ce trebuie recoltat sângele dimineaţa pe nemâncate Dacă a-ţi  mâncat chiar înainte de recoltarea sângelui, acesta riscă să …

Citeste mai multAnalizele de sange explicate

Analize specifice în timpul sarcinii

Analize pentru gravide  Pentru a stabili starea de sănătate a fătului din burta mamei, la femei gravide,  sunt necesare anumite analize. Dintre acestea amintim:                                                   -Puncţia trofoblastică.                                                   -Aminocenteza.                                                   -Puncţia de sânge embrionar.      Puncţia de sânge fetal la femeile gravide.  Înainte de a trece la puncţia de sânge de la făt, trebuie observată cu atenţie sub ecografie, poziţia fătului, a placentei şi a cordonului ombilical la gravide. Este indicată analiza pe un monitor color. Acul trebuie introdus încet, cu atenţie, către cordonul ombilical, din care se va ciupi cât mai aproape de placentă. Este mai bine să se puncţioneze vena, nu arterele, deoarece acest lucru poate da naştere la accidente. Prelevările servesc şi în acest caz la examenele citogenetice, dar nivelul complicaţiilor este mai crescut. Din această cauză acest examen este rezervat doar în cazurile speciale, cum ar fi diagnosticul infecţiilor sau al bolilor genetice. Puncţia trofoblastică la …

Citeste mai multAnalize specifice în timpul sarcinii

Analize Medicale Explicate

Dictionar de analize medicale

Amilaza – enzima ce activeaza hidroliza amidonului in maltoza si dextrine. Se gaseste o amilaza in saliva (ptialina) si una in sucul pancreatic.

Valorile sunt crescute in pancreatitele acute (analog lipazei pancreatice), oreion (forme neparotidiene), colecistite, calculi biliari, obstructie intestinala.

Acid Vanil Mandelic Urinar– Valori normale: 1.7-7.4 mg/24h. In neuroblastom sau ganglioneuroni prezinta valori mai mari de 10mg/24h. Intre 26-66 exista certitudine de feocromocitom.

Alaninaminotransferaza (glutam-oxalacetica) TGO, AST – transferare in forma activa, abundenta in miocard. Se foloseste in diagnosticul infarctului de miocard (cand creste). Valori normale: 14-50 UI/L.

Glutamat Piruvat Transaminaza (transaminaza glutamo-piruvica) TGP, ALT- transferare abundenta in ficat, de unde in cursul hepatic trece in sange la valori mult crescute peste normal: 21-72 UI/L.

Gama-Glutamil Transferaza – GGT – enzima a carei dozare in sange permite aprecierea functiei hepatice si biliare. Concentratia ei este crescuta in hepatita, mai devreme decat a transaminazelor, iar scaderea ei are loc mai lent decat regresia hepatitei. Este crescuta si in staza biliara, in crize si in unele tumori hepatice.

Valori normale: 8-78 u/l.

Creatinfosfokinaza – CPK – enzima musculara care activeaza transformarea creatininei in creatinfosfat (forma de rezerva energetica). Este crescuta in infarct miocardic si in unele miopatii.

Dictionar Medical
Dictionar Medical

Izoenzima MB (CPK- MB) – fractiune izoenzimatica de creatinfosfokinaza, a carei concentratie in sange (exprimata prin procente de izoenzima MB fata de CPK), cand este mai mare de 4% permite diagnosticul de infarct miocardic. Concentratia ei este mai mare la 18 ore dupa necroza.

Antistreptolizina “O” (ASLO) – anticorpi care neutralizeaza streptolizina (toxina streptococica), care apare in sange dupa afectiuni streptococice (infectii), in special in reumatism articular acut (RAA).

Antistreptokinaza – anticorpi antistreptococici prezenti in ser in urma infectiei cu streptococ β- hemolitic sau dupa vaccinarea cu STK.

Celule Lupice – celule de lupus eritematos diseminat (Hargraves) care sunt leucocite din seria granulocitara neutrofila care au fagocitat alte celule. Le gasim in LED. (80-90%) din cazuri , forme de PCE, AR (5-10% din cazuri). Se mai pot gasi in diferite afectiuni infectioase sau hematologice, in mod exceptional in unele hepatite, sclerodermie.

Complement Seric – prezinta valori scazute in LED, artrita reumatoida, glomerulonefrita poststreptococica si valori crescute in boli infectioase si inflamatorii la debut, boli neoplazice, hiperlipoproteinemii primare.

