Boala polichistică a rinichilor.
In general frecvenţa manifestărilor clinice se întâlneşte între 35-40 ani. Se manifestă prin dureri lombare sau abdominale surde datorită greutăţii rinichilor. Se mai poate întâlni cefalee, dispnee de efort, astenie, polakiurie, polidipsie, poliurie şi hipertensiune arterială crescută.
Complicaţiile sunt foarte frecvente: hematurie, infecţie urinară, supuraţie chistică, pionefroză, retenţie acută intrachistică, litiază renală, hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută reversibilă, complicaţii ale uremiei prelungite cu crize gutoase, tulburări osteo-articulare, tulburări neurologice.
Tratamentul va fi simptomatic şi se urmăreşte menţinerea bolnavului într-o stare care să-i permită efortul profesional şi să se evite complicaţiile.
Se vor evita eforturile pentru că orice efort poate să declanşeze hematuria.
Se vor administra ceaiuri diuretice chiar şi în cazurile în care este vorba despre hematurie pentru a evita formarea de cheaguri de sânge. In acest caz se pot folosi plantele de la “Ascită” ca modul de administrare.
Infecţia urinară poate fi evitată tot cu ajutorul plantelor medicinale care asigură distrugerea eventualilor germeni patogeni. Se vor administra pentru aceasta ceaiuri medicinale între 750ml-2 litri pe zi.
Se pot folosi următoarele plante medicinale: bătrâniş, cireş, coada calului, coada şoricelului, fasole feciorică, ghimpe, ienupăr, nalbă, năprasnic, osul iepurelui, plop negru, roibă, soc, strugurii ursului, sulfină, zămoşiţă.
Modul de folosire al plantelor medicinale.
Bătrâniş (Erigeron canadensis), se va mărunţi planta şi se vor pune 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.
Cireş (Cerasus vulgaris) se vor folosi codiţele de la cireşe. O mână de codiţe se vor pune în 500 ml de apă. Se vor fierbe timp de 15 minute, după care se strecoară. Se va consuma în cursul unei zile, doar 500ml pe zi.
Coada calului (Equisetum adverse) se vor folosi 2 linguriţe de plantă mărunţită care se vor pune la 250 ml apă. Se fierb timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma până la 2 litri de ceai pe zi, pentru curăţirea renală timp de 30 zile. Se mai poate lua şi câte 1 linguriţă de praf măcinat fin din plantă uscată (cu râşniţa de cafea) care se va pune în gură pentru 10 minute, apoi se înghite cu puţină apă. Este util atât pentru curăţirea renală cât şi pentru a oferi organismului o serie de substanţe care se găsesc în această plantă. Se face timp de 30 zile apoi pauză 10 zile.
Coada şoricelului (Achillea millefolium), cel mai bine este să se folosească inflorescenţele pentru că sunt mai active conţinând azulenă, cineol, achilleină, etc. Se va pune 2 linguriţe de flori mărunţite la 250 ml de apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se va strecura. Este foarte bine să se consume 2 astfel de ceaiuri pe zi (se pot consuma chiar şi 4 căni pe zi) întrucât sunt foarte utile nu numai la chisturi ci şi la alte afecţiuni care mai pot fi prezente în organism.
Fasole (Phasoleum vulgaris) teci mărunţite, sunt foarte utile pentru diureza care o produc. Se vor pune 2 linguriţe de plantă mărunţită la 500 ml apă. Se vor fierbe apoi timp de 20 de minute. Se va strecura şi se va consuma în cursul zilei. Se pot consuma 4 căni pe zi.
Feciorică (Herniaria glabra) conţine saponine, cumarină, uleiuri eterice şi este indicată pentru diureza care o produce. Se va folosi 2 linguriţe de plantă mărunţită la 500 ml apă. Se va fierbe apoi timp de 15 minute. Se va strecura. Se poate consuma în cursul zilei.
Ghimpe (Ruscus aculentus), menţionez că este vorba despre un subarbust decorativ, cu frunze totdeauna verzi; fructele bace roşii, care este adeseori cultivat ca plantă decorativă. Se vor lua câteva crenguţe care se mărunţesc şi se pun în 500 ml de apă. Se vor fierbe apoi timp de 15 minute, după care se strecoară. Se vor consuma în cursul zilei. Este indicată mai ales pentru proprietăţile sale diuretice. Se pot consuma şi lăstarii tineri, cruzi fiind comestibili. Acest fapt a fost cunoscut încă din antichitate.
Se poate consuma orice cantitate pe zi.
