Miere cu unt.
Compoziţia: 100g unt, 100g miere.
Preparare: se amestecă untul cu mierea până la omogenizare.
Administrare: se dă copiilor de la 6 luni până la 3 ani câte 1 linguriţă pe zi. Copiilor mai mari şi adulţilor, li se dau 2-6 linguriţe pe zi, după vârstă şi greutatea corporală.
Acţiuni terapeutice: ajută la fixarea calciului.
Indicaţii: este indica în toate bolile spasmofilice, tetanice, produse prin lipsa de calciu, la copiii debili fără poftă de mâncare, în cazurile de slăbiciune, rahitism, pierderea greutăţii normale, în convalescenţă, graviditate şi lăuzie. Cei din popor au mare încredere în acesta şi este considerat mai bun ca untura de peşte.
Contraindicaţii: boli febrile şi diabet zaharat sau alergie la unul dintre componente.
Conservare: nu se ţine mai mult de 7 zile la rece.
Preparatul ajută la fixarea calciului, este indicat în bolile spasmofilice, tetanice, produse prin lipsă de calciu, în cazul pierderii greutăţii normale, a surmenajului, rahitismului şi în convalescenţă.
–
Miere cu ceai de nuc
Compoziţia: frunze de nuc proaspete sau uscate, miere şi apă.
Preparare: într-un vas cu 200 ml apă se pune un pumn de frunze proaspete sau uscate mărunţite de nuc şi se fierbe totul acoperit cu capac la foc mic, până lichidul scade la jumătate. Se lasă să se răcească şi se strecoară. Se adaugă 1 lingură de miere la 100 ml ceai.
Administrare: timp de 1 săptămână, se beau câte 3 căni de ceai de 100 ml, după mesele principale. Concomitent, în fiecare seară se aplică tot din acest ceai comprese pe porţiunile care transpiră cel mai mult (subsuori sau axile, palme, laba piciorului, etc). Se pot face cu acest ceai şi băi, unde se stă la temperatura corpului timp de 30 minute.
Acţiuni terapeutice: ameliorează circulaţia sângelui şi funcţionarea glandelor sudoripare.
Indicaţii: este foarte bun în transpiraţii abundente, persistente (hiperhidrozii) generale sau localizate în diferite părţi ale corpului.
Contra indicaţii- cei alergici la unul din componente sau diabetul zaharat.
Conservare- se face doar cât se foloseşte atunci, nu se lasă mai mult de 2-3 ore.
Miere cu hrean
Se spală rădăcina de hrean foarte bine apoi se rade pe răzătoarea fină. La fiecare lingură (15g) de hrean ras se adaugă 2 linguri de miere (40g). Se amestecă bine şi se poate folosi.
Administrare: se consumă de adulţi sera această cantitate (1 lingură hrean cu 2 miere). Se va consuma încet cu înghiţituri mici. Copiii iau jumătate sau un sfert în funcţie de vârstă.
Se mai repetă o dată peste 7 zile.
Acţiuni– are acţiune vermifugă, mai ales asupra viermilor rotunzi. În plus de asta are acţiune tonicardică (fortifică muşchiul inimii). De asemenea este un stimul nervos şi sexual.
Contra indicaţii: cei cu febră şi diabetul, sau cei alergici la hrean sau miere. De asemenea nu este bine să se dea celor care sunt excitaţi nervos sau sexual.
Atenţie– la 24 ore de la preparare îşi pierde proprietăţile.
Suc de lămâie cu miere.
Sucul de la o lămâie potrivită se pun 2 linguri de glicerină (de la farmacie) şi 100 g miere. Separat se pune într-un vas lămâia coaja bine spălată şi mărunţită la fiert în 200 ml apă. Se lasă să fiarbă la foc mic până scade apa la jumătate. Se lasă să se răcească apoi se strecoară peste sucul obţinut anterior. Se amestecă pentru omogenizare şi se ţine apoi în borcan ermetic închis la frigider.
Administrare : se dă la copii, după vârstă, 1-6 linguriţe pe zi până cedează tusa, apoi dozele se scad treptat. Adulţii iau 3-6 linguri pe zi.
Acţiuni terapeutice : calmant, emolient şi bacteriostatic, eutrofic asupra mucoasei respiratorii. Se indică în toate afecţiunile respiratorii. Conţine în plus şi vitamina C care este un bun antioxidant. Se indică în special în bronşita cronică sau tusa spastică, sau alte tipuri de tusă.
Contra indicaţii : nu se dă la bolnavii de diabet zaharat.
Conservare : preparatul poate fi păstrat la frigider 7 zile, în borcan închis ermetic.
Miere cu lapte şi ceapă.
Preparare: 2 cepe roşii potrivit de mari se curăţă se spală şi se taie mărunt. Se pun apoi într-o cratiţă cu 250 ml lapte şi 2 se lasă să fiarbă pentru 15 minute, apoi se strecoară caldă. Se lasă să se răcească şi apoi se adaugă 2 linguri de miere.