Creatinina, Creatina – substanta azotata prezenta in forma libera sau combinata cu fosforul in muschi, creier, sange cu rol in procesele metabolice ale contractiei musculare. Produsul sau de deshidratare interna este creatinina (0.5-1.3 mg/dl). Titrul sau ramane constant atata timp cat factorul renal de eliminare este normal. Creste nu numai in tulburari renale grave ci si in guta, afectiuni hepatice caracterizate prin distrugerea proteinelor, miopatii. Scade in insuficienta renala cronica.

Cantitatea de creatina transformata in creatinina este intr-un raport direct cu masa de tesut muscular din organism; totodata valoarea creatininei variaza numai in functie de eliminarea sa renala, de unde importanta ei in aprecierea unei tulburari a filtrarii glomerulare.

Bilirubina– pigment prezent in bila, ser si fecale, format in sistemul reticuloendotelial, ce provine din degradarea Hb prin pierderea Fe. In icter, concentratia creste si apare in urina.

Bilirubina Directa (Conjugata) – forma a bilirubinei ce se poate doza direct. Conjugarea are loc in ficat, bilirubina directa trecand in bila. In serul normal concentratia este mai mica de 0.2%. O crestere a bilirubinei directe este expresia unei retentii biliare extrahepatice (coledoc) sau intrahepatice (hepatita). La valori mai mari de 150 mg/l se produce icterul legat de atingere hepatica (icter cataral, ciroza) sau obstructia cailor biliare.

Bilirubina Indirecta (Libera) – forma a bilirubinei ce nu tranziteaza celulele hepatice, deci inainte de a ajunge in bila. Concentratia de 3-6 mg/l este crescuta in icterele hem si in icterul fiziologic al nou-nascutului. La valori mai mari de 15 mg/l intalnim icter prin hemoliza.

Acid Uric – este produsul final de degradare a purinelor organismului. Este prezent in sange unde se poate acumula in unele stari patologice (guta, nefrite, leucemii tratate, boli infectioase, insuficienta renala cronica, poliglobulie, procese insotite de degradari tisulare) si eliminat prin urina (2.5-7.5 mg/dl). Medicamente ce afecteaza rezultatul sunt: cofeina, derivati salicilici, vitamina C, terapie cu ACTH, cu medicamente antimicotice, hidrocortizon, dupa radioterapie. Variabile fiziologice: alimentatie bogata in proteine, efort fizic, menopauza, sex, varsta.

Ureea (azotul ureic) – substanta organica sintetizata in ficat, pornind de la amoniac si ajungand in sange . Valori normale.: 0.2-0.4 g/l; se elimina prin urina (Clearance: 75 mil/min). Concentratia ei poate fi crescuta in hipercatabolismul protidic exogen si endogen si scazand in insuficienta renala si cronica, insuficienta hepatica decompensata.

Trigliceridele– esteri ai glicerolului cu 3 molecule de acid gras. Sunt constituente ale uleiurilor si grasimilor alimentare, fiind transportori ai colesterolului in sange (80-200 mg/dl).

Lipoproteine – LP – forma normala de transport a lipidelor in organism. Plasma contine mai multe feluri de lipoproteine, care dupa mobilitatea electroforetica se impart in: HDL (cu densitate mare) crescute in ciroza biliara, VLDL (cu densitate foarte mica) si LDL (cu densitate mica) = lipidograma.

Colesterol – substanta organica ce intra in compozitia LP din sange sub forma libera sau ca esteri. Biosinteza sa are loc in toate celulele vii (in ficat si corticosuprarenale). Este transportat in sange de trigliceride si de LP. Prin oxidare se transforma in acizi biliari. Transporta acizi grasi nesaturati si participa la sinteza hormonilor steroizi. Depozitele de colesterol stau la originea ateromatozei, existand pericolul de accidente vasculare.

Colesterol LDH – lipoproteine de densitate mare care controleaza depozitarea colesterolului in peretii vasculari. Concentratia sa este scazuta in situatii asociate cu boala ateromatoasa, imbatranirea, tabagismul, contraceptivele, diabetul. Este important in determinarea “riscului vascular”, cu cat este mai mic si deci nu poate asigura protectie, cu atat riscul este mai mare (mai mare de 5 implica risc crescut la barbati si mai mare de 4.5 presupune risc crescut la femei). Valorile normale sunt cele de 0.35-0.80 gr/l sau 32-96 mg/dl.

Colesterol LDL – lipoproteine de densitate mica, ce contin 50% colesterol. Concentratia este crescuta in caz de hipercolesterolemie familiara. Este important in determinarea “riscului de ateromatoza si de accidente vasculare”. Valorile normale sunt cele de 3.9-4.9 mmol/l sau 0-130 mg/dl.

