Hipoglcemia.
Hipocalcemia poate să apară la bolnavii trataţi cu insulină sau cu sulfamide hipoglicemiante (maninil, glibenclamid, manirom, manidiab, diaprel, etc)Semnele clinice apar când glicemia scade sub 60 mg% sau când glicemia scade brusc, chiar dacă valorile glicemiei sunt peste valori normale.
Cauzele hipoglicemiei:
-Doze de insulină sau de sulfamide mai mari decât ar fi necesar.
-Administrarea din eroare a unei doze de insulină mai mare (schimbarea seringii fără verificarea gratajului).
-Consum de hidraţi de carbon (zaharuri) mai mic decât cel indicat sau mai târziu decât ora indicată.
-Adormirea după efectuarea insulinei.
-Apariţia de afecţiuni ce scad pofta de mâncare sau apariţia de vărsături sau diaree.
-Consumul de alcool, ce împiedică eliberarea glucozei de către ficat în caz de scădere a glicemiei, dar şi perturbarea meselor şi imposibilitatea recunoaşterii hipoglicemiei.
-Efort fizic mai mare decât cel la care s-a calculat tratamentul.
-La copiii nou depistaţi cu diabet se poate instala remisia parţială, necesitând o scădere temporară a insulinei, evitând astfel hipoglicemiile severe.
-În insuficienţa renală scade progresiv nevoia de insulină, putând să apară hipoglicemii severe, dacă nu se anticipează scăderea dozelor de insuline sau sulfamide.
-Administrarea insulinei într-un vas de sânge sau intramuscular, cu apariţia unei acţiuni mai rapide şi mai intense a cesteia. Când apare sânge după administrarea insulinei mâncaţi mai repede, întrucât o parte din insulină a ajuns direct în vasele sangvine.
-Creşterea vitezei de absorbţie a insulinei prin creşterea temperaturii locale 8expunerea la soare) sau prin creşterea mişcării membrului superior sau inferior în care se administrează insulina. Ex: când spălaţi rufe injectaţi insulina în picior. Când mergeţi pe bicicletă injectaţi insulina în membrul superior.
Manifestări clinice.
Hipoglicemia uşoară se manifestă prin:
-Senzaţie imperioasă de foame.
-Transpiraţii reci.
-Oboseală nejustificată.
Apar:
-Cefalee.
-Ameţeli.
-Palpitaţii.
-Obnubilare.
-Convulsii, comă.
În coma hipoglicemică bolnavul este foarte palid, transpirat 8umed), comparativ cu coma diabetică unde pielea este uscată.
Hipoglicemia se instalează rapid, comparativ cu acidocetoza, unde instalarea se face progresiv în ore-zile. Tensiunea arterială este normală sau crescută. Pulsul este accelerat.
Tratamentul hipoglicemiei.
Dacă simptomele sunt foarte discrete (sau glicemia este peste 50 mg%) se mănâncă 1-2 mere (ce conţin hidraţi de carbon cu absorbţie rapidă), apoi 1-2 felii de pâine (ce conţin hidraţi de carbon cu absorbţie lentă).
Dacă simptomatologia este clară (sau glicemia este sub 50% mg%) luaţi 2-3-4 linguriţe de zahăr, pentru a evita riscul înecării cu alimente solide.
În caz de comă, familia sau colegii de şcoală sau serviciu instruiţi, vă pot administra glucagon intramuscular sau subcutanat sau chiar intravenos, cu revenirea rapidă a cunoştinţei.
Totdeauna când aţi făcut o hipoglicemie analizaţi cauza ei. Dacă nu găsiţi nici o cauză gândiţi-vă în ce loc aţi făcut ultima injecţie şi ce muncă aţi realizat cu braţul sau piciorul respectiv. Dacă nu poate aţi stat la soare. Este bine să analizaţi acest aspect ca să nu se mai repete. Este bine apoi să vă supravegheaţi cu atenţie câteva zile.
Atenţie- o glicemie mare dimineaţa poate apărea după o hipoglicemie în tipul nopţii.
