Dispepsia – Tratamente Naturiste

Dispepsie gazoasă.

Tratamentul bolnavilor cu dispepsie gazoasă trebuie să ţină cont de prevenirea şi combaterea numeroaselor cauze:

  1. Aerofagia (vezi tratamentul) se survine în următoarele circumstanţe:
    1. Obicei rău, bazat pe uşurinţa produsă de eructaţie:
  1. Iniţiat de înghiţirea excesivă de salivă şi totodată de aer.
    1. mecanism reflex legat de greaţă; reacţii emoţionale puternice sau tulburări psihice; gastroduodenite (vezi tratament); iritaţie piloroduodenală (psihogenă, ulcere); dezordini ale tractului digestiv.
    2. Recţie subconştientă la tensiune, anxietate.
    3. Înghiţirea secreţiilor postnazale, în rinite, sinuzite.
  2. Producere obişnuită de eructaţii pentru uşurarea disconfortului din:
    1. Ulcerul peptic.
    2. Hernia hiatală.
    3. Angină pectorală.
    4. Sindromul colonului iritabil.
    5. Obiceiuri greşite de igienă alimentară:
    6. Mâncarea rapidă cu înghiţire de lichide.
    7. Folosirea excesivă de ape carbogazoase, bere.
    8. Hipersalivaţia produsă de chewing-gum, leziunile iritative ale gurii şi fumatul excesiv.
    9. Xerostomia cu deshidratare (respiraţie pe gură, medicaţie anticolinergică).
  3. Aspirarea aerului prin presiunea negativă intratoracică:
    1. Relaxarea voluntară a sfincterului esofagian superior.

1: Marii băutori de bere şi vin.

  1. Înghiţitorii de săbii la circ.
  2. Relaxarea involuntară a sfincterului esofagian superior.
  • Formarea de gaze (CO2):
    1. Interacţiunea dintre HCl gastric şi bicarbonaţi.
    2. Antiacide: Na, HCO3, CaCo3.
    3. Bicarbonaţii din salivă, bilă şi suc pancreatic.
    4. Produse metabolice ale bacteriilor.
    5. Fermentaţia bacteriană (vezi aclorhidria) : acizii organici reacţionează cu bicarbonaţii.
  1. Fermentaţia şi putrefacţia intetinală:
    1. Flora intestinală anormală.
    2. Creşterea substratului pentru fermentaţie:
  2. Tranzit rapid (laxative).
  3. Insuficienţă pancreatică.
  4. Malabsorbţie (boala coeliacă).
  5. Deficit de dizaharidaze.
  6. Tulburări în resorbţia şi eliminarea gazelor:
    1. Barajul portal.
    2. Obstacol intestinal (mecanic, dinamic.

Manifestarea clinică a dispepsiei gazoase îmbracă aspecte diferite, de la banala eructaţie, balonare şi flatulenţă, până la meteorismul excesiv cu tulburări cardiovasculare şi respiratorii alarmante.

Obiectivele tratamentului sunt: prevenirea şi combaterea admisiei de aer în tractul digestiv; diminuarea formării autohtone a gazelor; facilitarea rezorbţiei şi eliminării gazelor.

Mijloacele de tratament sunt: psihoterapie, dietetice, medicamentoase, fizicale, crenoterapie şi chirurgicale.

Prevenirea aerofagiei se face prin:

  1. Psihoterapie, întreprinsă motivat cu probe paraclinice adecvate (în deosebi la cazurile cu cancerofobie, la care anxietatea este responsabilă de aerofagie). Dacă simptomele sunt acute, spitalizarea este obligatorie, pentru a feri bolnavul de stările tensionale de mediu.
  2. Prevenirea stărilor de tensiune şi anxietate cu ajutorul tratamentelor de la afecţiunile respective.
  3. Se vor recomanda reguli de igienă alimentară: să se servească mese la ore regulate, să mănânce fără grabă, să mestece suficient, să nu bea apă în timpul mesei şi să evite conversaţiile; eliminarea practicilor care stimulează fluxul salivar: fumatul excesiv, chewing-gum; evitarea folosirii excesive a apelor minerale carbogazoase.
  4. Corectarea bolii de bază (pe cale naturistă, medicală sau chirurgicală); ulcerul peptic, hernia hiatală, afecţiunile biliare şi colonul iritabil, asociat cu iritabilitatea piloroduodenală.

