Tratament si cauze Cancerul colorectal

Sharing

CANCERUL COLORECTAL

            Cancerul de colon reprezintă a doua cauză de deces prin cancer în SUA, după cel pulmonar, cu o incienţă anuală de 25.000 cazuri. Incidenţa şi mortalitatea prin cancer de colon nu a variat pentru populaţia masculină în ultimii 40 de ani, în timp ce pentru populaţia feminină se constată o scădere a incidenţei.

             Incidenţa este mai crescută în ţările dezvoltate, la populaţia favorizată din punct de vedere socio-economic, în mediul urban. Incidenţa cancerului la japonezi este redusă, dar cea a japonezilor imigranţi în SUA este egală cu cea a americanilor. Astfel, japonezii imigraţi în SUA prezintă un risc de cancer egal cu cel al americanilor, iar în Japonia s-a constatat o creştere a incidenţei prin occidentalizarea alimentaţiei.

            Incidenţa cancerului colorectal creşte după vârsta de 45 ani, având o frecvenţă maximă la vârsta de 65 ani; nu există diferenţă semnificativă legată de sex.

            Factori de risc

  1. a) factori alimentari – grăsimile de origine animală, ce favorizează creşterea florei digestive de tip anaerob şi secundar determină metabolizarea acizilor biliari în factori cancerigeni (săruri biliare dehidroxilate Litocolat, Dezoxicolat).

                                        – fibrele vegetale prin accelerarea tranzitului intestinal, cu reducerea timpului de expunere a mucoasei colice la potenţialii cancerigeni, au un rol profilactic.

                                          – alţi factori: studii recente au arătat reducerea riscului de cancer colorectal prin suplimentarea orală de calciu (acesta acţionează prin formarea de săpunuri insolubile cu sărurile biliare) ca şi prin administrarea orală de aspirină.

            Se consideră ca populaţie cu risc, din punct de vedere alimentar, cea care consumă:

            – puţine fructe;

            – multe grăsimi saturate;

            – puţine grăsimi vegetale;

            – cantitate redusă de vitamina C.

  1. b) leziunile precanceroase
  2. Bolile inflamatorii cronice: pacienţii cu rectocolită ulcero-hemoragică prezintă un risc de 15 ori mai mare, în comparaţie cu populaţia generală, riscul fiind proporţional cu vechimea bolii.
  3. Bacteriemia cu Streptococus bovis, recent s-a demonstrat riscul apariţiei de cancere la cei cu endocardită  cu acest agent etiologic, indicându-se colonoscopii de control.
  4. Uretero-sigmoidostomiile: incidenţa de 10% după 15-30 de ani după uretero-sigmoidostomie, cancerul apare spre partea distală a ureterului, acolo unde mucoasa colică este expusă la urină şi la materii fecale.
  5. Polipii se clasifică în: – hemartoame (juvenili)

                                                  – polipi hiperplazici

                                                 – polipi adenomatoşi. Aceştia prezintă cel mai mare risc de                                                                 transformare malignă, în special cei sesili, riscul fiind şi în funcţie de                                               talie astfel:

                                                            < 1,5 cm = risc 0

                                                            1,5 – 2,5 cm = 2 – 10

                                                            > 2,5 cm > 10%

  1. Polipoza colică : pacienţii cu polipoze familiale prezintă un risc de cancer de 50 ori mai mare faţă de populaţia normală, ceea ce justifică colectomiile totale precoce;
  2. Antecedente personale

                        – cancer de colon: risc x 3, în primii 4 ani;

                        – cancer de sân = risc x 1,5.

                       Stadializare

            Clasificarea Dukes. Prognostic.

  1. Atingerea mucoasei şi a submucoasei – supravieţuire la 5 ani 90%.
  2. B1 interesarea muscularei – supravieţuire la 5 ani – 85%

                             B2 interesarea seroasei – supravieţuire la 5 ani – 70%

  1. Atingere ganglionară – supravieţuire la 5 ani 30 – 60%
  2. Metastaze – supravieţuire la 5 ani – 5%.

            Clasificarea TNM.