Ienupăr (Juniperus comunis) se vor folosi bacele. Se poate face o cură cu bace de Ienupăr. Se va începe cura cu 4 boabe care se vor lua în prima zi, mărunţindu-se bine în gură, apoi se înghit. In fiecare zi apoi se va mai creşte cantitatea de boabe cu câte o boabă, până se va ajunge la 15 boabe, care este cantitatea maximă. Se va începe apoi să se scadă, câte o boabă pe zi, până la cantitatea iniţială de 4 boabe. Este o cură foarte utilă la afecţiunile renale şi nu numai la ele ci la foarte multe alte afecţiuni. Este însă contraindicată la cei cu leziuni renale sau care au o insuficienţă renală. Se poate face de 2 ori pe an această cură. De asemenea dintr-o linguriţă de bace puse la 250 ml de apă şi fierte timp de 10 minute, apoi strecurate se vor consuma 3 căni pe zi.
Nalbă (Malva silvestris) se va folosi planta mărunţită. Se ia 1 linguriţă din aceasta, care se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 3 minute după care se strecoară. Se va putea consuma în cursul zilei 3 căni. Se poate consuma orice cantitate pe zi.
Năprasnic (Geranium robertiarum) se foloseşte planta. A) 1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. B) Se poate măcina planta cu ajutorul râşniţei de cafea. Se va cerne apoi şi se va lua un vârf de cuţit, care se va pune sub limbă pentru 10 minute după care se înghite cu puţină apă. Conţine substanţe amare care refac pofta de mâncare. Tanin care ajută la cicatrizare, antiseptic, antihemoragic, etc, dar şi ulei eteric. Este indicată chiar şi în cazurile de cancer fiind una dintre plantele foarte utile la afecţiunile renale. Se poate consuma orice cantitate dar cel puţin 2 căni pe zi.
Osul iepurelui (Ononis spinosa) se foloseşte rădăcina pentru efectele diuretice, sudorifice, depurative. Se va pune 1 linguriţă de rădăcină mărunţită la 250 ml apă. Se vor fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. În cursul unei zile se pot consuma până la 3 căni pe zi.
Plop negru (Populus nigra) se vor folosi mugurii. Aceştia se vor mărunţi sau se zdrobesc. Se vor lua 2 linguriţe de muguri zdrobiţi care se pun în 250 ml de apă. Se fierb apoi timp de 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Conţine ulei eteric, glicozide fenolice, flavone, etc. Se indică mai ales pentru efectul antibiotic de excepţie pe care-l are acest produs. Se poate face de asemenea din aceşti muguri şi tinctură care seamănă ca efect în tratament cu cea de propolis, deoarece albinele din muguri de plop fac cel mai mult propolis. De fapt seamănă nu numai la efecte în tratament ci şi ca aspect şi compoziţie.
Roibă (Rubia tinctorium) rădăcina conţine un colorant roşu şi glucozizi oxi-antrachnonici (alizarina, purpurina, etc) se indică şi la litiaza renală. Se va folosi o linguriţă de praf de rădăcină care se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe apoi 5 minute după care se strecoară. Se va consuma în timpul zilei. Se poate consuma şi 4 ceaiuri pe zi, adică 1 litru de ceai pe zi.
Soc (Sambucus nigra) se poate folosi în următoarele modalităţi: a) flori- se vor pune 2 linguriţe de flori la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se vor strecura. Se poate consuma 4 căni în cursul unei zile. Este indicat pentru a mări cantitatea de transpiraţie a corpului şi prin aceasta să se elimine toxinele. B) Se va pune 2 linguriţe de coajă de soc sau chiar de rădăcină (coajă) care se mărunţeşte şi se va pune în 500 ml de apă. Se fierbe timp de 15 minute după care se strecoară. Se va consuma în cursul zilei în cazurile în care se doreşte o mai mare diureză. Este renumit pentru că măreşte cantitatea de urină datorită glucozizilor pe care-i are în componenţă această plantă. Utilă în această formă chiar şi la ajutorul pe care poate să-l dea, pentru cei care doresc să slăbească. Se pot consuma şi 1-2 litri de asemenea ceai pe zi.
Strugurii-ursului (Arctostaphylos uva-ursi) frunzele acestei plante conţin arbutină şi tanin. Sunt indicate atât pentru diureza care o produc cât şi pentru efectul antibiotic şi astringent al taninului pe care-l conţine. Se vor pune 2 linguriţe de frunze mărunţite la 250 ml de apă. Se vor fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, pentru efectul deosebit care-l au. Se poate şi din acest ceai să se consume cantitate mai mare timp de 30 zile, după care se va face o pauză de 7 zile şi se poate relua.
