Ileus paralitic.
Este starea de atonie a intestinului care produce absenţa peristalticii propulsoare şi se acompaniază de distensie abdominală.
Profilaxia. Are foarte mare importanţă. Astfel, preoperator chirurgul trebuie să se asigure că pacientul este echilibrat hidroelectrolitic. El va evita să administreze purgative şi va prescrie o dietă săracă în reziduuri. Intraoperator, chirurgul va fi preocupat de manipularea blândă a ţesuturilor şi de o tehnică îngrijită.
Postoperator, imediat după operaţie nu se va da nimic în gură cât timp există greaţă. După ce greaţa încetează se dau mici cantităţi de lichide şi apoi se vor da şi alimente.
Tratament curativ. Clismele pot aduce o uşoară ameliorare când ileusul s-a produs în mod reflex sau secundar vreunui proces toxic sau infecţios. Dar, în general ele nu au nici o valoare şi pot fi nocive când există peritonită. Căldura externă pe abdomen uşurează disconfortul şi poate ajuta la restabilirea peristalticii. Ea poate fi utilizată cel mai bine prin cataplasme cu mămăliguţă. Se vor evita purgativele. Ele irită colonul şi măresc pierderea lichidiană în intestin. Tratamentul chirurgical s-a dovedit ineficient. Mai nou s-a încercat stimularea electrică a intestinului.
Ileus.
Ocluzie intestinală produsă prin răsucirea intestinului (volvulus). În practica medicală termenul se foloseşte pentru a desemna orice fel de ocluzie intestinală (ex. ideus paralitic). Nu se face nici un tratament şi bolnavul va fi transportat de urgenţă la spital.
