Rectită radică.
Se pot folosi următoarele plante medicinale: aloe, brad, cătină, coada calului, flori de fân, măcriş iepuresc, ovăz, plop negru.
Intern:
Aloe (Aloe vera) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi, înainte de mese.
Măcriş iepuresc (Oxalis acetosella) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi, înainte de mese.
Pentru tratarea diareei afine.
Extern:
Băi de şezut cu: coada calului, flori de fân, paie de ovăz, etc.
Orificiul anal se unge cât mai adânc cu alifie din muguri de plop sau cătină. Se mai poate introduce câte 1 supozitor de propolis în fiecare seară.
De asemenea se poate folosi şi unguent cu răşină de brad, care există în comerţ.
Se produce pe parcursul administrării ședințelor de radioterapie sau în primele 3 luni de la finalizarea tratamentului, ca o consecință a efectului fascicului de iradiere, la nivelul peretelui rectului. Proctita acută este un proces inflamator ce afectează doar mucoasa superficială.. Simptomele caracteristice proctitei radice acute sunt reprezentate de diaree, greață, sângerare rectală, durere, incontinență fecală și imperiozitate. De obicei sângerarea rectală este ușoară sau moderată, frecvent se remite fară a necesita tratament și nu există dovezi care să stabilească o relație de cauzalitate între apariția și intensitatea ei în perioada acută și sângerarea rectală cronică. Simptomele ce constituie tabloul proctitei radice acute sunt autolimitate și complet reversibile.
Managementul rectitei radice acute
Chiar dacă simptomatologia proctitei acute este autolimitată, în unele cazuri este necesară întreruperea pentru scurte perioade de timp a tratamentului iradiant pentru ameliorarea simptomatologiei. Pacienții cu simptomatologie acută ușoară și moderată primesc informații referitoare la modul în care se produc simptomele lor și sunt sfatuiți să își modifice regimul alimentar. Dacă simptomatologia persistă sau se accentuează strategia terapeutică presupune obicei hidratarea pacientului, reechilibrare electrolitică, administrarea de antidiareice de tipul clorhidratului de loperamidă pentru amelirarea diareei, codeină fosfat pentru calmarea tenesmelor rectale și imperiozității. Pacienții la care simptomatologia algică este persistentă vor beneficia de antiinflamator nesteroidian (ibuprofen, diclofenac, ketoprofen) sau codeina fosfat. Când durerea este foarte intensă și nu răspunde la analgeticele obișnuite se poate admistra pentru scurte perioade de timp tratament topic local cu supozitoare ce conțin cincocaina (ultraproct) sau rețete magistrale ce conțin: codeină fosforică, vitamina A, anestezina, adrenalina, hidrocortizon hemisuccinat, cloramfenicol, butir cacao. Pentru sângerările ușoare, ocazionale de obicei nu s-a prescris tratament. Când acestea s-au produs mai frecvent (mai des de 1 episod pe săptamană) sau în cantitate mare s-au administrat agenți vasoprotectori: biflavonoide, diosmina, tribenozidă și antiinflamatoare de genul mesalazinei.
Doar în situații excepționale poate fi necesară întreruperea definitivă a iradierii sau tratament chirurgical.
Rectita radică cronică
Este considerată proctita ce persistă sau apare după mai mult de 3 luni de la finalizarea radioterapiei. Simptomele sunt în general similare cu cele experimentate în timpul proctitei acute, cu mențiunea că apariția săngerării rectale tardive reprezintă o problemă mai importantă. Fistule sau stenoze rectale pot fi atribuite, de asemenea, efectelor secundare tardive ale radioterapiei.
Managementul rectitei radice cronice. De fiecare dată când pacienții au prezentat sângerare rectală s-a efectuat colonoscopie pentru diagnosticul diferențial între proctita radică și alte afecțiuni digestive, urmărindu-se în mod special excluderea unui al doilea cancer la nivel colo-rectal. Tratamentul proctitei radice cuprinde metode de tratament non invazive si invazive. În general tratamentul este administrat progresiv pornind de la cele mai puțin invazive metode de tratament pentru cazurile ușoare și ajungându-se la metode te tratament din ce în ce mai agresive pe măsură ce simptomatologia se accentuează.
Metode non-invazive de tratament al rectitei radice cronice
- Agenții antiinflamatori de genul sulfasalazinei sau mesalazinei, folosiți atât în monoterapie cât și în combinație cu antibiotice sau corticosteroizi. Efectul antiinflamator acționează prin inhibarea sintezei prostaglandinelor sau prin blocarea căii lipooxigenazei sau a metabolismului acidului arahidonic. Alte potențiale mecanisme de acțiune includ inhibiția enzimelor folat-dependente și neutralizarea radicalilor liberi de oxigen. Alți agenți antiinflamatori folosiți frecvent în combinație cu mesalazina sau sulfasalazina sunt: betametazona, hicrocortizonul sau metronidazolul.