Se impun restricţii dietetice. Dieta poate exercita o influenţă moderată asupra volumului şi compoziţiei flatusului. În raport cu prevalenţa florei de fermentaţie sau putrefacţie se va recomanda tratamentul de la acea afecţiune. Se va ţine cont de asemenea de deficitul lactazic (excluderea lactatelor din dietă).

Suprimarea formării gazelor se realizează prin:

  1. Eliminarea folosirii de laxative drastice, care accentuează producţia colică de gaze.
  1. Diminuarea tranzitului gastrointestinal (rapid), prin mese dese şi cantitativ mici.
  2. Tratarea hipotoniei chiar şi prin gimnastică unde este cazul.
  3. Prevenirea constipaţiei prin creşterea fluidului intestinal: compoturi de prune, salate, laxative uşoare (vezi constipaţia).
  4. Antiacide- cel mai important şi util bicarbonatul de sodiu sau coada calului.
  5. Propolis pentru eradicarea florei anaerobe.

Facilitarea resorbţiei şi eliminarea gazelor presupun:

  1. Ameliorarea funcţiei hepatice şi tratamentul hipertensiunii portale.
  1. Plimbare şi masaj uşor abdominal.
  2. Poziţie genu-pectorală.
  3. Microclisme degajatoare sau chiar o bucăţică de săpun introdusă în fund.
  4. Tratarea flatulenţei intestinale.

Dispepsia de fermentaţie.

Diagnosticul se pune prin examen clinic, radioscopic şi coprologic, care imprimă conduita terapeutică.

Tratamentul igienico-dietetic.

Regimul alimentar reprezintă baza tratamentului. Interzise: legume cu celuloză (zarzavaturi), fructe, nuci, marmeladă, compoturi, legume, ciuperci, lapte, făinoase cu moderaţie, cartofi puţin, piure. Unt proaspăt.

Baza regimului este formată din proteine, carne, brânză, peşte, supe grase, iaurt, fulgi de ovăz, pâine prăjită. Regimul trebuie ţinut luni de zile, fără abatere.

În crize regim de foame 2-3 zile (ceai fără zahăr), apoi treptat alimente obişnuite.

Tratamentul etiologic. Gastrita acidă (vezi tratamentul= tulburări colecistice sau biliare (vezi colecistita9 tulburări pancreatice- vezi pancreatitele.

Se mai poate adăuga tratamentul naturist de la enterocolite.

Contra durerilor comprese calde, fizioterapie.

 

Dispepsia de putrefacţie.

 

Tratament.

 

Regim sărac în celuloză. Interzis cât mai mult proteinele, care se înlocuiesc cu glucide. La început 2-3 zile de foame, cu ceai dulce sau câteva zile de zahăr, apoi un regim cu iaurt, kefir, supe groase cu făinoase, fulgi de ovăz, biscuiţi. Pâine neagră 200g pe zi. În felul acesta dispepsia de putrefacţie se transformă în dispepsie de fermentaţie şi se tratează ca atare.

După 3 săptămâni se adaugă cu prudenţă ouă, carne albă tocată.

Tratament suplimentar la enterolcolite.

Dispepsie.

Sindromul dispeptic- este un grup de simptome, mai ales gastrice, ca balonări, alterarea poftei de mâncare, jenă epigastrică sau durere, borborisme, greaţă, etc, cu sau fără tulburări de scaun, manifestări alergice sau a altor organe, rezultat al unei perturbări (nervoase, hormonale) în reglarea funcţiilor digestive motorii şi secretorii a stomacului, fără să aibă la bază un substrat organic. Cum această situaţie este foarte rară în practica clinică, sfera noţiunii de dispepsie se reduce din ce în ce mai mult şi conceptul ei nu mai prezintă decât un diagnostic de sindrom de prim contact cu bolnavul.