                        T1 corespunde stadiului A din clasificarea anterioară.

                        T2 corespunde stadiului B1.

                        T3 corespunde stadiului B2, C.

                        T4 corespunde stadiului D.

                        N (adenopatie) N1 – afectarea < de 3 ganglioni

                                                 N2 – afectarea > de 3 ganglioni.

                                                 N3 – afectarea pediculului vascular.

            Metode de depistare

            Scopul: constă în depistarea precoce a tumorilor localizate, superficiale la pacienţii asimptomatici.

                        Tuşeul rectal este obligatoriu la pacienţii peste 40 de ani.

                        Testul Hemocult în vederea decelării hemoragiilor oculte:

                                                – negativ

                                                – pozitiv  -> colonoscopie

            Manifestări clinice

            Variază în funcţie de localizare.

 

            Cancerele de colon drept

            Manifestări clinice

                        – tulburări de tranzit – diaree;

                        – hemoragii digestive joase;

                        – dureri în fosa iliacă sau în flancul drept.

            Examenul fizic: – perceperea unei mase în fosa iliacă dreaptă sensibilă, puţin mobilă.

                                       – meteorism

            Diagnostic paraclinic:

                        1.Radiografia cu substanţă de contrast poate indica:

                                    – imagine neregulată, iregularitatea cecului;

                                    – stenoză neregulată pe ascendent;

                                    – imagine lacunară burjeonată.

  1. Colonoscopia ce evidenţiază formaţiunea tumorală şi permite efectuarea de biopsii.
  2. Echografia poate să evidenţieze tumorile cecale.

            Diagnostic diferenţial:

  1. Mase în fosa iliacă dreaptă.

                             – apendicită formă pseudotumorală.

                             – abces apendicular

                             – formaţiune retroperitoneală

                             – complicaţie diverticulară

  1. Sindrom dureros febril

                             – ileo-colită Crohn

                             – infecţia diverticulului Meckel

                             – abces apendicular.

             Principii de tratament chirurgical

Intervenţiile chirurgicale pot fi – radicale: hemicolectomie dreaptă

                                                – paleative: anastomoză ileo-transversă latero-laterală scurtcircuitând                                                                 tumora.

Contraindicaţii – Metastaze multiple

                          – Stare generală alterată

Indicaţii : – dacă tumora este extirpabilă, fără metastaze: hemicolectomie dreaptă curativă.

                – dacă sunt metastaze hepatice:

                        * superficiale – hepatectomie în acelaşi timp operator;

                        * metastază unică profundă – hepatectomie la 3 – 4 luni după intervenţie;

                        * metastaze multiple – lobectomie.

            Cancerul de colon stâng

            Cancerele de colon stâng sunt, în general stenozante, responsabile de constipaţie, sau sindrome subocluzive.

            Manifestări clinice

  1. rectoragii cantitativ reduse.

                            hemoragii oculte (rar).

  1. tulburări de tranzit: diaree/constipaţie, în special constipaţie de apariţie recentă sau                 agravată recent.
  2. 3. Durerea

                                    – de obicei de intensitate redusă percepută sub formă de jenă dureroasă                                              intermitentă în flancul stâng;

                                    – uneori este înşelătoare: fosa iliacă dreaptă (prin distensie cecală secundară                                      stenozei)

                                    – rareori intense, cu debaclu diareic.

            Examenul clinic

                        – palparea unei mase în fosa iliacă stângă;

                        – alterarea stării generale;

                        – tuşeu rectal – tumoră sigmoidiană

            Examene paraclinice

                         Radiografia cu substantă baritată poate indica:

                        – imagini lacunare circumferenţiale ce realizează o stenoză excentrică

                        – ulceraţii;

                        – lacune marginale cu bază de implantare largă;

                        – imagini polipoide, neulcerate, cu bază largă;

                        – rigiditate parietală.

