PERICARDITA.
Inflamaţia pericardului (sacul ce înveleşte inima); de cele mai multe ori este infecţioasă, dar se cunosc şi forme ne infecţioase, de natură traumatică sau tumorală, mai rar a unei boli generale (uremie). Cele mai frecvente pericardite sunt de natură reumatismală, asociate de obicei şi cu alte manifestări, de natură reumatică; endo-miocardită, poliartrită. Urmează ca frecvenţă pericardita tuberculoasă, care apare cu ocazia diseminării hematogene a TBC-ului. Pericardita pneumococică apare în legătură cu pneumonia, streptococică în legătură cu septicemia, cu acest microb pericardita poate îmbrăca diferite forme: pericardita uscată sau fibroasă, seroasă, purulentă şi hemoragică. Pericardite reumatice sunt fibroase şi seroase, cele tuberculoase pot fi şi hemoragice, cele pneumo şi streptococice, adesea purulente.
Diagnosticul este pus numai de medic. Tratamentul este şi în funcţie de agentul patogen. Vindecarea are loc în majoritatea cazurilor cu simfiza foiţelor pericardice, care provoacă uneori simptome de insuficienţă a inimii.
Pericarditele sunt afecţiuni inflamatorii acute sau cronice, de etiologie variată care pot realiza tabloul anatomo-clinic de pericardită uscată, exudativă sau constrictivă.
Pericardita acută nespecifică (virotică). Se întâmplă foarte des recidive.
Pericardita tuberculoasă- are tendinţă exsudativă şi se va trata doar în clinica de specialitate.
Pericardita reumatică- se face tratamentul reumatismului.
Pericardita uremică- se face tratament în funcţie de simptome.
Pericardita neoplazică. Se tratează numai în spitale pentru că necesită dese aspiraţii.
Pericardita din infarctul miocardic. Nu necesită un tratament deosebit, frecătura pericardică dispare în câteva zile.
Pericardita purulentă se tratează numai în spitale.
Pericardita exudativă cronică. Este rară. Exudatul se acumulează lent, se va trata tot în spitale.
Pericardita constrictivă . Singurul tratament eficient este cel chirurgical.
Tratamente.
Se pot folosi următoarele plante medicinale: castan sălbatec, ceapă, coada calului, dud, mătase de porumb, rozmarin, soc, urzică moartă albă, usturoi.
Coada calului (Equisetum arvense) la fiecare litru de apă se pun 3 linguri de plantă mărunţită. Se fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se fac băi de şezut zilnic în special pentru cei care au acumulat apă în organism. De asemenea se poate lua şi intern câte 2-3 căni- 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Este un bun diuretic.
Dud (Morus alba) 2 linguriţe de coajă de rădăcină (se poate folosi şi coaja de pe ramuri tinere, însă cu efect ceva mai slab) se pune mărunţită la 250 ml apă şi se fierbe timp de 15 minute. Se strecoară şi se consumă 2-3 căni. Este utilă mai ales pentru eliminarea apei din organism.
Porumb (Zea majs) mătase de porumb-1 linguriţă de plantă mărunţită se pune mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va consuma în fiecare dimineaţă la trezire câte 1 cană. Este şi un bun diuretic.
Rozmarin (Rozmarinus officinalis) 20 g de plantă mărunţită se pun la 1 litru de vin roşu. Se ţine timp de 10 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară după această perioadă şi se ia câte 1 lingură-50 ml de 3 ori pe zi, cu 30 minute, înaintea mesei.
Soc (Sambucus nigra) 2 linguriţe de coajă de rădăcină (se poate folosi şi coaja de pe ramuri tinere, însă cu efect ceva mai slab) se pune mărunţită la 250 ml apă şi se fierbe timp de 15 minute. Se strecoară şi se consumă 2-3 căni. Este utilă mai ales pentru eliminarea apei din organism.
Urzică moartă albă (Lamium album) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va consuma în fiecare dimineaţă la trezire câte 1 cană.
Usturoi (Alium sativum) se vor consuma zilnic 3 căţei de usturoi care vor ajuta la curăţirea de depuneri a arterelor. Se mai poate folosi şi tinctura câte 3-10 picături diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, care este foarte eficientă.
În toate cazurile ajută ceaiurile diuretice, sau ceaiuri de urzică moartă.