Acesta implică un examen complex clinic şi paraclinic care duce în cele din urmă la un diagnostic de boală a unui organ (sau organe) digestive: stomac, intestin, căi biliare (dispepsia interdigestivă a lui Haţieganu) sau /şi extradigestive: plămân, rinichi, cord, etc şi adesea asociate (dispepsia complexă, în cupluri de organe), suferinţa care mult a stat latentă (dispepsie secundară). Mai rar apare sub aspect primar, prin factori pur psihici (dispepsia primitivă).

Clinic dispepsia se manifestă prin unul dintre cele trei aspecte ce sunt mai conturate:

  1. Dispepsia hiperstenică, în care acuzele sunt dominate de jana epigastrică pe stomacul gol, cu piroză, apetit relativ păstrat, cu evoluţie în perioade de suferinţă alternând cu acalmie de durată scurtă şi care evocă de obicei o boală ulceroasă, o colopatie funcţională sau alte tulburări funcţionale (sindrom de dezechilibru neurovegetativ).
  2. Dispepsia hipostenică, dominată de acuze postalimentare: balonare, plenitudine („hipopepsie”) cu apetit scăzut, etc şi care denotă de cele mai multe ori suferinţa hepatobiliopancreatică, gastrită, hernie hiatală (sindrom postural), enteropatii, apendicopatie cronică, megadolicolon sau tuberculoză pulmonară, boli cardiovasculare, boli genitourinare (metroanexită), insuficienţă renală, boli endocrine sau cancer: gastric, de intestin, pancreas, ampulă Vater, etc.
  3. Dispepsia gazoasă (Vezi Dispepsia gazoasă).

În orice caz, este de reţinut că dispepsia ascunde până la urmă o boală organică, este deci secundară (simptomatică), de aceia acest diagnostic este doar un diagnostic de etapă, care invită la observaţie şi investigaţii multiple pentru a descoperii, în final, o boală ce este în faza de latenţă sau încă insuficient conturată (şi cancer mai ales gastric).

Tratament.

Se va face tratamentul bolii de bază. Se poate folosi şi unul dintre tratamentele de mai jos în funcţie de afecţiunea cauzatoare.

            Se pot folosi următoarele plante medicinale: albăstrele, aloe, anason, angelică, armurariu, cais, cartof, cerenţel, cimbrişor, dovleac, frasin, ghinţură galbenă, gutui, ienupăr, in, lemnul Domnului, măghiran, măr, mătăciune, mesteacăn, nuc, obligeană, pătrunjel, pelin, piper, pochivnic, revent, ridiche neagră, schinduf, sunătoare, şofran, troscot, ţintaură.

Modul de folosire al plantelor medicinale.

Albăstrele (Cynara scolymus) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma câte 1 cană după fiecare masă.

Aloe (Aloe vera) se taie un centimetru de plantă proaspătă şi se înghite după masă. Efectul este foarte rapid. Se poate face acest lucru după fiecare masă. De asemenea se poate folosi praf înghiţit cu apă făcut din plantă uscată măcinat cu râşniţa de cafea. Se ia o linguriţă o dată, şi se poate face după fiecare masă când se simte disconfort.

Anason (Pimpinella anisum)- 1 linguriţă seminţe mărunţite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma după fiecare masă câte 1 cană fiind o plantă care ajută la această afecţiune.

Angelică (Angelica archangelica se pot folosi rădăcinile sau seminţele. Se ia 1 linguriţă care se va pune la 250 ml apă rece, se fierbe apoi 5 minute. Se acopere apoi pentru 15 minute şi se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi, preferabil să fie îndulcit cu miere dacă nu există contraindicaţii.