                        Colonoscopia evidenţiază formaţiunea şi permite efectuarea de biopsie.

                        Alte examene: – radiografia toracică (metastaze)

                                                – dozarea antigenului carcinoembrionar

                                                – determinarea antigenului CA 19 – 9

                                                – bilanţul funcţional hepatic

                                                – echografie hepatică.

            Diagnostic diferenţial

                        Sunt luate în discuţie următoarele afecţiuni:

  1. Sigmoidita diverticulară este exclusă prin colonoscopie, eventual biopsie.
  2. Tumorile benigne – prin colonoscopie şi biopsie.
  3. Tumori ale organelor din vecinătate – radiografie, colonoscopie, echografie abdominală.
  4. Boli inflamatorii cronice: RCUH, Boala Crohn, colonoscopie cu biopsie.

Tratamentul este de principiu chirurgical, intervenţiile fiind:

  1. radicale – a. rezecţii segmentare
  2. hemicolectomie stângă
  3. paleative – a. colostomie în amonte de tumoră
  4. anastomoză latero-laterală cu scurtcircuitarea tumorii.

Cancerul de colon transvers

            – reprezintă 15% din localizările cancerului de colon;

            – la examenul obiectiv se poate palpa o formaţiune peri sau subombilicală

            – poate invada prin contiguitate marea curbură gastrică şi pancreasul;

            – invadarea limfatică este precoce, prognosticul fiind rezervat;

            – la nivelul colonului transvers scaunele devin semisolide, tumorile de la acest nivel putând determina sindrom ocluziv şi perforaţii.

            – tratamentul chirurgical este diferenţiat în funcţie de localizarea tumorii astfel:

                        * pentru cele situate în treimea dreaptă se practică hemicolectomie dreaptă;

                        * pentru cele situate în treimea stângă se practică rezecţie segmentară a unghiului stâng şi a transversului stâng, urmată de anastomoză transverso-iliacă sau sigmoidiană.

                        * în localizările mediene se practică rezecţii segmentare.

Cancerele cu localizare rectală – particularităţi

            – se manifestă prin rectoragii, tenesme, scaune de aspect creionat, alterarea tranzitului, diaree/constipaţie;

            – dureri cu iradiere în pelvis, perineu, coapse;

            – se poate complica cu fistule recto-vezicale sau recto-vaginale.

            – tratamentul chirurgical comportă intervenţii mutilante cu colostomie

  1. amputaţie abdomino-perineală, cu două căi de abord;
  2. intervenţia tip Hartman care constă în: exereza tumorii pe cale abdominală şi cu închiderea restului rectal ; cât şi intervenţii conservatoare:
  3. rezecţia anterioară cu restabilirea continuităţii;
  4. amputaţie abdomino-transanală cu conservarea sfincterului anal.

În tumorile accesibile prin tuşeu rectal se practică:

            – chirurgia mutilantă (amputaţia abdomino-perineală_

            – radioterapie pre şi post operatorie.

În tumorile neaccesibile prin tuşeu rectal este indicată:

            – chirurgia conservatoare ( rezecţia anterioară);

            – radioterapia postoperatorie.

În tumorile situate la 8 – 9 cm distanţă de marginea anală se practică exereză cu anastomoză termino-terminală.

            Tratamentul medical utilizează în special 5 fluorouracilul, cu răspunsuri parţiale în 15 – 20% din cazuri. Unii autori recomandă asocierea acestuia cu acid folinic. În caz de matastaze hepatice se recomandă administrarea de 5 F.U. intra arterial.

            Radioterapia are rezultate modeste fiind recomandată postoperator.

Acum se mai citeste

Vreau sa stiu si eu Daca ti-a folosit ? Voteaza cum ti-a folosit !
Abia ca mi-a folositMi-a folosit putinMi-a folosit indeajunsMi-a folositMi-a folosit foarte mult ( Apreciaza, sa stie si altii.)

Loading...