Litiaza fosfatică.
Vezi litiaza urinară.
Litiaza fosfatică constituie exemplul clasic al „litiazei de organ”, apariţia ei este favorizată de prezenţa infecţiei urinare cronice şi aceasta la rândul ei este întreţinută de un factor obstructiv de la nivelul căilor excretorii. Reprezintă 6-18% din totalul litiazelor urinare. Cuprinde calculii fromaţi din fosfat amoniaco-magnezian şi cei formaţi din apatită (în esenţă fosfat de calciu sub diferite forme structurale şi diferite forme de cristalizare).
Aceste categorii biochimice de litiază iau naştere prin precipitarea fosfaţilor în urina al cărui pH este modificat spre alcalinitate prin germeni care conţinând urează produc scindarea ureii şi degajă amoniac. Practic, toate tulpinile de bacili proteus, aproximativ 50% din tulpinile de streptococ şi unele tulpini de bacil coli, au proprietatea de a scinda ureea, deci de alcaliniza urina.
Profilaxia recidivei litiazei fosfatice se bazează în primul rând pe asanarea infecţiei la nivelul căilor excretorii urinare. Primul gest profilactic din acest punct de vedere trebuie să fie intervenţia chirurgicală care nu se va limita la extracţia calcului, ci trebuie să suprime- în măsura posibilului- cauzele de uropatie obstructivă, premisă indispensabilă a tratamentului eficient al infecţiei.
Tratament.
Se va interveni chirurgical atunci când tratamentul naturist nu dă rezultate. Se vor asana întâi infecţiile. Acest lucru se va face urmând un tratament de la infecţia urinară şi mai ales consumul propolisului.
Pentru acidifierea urinei s-a recomandat în trecut un regim alimentar hipocarnat. Astăzi se ştie că alimentaţia hipoproteică determină creşterea fosfaturiei. Din acest motiv se va prescrie o dietă echilibrată normo sau hipocalorică. Alimentele bogate în calciu şi fosfor trebuie evitate.
Sunt interzise: vânatul, viscerele, icrele, sardelele, legumele zscate (mazăre, fasole, linte), cartofi, laptele, smântâna, brânzeturile sărate sau fermentate, deserturile făcute cu lapte (îngheţata), ouăle, ciocolata, cacao, alcoolurile concentrate, condimentele. Legumele verzi (fasole, morcovi, ciuperci, dovlecei, ridichi, ardei şi fructele: piersici, cireşe, pepene, portocale, struguri se vor reduce.
Sunt permise: carnea proaspătă de vită, pui, peşte, untul, margarina, uleiuri vegetale, pâinea, pastele făinoase, biscuiţi, orezul.
Pentru acidifierea pH-ului urinar se poate administra clorură de amoniu în caşete. Este de recomandat ca pH-ul urinar să fie menţinut în jur de 5 sau chiar sub acest nivel.
Cura cronică de diureză trebuie aplicată deosebit de perseverent. Sunt indicate curele hidrominerale de la Olăneşti- izvorul 24, Piscul Câinelui-Sinaia, Răducăneni (Iaşi).
În rest tratament de la litiaza renală.
Litiaza renală oxalică.
(sfaturi pentru bolnavi).
Calculii renali care v-au fost depistaţi sunt formaţi din săruri ale acidului oxalic şi apar mai frecvent la persoanele ce sufere de afecţiuni digestive care se manifestă cu diaree, motiv pentru care trebuie să vă trataţi aceste boli inclusiv printr-un regim alimentar specific fiecăruia, aşa cum vă recomandă medicul.
De asemenea, trataţi-vă cât mai curând posibil orice infecţie urinară, urmând doar medicaţia prescrisă de medicul dv. În funcţie de natura microbului depistat în urină.
Obezitatea este un factor care favorizează formarea calculilor, motiv pentru care persoanele cu exces ponderal vor urma un regim de slăbire.
Dacă medicul nu vă contra indică acest lucru consumaţi cât mai multe lichide (apă, ceaiuri de plante, sucuri şi orice alte lichide nesărate şi nealcoolice), astfel încât să eliminaţi 2,5-3 litri de urină zilnic.
Acest lucru este posibil dacă beţi 250 ml de lichid la 2 ore, iar seara la culcare mai ingeraţi încă 500ml.
Ori de câte ori aveţi posibilitatea, urmaţi o cură de ape minerale în staţiunile: Olăneşti (izvoarele 24, 10, 11, 12) sau Căciulata- Călimăneşti- izvorul 1.
Obişnuiţi-vă să urinaţi mai des inclusiv noaptea de 1-2 ori.
Evitaţi consumul de dulciuri, grăsimi (mai ales cei cu obezitate sau diaree cronică) şi alimentele bogate în calciu: laptele, brânzeturile sau alte produse lactate, organe de animale, sardele, rădăcini de pătrunjel, fasole uscată, prune, struguri, nuci, cacao, ciocolată.
Reduceţi din alimentaţie (dar nu total) cantitatea de alimente bogate în oxalaţi sau substanţe care vor fi transformate în organism în oxalaţi: spanac, măcriş, sparanghel, roşii, ceapă, morcovi, ţelină, prune, pâine neagră, cafea, ciocolată, cacao, ceai veritabil, portocale, bere.
Reduceţi cantitatea de sare din alimentaţie.
Evitaţi administrarea de vitamină C şi alimentele care conţin vitamina C: citricele (lămâi, portocale, mandarine), măceşe, coacăze negre, agrişe, fragi, zmeură, căpşuni, frunze de pătrunjel, mărar, ardei gras, conopidă, varză albă sau roşie, salată verde, spanac, ficat, rinichi, creier, în schimb urmaţi periodic cure cu vitamina B6.
Evitaţi alimentele care vă balonează sau vă provoacă diaree.
Consumaţi alimente bogate în magneziu (orez, fulgi de ovăz, cartofi, aluaturi) dacă nu suferiţi de alte afecţiuni care contraindică aceste produse (obezitate, diverse afecţiuni digestive).
Consumaţi alimente care acidifiază urina: carne slabă de porc, vită, iepure, pasăre, peşte slab, mezeluri proaspete, ouă fierte sau în diverse preparate, pâine în cantităţi moderate, cereale.