Armurariu (Sylibum marianum,) La 250 ml apă clocotită se va pune doar o linguriţă de seminţe proaspăt măcinate. Este foarte important să se macine doar în momentul în care se prepară pentru a nu se oxida. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Este bine ca prima să fie consumată dimineaţa la trezire, înainte de micul dejun, apoi se va sta culcat pe partea dreaptă timp de 30 minute, după care puteţi să vă continuaţi activitatea de peste zi. Cealaltă cană se bea în două reprize înaintea meselor cu 15 minute. Se indică în special atunci când este afectat şi ficatul.

Cais (Armeniaca vulgaris) se consumă caisele proaspete înainte de mese sau chiar după mese, pentru ajutorul care-l dau în reglarea digestiei.

Cartof (Solanum tuberosum) cartof ras se consumă crud sau se ia sub formă de suc în cazul durerilor fiind un bun calmant la aparatul digestiv. Conţine şi solamină. De asemenea fiert şi transformat în pastă cu lapte se aplică extern cald pentru calmarea durerilor.

Cerenţel (Geum urbanum) 1 linguriţă de rizomi se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, ajutând la diminuarea secreţiilor. Este foarte indicat în cazurile în care este asociată şi diareea.

Cimbrişor (Herba Serpylli)-1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 2 căni pe zi. Este folosit pentru afecţiunile respiratorii în special, pentru calmarea tusei, dar reglează aparatul digestiv, calmează colicile şi favorizează eliminarea gazelor intestinale, fiind foarte utilă şi la balonări. Se fierbe 500 ml vin curat de struguri cu 1 lingură de plantă mărunţită timp de 10 minute. După ce s-a răcit, strecuraţi şi adăugaţi miere după gust. Beţi câte 1 păhărel înainte de fiecare masă. Este o plantă care ajută distrugerii bacteriilor patogene.

Dovleac (Curcubita pepo) se mărunţesc 2 linguriţe de seminţe şi se fierb timp de 5 minute în 250 ml apă. Se strecoară şi apoi se bea după masă acest lichid. De asemenea pulpa fiartă se poate consuma pentru efectul laxativ.

Frasin (Fraxinus excelsior) 1 linguriţă de frunze mărunţite se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. 1 lingură de coajă mărunţită se fierbe în 250 ml apă timp de 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma tot 3 căni pe zi. Este o plantă cu acţiune astringentă, care diminuează secreţiile.

Ghinţură galbenă (Gentiana lutea) Se va folosi rădăcina:  -Se mărunţeşte şi se pune în caşete pentru că este foarte amară. La o caşetă se vor pune 0,20 care se vor lua o dată. Vezi la sfârşit doza indicată pentru 24 ore. Sau -10 g de rădăcină se opăresc cu 150 g apă. După 6 ore se strecoară şi se stoarce. Lichidului i se adaugă 230 g de zahăr, apoi se fierbe şi se filtrează.

Gutui (Cydonia oblongata) se consumă fructul crud, suc din fruct, compoturi, paste, jeleuri, suc în sirop. Şi prin preparare termică aceste fructe îşi păstrează majoritatea proprietăţilor.

-Se taie o gutuie în felii subţiri şi se fierbe într-un litru de apă, până se reduce apa la jumătate. Se strecoară prin presare. Se adaugă 50 g de zahăr. Se foloseşte contra enteritelor acute, a digestiilor anevoioase, în tuberculoză pulmonară (tanin).

-Fruct uscat 40 g la 1 litru de apă se fierbe în clocote 10 minute. Se foloseşte după dorinţă.

Ienupăr (Juniperus communis)  -Infuzie din 2 linguriţe de bace zdrobite, care se vor pune la 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2 căni pe zi.

In (Linum usitatissimum) –O lingură de seminţe întregi, se macerează pentru o jumătate de oră în 100 ml apă la temperatura camerei. Se foloseşte ca băutură emolientă în afecţiunile digestive.