Sulfină (Melilotus officinalis) conţine flavonozide, cumarină, etc. Se va pune o linguriţă de tulpini florifere mărunţite la 250 ml apă clocotită. Se acopere apoi pentru 10 minute şi se strecoară. Se pot consuma 3 căni de ceai pe zi. Este foarte eficient pentru că totodată contribuie la curăţirea vaselor de sânge din întreg organismul, chiar la refacerea circulaţiei. Se poate consuma orice cantitate de ceai.
Zămoşiţă (Hibiscus trionum) conţine ulei gras, cauciuc, etc. Se indică pentru efectul calmante care-l are şi antibiotic. Se va pune 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Este indicat în special cu alte plante.
Se poate din plantele de mai sus să se facă şi ceaiuri combinate sau chiar să se consume ceaiuri complexe diuretice de la Plafar. Tip I sau II. Se poate consuma în acest sens 4-5 căni pe zi.
Sunt indicate dintre produsele stupului: mierea de albine, propolisul şi păstura. Acestea se pot lua în funcţie de toleranţa fiecăruia. În ceaiuri de exemplu se poate folosi mierea pentru îndulcit în locul zahărului. Propolisul se indică pentru efectul antibiotic aşa cum am mai arătat, sau pentru efectul anesteziant sau de calmarea durerilor. Păstura se va folosi pentru a se mări rezistenţa organismului. Apilarnilul şi lăptişorul de matcă se pot de asemenea folosi tot pentru întărirea rezistenţei organismului la infecţii, etc. Se iau sub formă de cură de minimum 20 zile zilnic.
Se mai poate folosi însă în unele cazuri selecţionate un tratament care poate să ajute nu numai la diminuarea chisturilor, ci chiar la eliminarea lor în unele cazuri. Se va încerca un tratament foarte simplu care a dat rezultate foarte bune în multe cazuri. Se va administra tinctură de propolis în cantitate de 2 picături la fiecare 5kg\corp de trei ori pe zi, punându-se pe un miez de pâine, se mestecă în gură apoi se înghite. Totodată se vor face cataplasme cu mămăliguţă mai tare. Aceasta se va întinde pe o bucată de pânză de mărimea necesară în strat de 2-3 cm. Se va presăra pe aceasta tămâie în strat foarte fin. Se va aplica pe regiunea rinichilor cât mai fierbinte. Se acopere apoi omul cu ceva mai gros pentru a menţine cât mai mult timp temperatura cât mai ridicată. Această cataplasmă se va păstra cât timp este caldă, apoi se va lua şi omul se înveleşte în continuare bine, pentru a nu trece direct la o temperatură mai scăzută.
Cine doreşte poate să încerce în loc de tămâie cu sulf praf care de asemenea se va presăra peste mămăliguţă şi se aplică pe piele ca tămâia sau sulful direct pe piele. Se va ţine cât timp este cald. Sau cu carne macră de viţel tânăr sau de vânat care de asemenea se aplică local o perioadă de 8-12 ore zilnic.
Intern se vor lua cât mai multe lichide sub formă de ceaiuri medicinale care să ajute la o mai rapidă curăţire a rinichilor. Acestea vor face ca să se dilate chisturile şi în unele cazuri chiar să se resoarbă în organism. Este necesar ca acest lucru să se facă sub protecţia unui antibiotic şi întrucât este nevoie de un tratament de durată (minimum 2 luni) este mult mai indicat propolisul ca antibiotic deoarece este singurul antibiotic care se poate administra o perioadă foarte lungă fără efecte secundare nedorite. Fără acest antibiotic există riscul ca chisturile să se spargă şi să se difuzeze în organism, lucru care duce la necesitatea intervenţiei chirurgicale de urgenţă. Prin folosirea propolisului se evită aceste situaţii nedorite. Din această cauză este foarte dificil să se facă tratamentul fără propolis.
In toate cazurile se va face tratamentul simptomelor care le prezintă fiecare bolnav în parte, iar în funcţie de acestea se vor face tratamente pentru tensiune arterială, anurie sau alte simptome care sunt prezente.
Tratamentul chirurgical se aplică doar în cazurile în care intervin complicaţii care nu pot fi rezolvate medicamentos.
In această afecţiune medicul curant este cel care decide ce tratament este cel mai indicat.
În unele cazuri chisturile pot fi hidatice lucru care este din păcate destul de frecvent întâlnit. Deocamdată nu există alt tratament medicamentos pentru tratarea acestora decât tratamentul chirurgical şi de cele mai multe ori există dese recidive deoarece aceste cestode care sunt responsabile de apariţia acestor chisturi au reuşit să producă urmaşi lucru care se va vedea destul de repede după ce a fost una scoasă prin operaţie se va vedea că apare un alt chist.