- Antibiotice (Metronidazolul) – efectul metronidazolului nu este complet elucidat, se presupune că ar acționa prin reducerea grupărilor nitro din mediu anaerob. În studii clinice efectul combinației metronidazol oral, mesalazină și betabetazonă intrarectal a fost superior combinației mesalazină și betametazonă. Studiul a evidențiat o scădere semnificativă a sîngerării rectale și ulcerațiilor evidențiate endoscopic în grupul pacienților ce au beneficiat de metronidazol.
- Sucralfatul – pacienții a căror simptomatologie persistă după tratamentul cu AINS și corticosteroizi vor primi tratament cu sucralfat (Venter) sau pentosan polisulfat (Elmiron). Sucralfatul ce acționează prin stimularea vindecării epiteliului afectat și formarea unei bariere protectoare. Administrarea acestuia intrarectal in cantități de 2-3 grame împărțite in 2 prize zilnice au arătat o înbunătățire a simptomatologiei clinice și o ameliorare a aspectului mucoasei rectale la rectoscopie.
- Acizii grași cu lanț scurt – acizi grași cu lanț scurt sunt produși la nivelul colonului de bacteriile anaerobe din carbohidrații neabsorbiți pâna la acest nivel. Aceștia stimulează proliferarea mucoasei, au efect vasodilatator asupra arteriolelor din peretele colonului inbunătățind fluxul vascular și reprezintă principalul combustibil al mucoasei colonice. Modificările locale induse de iradiere conduc la ischemie și pierderea arhitecturii normale a microvililor, modificări ce pot induce scăderea absorției acizilor grați cu lanț scurt ceea ce va conduce la apariția modificărilor caracteristice proctitei radice cronice. Administrarea de acizi grași cu lanț scurt intrarectal poate accelera procesul de vindecare al rectitei radice.
- Oxigenul hiperbar – tratamentul cu oxigen hiperbar – mecanismul de acțiune poate fi reprezentat de scaderea hipoxiei probabil prin efectul angiogenic și bactericid. Studiile au sugerat un potențial beneficiu la pacienții cărora li s-a administrat tratament cu oxigen hiperbaric cu o concentrație de 100% la o presiune de 2 atmosfere timp de 90 de minute. Datele sunt însă limitate, administrarea oxigenului hiperbar fiind o procedură costisitoare ce nu este disponibilă decât în centre supraspecializate.
- Agenții antioxidanți – stresul oxidativ este considerat un mecanism major implicat în apariția proctitei radice cronice, agenții antioxidanți fiind frecvent folosiți cu scopul limitării efectelor distructive ale iradierii la nivelul țesuturilor sănătoase. Studii pe loturi mici de pacienți indică un efect benefic, prin scăderea incidenței diareei și imperiozității la pacienții care au primit vitamina E în combinație cu vitamina C sau vitamina A singură.
Metode invazive de tratament al rectitei radice cronice
Aceste metode de tratament sunt recomandate pacienților ce nu răspund la tratamentul medical și sunt reprezentate de coagulare endoscopica și fotocoagulare cu plasmă Argon.
- Coagularea endoscopică cu laser YAG și fotocoagularea cu plasma argon sunt cele mai frecvent folosite în practica clinică, aceste tehnici adresându-se pacienților cu sângerare rectală importantă. De obicei sunt necesare mai multe ședințe de tratament fiecare ședință putând dura între 60 și 120 de minute. Un impediment major atât pentru plasma argon cât și pentru laserul YAG este reprezentat de disponibilitatea limitată și costurile crescute, acestea făcându-le disponibile pentru un număr limitat de pacienți.
- Reprezintă ultima opțiune terapeutică pentru pacienții cu rectită radică cronică, mai puțin de 10 % dintre aceștia necesitând această procedură radicală de tratament atunci când toate celelalte metode de tratament au eșuat sau când simptomatologia severă o impune – fistule, perforații, stricturi sau sângerare necontrolabilă. Trebuie avut în vedere faptul că efectele fiziopatologice induse de iradiere la nivelul pelvisului producând complicațiile ce urmează să fie tratate vor influența în mod negativ vindecarea plăgii chirurgicale. Dintre procedurile chirurgicale utilizate în tratamentul pacientului cu proctită radică ce se adresează chirurgului derivațiile digestive sunt cele mai frecvente. Colostomia va ajuta la drenarea unui abces, ameliorarea durerii și a tenesmelor rectale, ameliorarea sângerării rectale dar nu va rezolva definiv problema. De obicei fără alte proceduri suplimentare de tratament, la desființarea colostomei simptomatologia revine.
Întotdeuna trebuie discutat cu pacientul despre șansele de reușită și așteptările legate de chirurgie deoarece tratamentul asociază de obicei morbiditate importantă, vindecarea este lentă și se complică frecvent cu dehiscențe ale plăgii, fistule, abcese, pe termen lung putând conduce la stricturi, incontinență greu de acceptat pentru pacienți