-1-2 linguri de seminţe întregi, se iau seara la culcare pentru ca să regleze constipaţiile, datorită acţiunii mecanice asupra intestinului. Se poate folosi o perioadă foarte lungă fără nici un pericol fiind mult mai indicată ca uleiul de parafină sau uleiul de ricin, datorită faptului că sunt şi emoliente puternice şi ajută chiar la refacerea mucoaselor.

Lemnul Domnului (Artemisia abrotanum) se foloseşte rădăcina şi rizomii. -Macerat la rece 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune în 250 ml apă şi se va lăsa timp de 8 ore după care se va strecura. Se pot consuma 2 căni pe zi chiar perioade lungi. -Decoct- 2 linguriţe de plantă se va fierbe în 250 ml apă timp de 10 minute după care se va strecura. Se pot folosi 2 căni pe zi.

 Măghiran (Majorana hortensis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere vasul timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi, reci.

Măr (Mallus pumilla) se fierbe în apă şi se consumă 1 măr după masă fiert la fel şi apa în care a fiert.

Mătăciune (Drachophalum moldavica) 1-2 linguriţe de frunze mărunţite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Mesteacăn (Beta vercucosa) -2 linguriţe de frunze uscate mărunţite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Înainte de a se consuma este bine ca la acest ceai, să se pună un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar, pentru neutralizarea acidului betulic. Se pot consuma 3-4 ceaiuri din acestea pe zi, chiar perioade mai lungi.

-Macerat se va face din 2 linguriţe de frunze mărunţite, care se pun la 250 ml apă. Se vor lăsa de seara până dimineaţa când se strecoară. Se va pune şi la acest ceai un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar.

Nuc (Juglans regia) 1 linguriţă de frunze mărunţite se pun la 250 ml apă şi se fierb timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se poate bea câte 1 ceaşcă după fiecare masă pentru diminuarea secreţiilor.

Obligeană (Rhadix Calami) o jumătate de linguriţă de rădăcină se pune la 250 ml apă şi se fierbe 5 minute. Se strecoară. Se pot consuma2-3 căni pe zi înainte de mesele principale. Este recunoscută acţiunea acestei plante ca tonic nervos şi stimulent al sistemului nervos. Se mai foloseşte la indigestii, balonări şi colici.

Pătrunjel (Petroselinum crispus) După fiecare masă consumaţi pătrunjel verde frunze, 1 linguriţă ajunge de regulă.

Pelin (Herba Absinthi)– 1-2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se foloseşte împotriva durerilor de cap cauzate de indigestie, precum şi pentru eliminarea gazelor şi îndepărtarea senzaţiei de balonare. Atenţie însă că stimulează pofta de mâncare. Se mai poate folosi şi contra viermilor intestinali.

Piper (Piper nigrum) se pun 2-3 boabe în gură şi se zdrobesc apoi se înghit cu apă, pentru stimularea digestiei. Se pot folosi după fiecare masă.

Pochivnic (Asarum europaeum) Util în afecţiunile colonului sau intestinale cu diferiţi germeni.O linguriţă de plantă mărunţită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se va strecura. Se poate folosi intern, până la 2 căni pe zi

Revent (Rheum palmatum) praf- 0,01-0,05 g ca stomahic, tonic amar. Laxativ: 0,05-0,10 g. Ca purgativ 0,25-1 g. Este preferabil ca praful să se pună în caşete fiind mai uşor de verificat doza la orice farmacie.

-Tinctura 50 g plantă mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va lăsa timp de 15 zile apoi se strecoară. Doza 2-4 ml ca stomahic.

-O linguriţă se va pune ca stomahic, 1,5 ca laxativ şi 2 linguriţe ca purgativ. Se vor pune la 250 ml apă clocotită (plantă bine mărunţită). Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma în funcţie de afecţiune între 1-3 căni pe zi.