Administrare: se dă seara în clismă călduţă copiilor până la 3 ani, celor de la 6-9 ani se dă pe cale bucală câte 2 linguri seara, celor de la 9-12 ani câte 3 linguriţe seara. Copiii mai mari şi adulţii beau câte 1 pahar de 150 ml o dată sau de 2 ori pe săptămână. Se continuă tratamentul încă o săptămână de la data când nu se mai constată viermişori.
Acţiuni terapeutice: are acţiune vermifugă (împotriva viermilor intestinali), în contra ascarizilor (limbrici) dar mai ales a oxiurilor. Este folosit tot de pe vremea Romanilor.
Acţiuni toxice: peste 3 zile de la preparare la temperatura camerei sau 7 zile la frigider se alterează şi deci se aruncă.
Se poate ca un unii să fie alergici la unul din preparate.
Contra indicaţii: nu se dau la cei cu febră şi care au diabet zaharat.
Conservarea: cu cât este mai proaspăt este mai activ. Este bine ca după 3 zile să se facă altul.
Miere cu sirop de ceapă.
O ceapă potrivită se coace în cuptor într-o tavă, până se moaie bine. Se curăţă apoi foile externe, se zdrobeşte miezul şi se lasă să se răcească bine apoi se pune 100 g miere. Se amestecă bine până la omogenizare. Dacă este prea tare, se subţiază cu apă fiartă şi răcită în prealabil.
Se mai poate prepara fierbând 2 cepe potrivite ca mărime (200 g) curăţită şi tăiată mărunt cu 400 ml apă. Se acopere cu un capac şi se fierbe la foc mic până scade apa la jumătate. Se lasă să se răcească apoi se strecoară într-un borcan în care se mai pun 100 g miere.
Administrare: se dă la copiii în funcţie de vârstă între 1-6 linguriţe pe zi, iar adulţii 3-6 linguri pe zi. Se poate lua 7 zile apoi se face o pauză de 7 zile pauză şi dacă se doreşte se poate repeta.
Înainte de a se da se încălzeşte la temperatura corpului, dar numai cantitatea care se administrează.
Acţiuni farmaceutice: calmant al tusei, bactericid, emolient, expectorant, eutrofic asupra mucoasei respiratorii.
Indicaţii: tusa de orice etiologie, răceli, gripe, bronşite, etc.
Contra indicaţii: bolnavii de diabet zaharat sau cei alergici la produs. În plus bolnavii de ulcer gastric sau duodenal şi gastrită nu pot să-l folosească.
Miere cu muguri de nuc.
Compoziţia: 100g muguri de nuc, 200 ml apă, 150 g miere.
Preparare: mugurii de nuc se spală şi se pun la fiert într-un vas acoperit, la foc domol, până când apa scade la jumătate. Se zdrobesc bine, se lasă să se răcească şi se adaugă mierea. Compoziţia se amestecă bine până la omogenizare, se pune într-un borcan, închis ermetic la rece.
Administrare: se dă copiilor între 3-6 ani câte 1 linguriţă dimineaţa, celor între 6-9 ani câte 1 linguriţă dimineaţa şi alta seara, timp de 1 lună.
Toate se iau înaintea meselor. Se poate repeta după o lună de pauză, atât cât este nevoie. Pentru adulţi se dau 3 linguri pe zi, câte 1 înaintea meselor principale, o lună da, o lună nu, cât este nevoie.
Acţiuni terapeutice: stimulează pofta de mâncare, accelerează metabolismul şi ajută la îngrăşare. Prin iodul conţinut în mugurii de nuc şi vitaminele din complexul B, ajută la funcţionarea tiroidei, fiind foarte folositoare atât la prevenirea cât şi la tratarea guşei endemice. De asemenea creşte rezistenţa organismului la infecţii.
Îndicaţii: este unul dintre cele mai eficiente medicamente contra lipsei poftei de mâncare, slăbiciunii, oboselii, bolilor nervoase de tip astenic, insuficienţelor glandulare şi sexuale.
Contra indicaţii: nu se dă bolnavilor cu temperatura crescută, diabet zaharat sau care au alergie la unul din componente.
Conservare: este cu atât mai activ cu cât este mai proaspăt. Se poate păstra la rece închis ermetic maximum 15 zile.
Miere cu nuci verzi- dulceaţă.
Compoziţie: 500 g nuci verzi de maximum 1,5-2 cm, 500g muguri de nuc, 500 g miere de albine, 1 litru de apă.
Preparare: se pun nucile verzi, mugurii de nuc şi apa la fiert cu 250 g miere. Se fierbe până devine totul ca o peltea. Se lasă să se mai răcească puţin şi apoi se adaugă şi restul de 250 ml miere. Se amestecă bine totul şi se pune în borcane închise ermetic ca orice dulceaţă.
Administrare şi restul indicaţiilor ca mai sus la muguri de nuc.
Conservare: se poate păstra maximum 7 zile la rece în borcan ermetic închis.