Colesterol VLDL – lipoproteine cu densitate foarte mica.

Proteine – Albumine, Globuline – globulinele avand greutate moleculara mai mare decat a albuminelor. Globulinele sunt alfa globuline (crescute in boli inflamatorii si neoplazice), beta globuline si gama globuline (suport pentru anticorpi).

Electroforeza– metoda de laborator ce permite separarea in camp electric a diferitelor componente ale unei solutii (separarea fractiunilor proteice ale serului, care se deplaseaza cu viteze diferite: albumina 50-60%, alfa 1 globulina 3-4%, alfa 2 globulina 9-11%, beta 12-14%, gama ) sau imunoglobulinele cu proprietati imunitare: IgG, IgM, IgA, IgD, IgE).15-18%

Valori patologice:
– nefroza lipoidica (scad albuminele, cresc alfa 2)
– colagenoza (creste gama)
– ciroza (scad albuminele, cresc beta si gama)
– tuberculoza (creste alfa 2)

Imunoelectroforeza – metoda de analiza a componentelor antigenice dintr-un lichid biologic prin separarea lor electroforetica si prin punerea in evidenta cu ajutorul unor anticorpi specifici prin precipitare.

Aglutininele – substante prezente in unele seruri, capabile sa aglutineze microorganismele sau globulele rosii ce contin aglutinogenul corespunzator.

Grupele sanguine – reprezinta o categorie in care se situeaza fiecare persoana dupa varietatea aglutininelor din sange sau, care ii sunt proprii , fiecare categorie apartinand unui sistem bine definit. Sistemul clasic al grupelor sanguine eritrocitare (dependent de aglutininele situate pe globulele rosii) este sistemul ABO, ce cuprinde 4 grupe: A (prezenta de aglutinogen A), B (prezenta de aglutinogen B), AB (ambele aglutinogene) si O (absenta aglutinogenelor).

Aloimunizare (Izoimunizare) – Imunizarea unui subiect printr-un antigen provenit de la alt subiect apartinand aceleiasi specii.

Anatoxina – preparat obtinut dintr-o toxina bacteriana (difterica, tetanica, botulinica) prin actiunea formolului si caldurii si care si-a pierdut puterea toxica, pastrand-o pe cea imunizanta. Aceasta joaca rol de vaccin impotriva maladiilor grave.

Antiser – ser ce contine anticorpi obtinuti prin inocularea unui antigen.

ARC (AIDS – related complex) – paraSIDA – ansamblul manifestarilor clinice moderate, intermediare ale infectiei cu HIV, care nu sunt atat de grave ca cele din SIDA.

Formula Arneth – repartizarea leucocitelor dupa numarul de lobuli nucleari.

Deviere la dreapta se intalneste cand numarul de PMN este mai mare decat mononuclearele (MN).

Deviere la stanga se intalneste cand numarul de PMN este mai mic decat mononuclearele.

Vasopresina (ADH) – hormon antidiuretic secretat de hipotalamus si inmagazinat in lobul posterior al hipofizei. Stimuleaza reabsorbtia apei in rinichi, contractia musculaturii netede. Insuficienta secretorie de vasopresina poate duce la diabetul insipid. Vasopresina reprezinta un marker in diagnosticul. diabetului insipid si al evaluarii capacitatii de contractie a rinichiului.

Gonadotrofina – hormon ce actioneaza asupra dezvoltarii si functionarii glandelor sexuale. Sunt gonadotrofine hipofizare (A,B) si gonadotrofina corionica (placentara).
Gonadotrofina A – hormon secretat de lobul anterior al hipofizei. La femei provoaca maturatia folicului ovarian si a ovulului, la barbati activeaza spermatogeneza. In urina este reprezentata ca prolanul A. Abreviere: FSH = hormon de stimulare foliculara.
Gonadotrofina B – hormon secretat de lobul anterior al hipofizei. La femei favorizeaza dezvoltarea corpului galben, la barbati actioneaza asupra celulelor interstitiale ale testiculului stimuland

producerea de testosteron. In urina este reprezentat ca prolanul B. Abreviere: LH, ICSH.
Gonadotrofina Corionica = hormon secretat de corion, apoi de placenta in cursul gestatiei. Fiind eliminat prin urina, el permite diagnosticarea precoce a sarcinii. Abreviere: HCG (gonad. umana corionica).

Intotdeauna consultati un medic sau farmacist inainte de a lua orice fel de pastila
Diete Sanatoase pentru orice zi
Cateva Tratamente Naturiste utile