Ridiche neagră (Rhaphanus sativus nigra) Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale. Suc de ridiche câte 20 ml pus în 200 ml suc de morcovi şi altele (pătrunjel, ţelină sau chiar fructe), consumat de trei ori pe zi. -Un pahar de suc de ridiche amestecat cu tot atâta miere. Se va lua câte o linguriţă de mai multe ori pe zi în afecţiunile respiratorii sau celelalte.

Schinduf (Trigonella foenum graecum) – seminţe măcinate cu râşniţa de cafea, se va lua o linguriţă care se va amesteca cu miere în cantitate egală. Se va consuma în cursul unei zile 2-3 linguriţe de acest amestec.

– O linguriţă de plantă mărunţită se lasă pentru 8 ore în 250 ml apă la temperatura camerei după care se strecoară. Se va consuma în cursul unei zile.

-O linguriţă de seminţe mărunţite se pun pentru 8 ore în 250 ml de apă. Se vor încălzi apoi până clocoteşte apa. Se acopere pentru 15 minute după care se strecoară. Se consumă în cursul unei zile.

Sunătoare (Hypericum perforatum) intern- o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi.

În 500 ml ulei se va pune 50 g plantă mărunţită care a stat timp de 8 ore în 100  ml alcool alimentar de 70°. De aici se pot face 2 procedee:

  1. se pun plantele cu alcoolul şi uleiul pe baia de apă şi se fierbe timp de 2-3 ore, după care se strecoară. Se va pune la întuneric, în sticle bine închise.
  2. Se lasă la soare o perioadă de 4 săptămâni după care se strecoară.

În ambele cazuri după strecurare este bine să se ţină ferite de razele soarelui. Se va lua câte o lingură de ulei după fiecare masă.

Şofran (Crocus sativus) 1-2 linguriţe de frunze mărunţite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Troscot (Polygonum aviculare) 2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Se poate face şi mai concentrat şi atunci se diminuează cantitatea de ceai care se consumă pe zi. În cazurile de hemoragii se poate consuma concentrat 3-4 căni pe zi. Conţine acid salicilic care este un antiinflamator.

Ţintaură (Centaurea umbellatum) 1-2 linguriţe de frunze mărunţite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Se va asigura bolnavului un regim igienic de viaţă (8 ore activitate, 8 ore deconectare, 8 ore repaus) cu regim alimentar raţional: alimentaţie simplă, proporţionată fiziologic în principiile alimentare, cu pregătire culinară corespunzătoare, evitându-se alimentele cu resturi celulozice grosolane, condimentele, afumăturile, conservele, etc. Masa se va lua la ore regulate în condiţii de deconectare, alimentele fiind bine mestecate. Se vor evita tahifagia, abuzul de cafea şi ceai. Se exclud aperitivele, tutunul, alcoolul, etc. În dispepsia secundară regimul alimentar va fi cel impus de boala cauzatoare, dar nu cu restricţii mari şi timp îndelungat. Rezultate bune pot da şi curele hidrominerale, care acţionează mai ales prin factori complecşi crenobalneoclimatici, cure care se indică însă foarte individualizat, în raport cu asociaţiile morbide, ele având efect nu numai curativ dar şi preventiv asupra acutizării bolii şi apariţiei altor asociaţii sau complicaţii.

 

 

 

Dispepsia de săpunuri.

Regim ca în dispepsia de putrefacţie, cu pâine neagră şi cartofi bucăţi sau piure. Suspendarea pentru un timp mai lung a grăsimilor din alimente (creează pericolul subnutriţiei).

Tratament la enterocolite.

Lasati un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Continuand vizitarea acestui site veti fi de acord cu politica cookie. ...mai multe informatii

Setarile cookie face ca experienta sa fie una placuta, cookieurile sunt pentru personalizarea publicitatii si a linkurilor afiliate. Nu stocam IP-uri de nici un fel. Dand Accept, sunteti de acord. Sanatate!

Close