Administrarea medicamentelor pe cale auriculara

Administrarea medicamentelor prin picături auriculare

Instilaţiile auriculare se folosesc pentru tratamentul infecţiilor şi inflamaţiilor urechilor, îndepărtarea cerumenului, anestezie locală, sau îndepărtarea insectelor ajunse accidental în ureche.

Instilaţiile auriculare sunt în principiu contraindicate pacienţilor cu perforaţie de timpan, dar se pot totuşi efectua anumite manevre sterile.

De asemenea, instilaţiile cu hidrocortizon sunt contraindicate pacienţilor cu herpes, alte infecţii virale, fungi etc.

Materiale necesare :

– picăturile prescrise

– sursa de lumină

– aplicator cu capătul de bumbac

– bol cu apă calduţă

– dopuri urechi din bumbac

Pregătirea medicamentelor:

– pentru a preveni efectele adverse ce pot apărea la administrarea de instilaţii auriculare prea reci (vertij, greaţă, durere) se vor pregăti instilaţiile la temperatura camerei fie tinându-le într-un bol cu apă caldă fie încălzind flaconul în mână, şi se vor testa pe încheietura mâinii înainte de aplicare

– dacă se va folosi picurător de sticlă se va verifica integritatea acestuia pentru a nu răni canalul auditiv

Administrarea :

– se spală mâinile

– se verifică identitatea pacientului

– se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul şi ne asigurăm că ştim exact care este urechea afectată

– se asigură intimitate pacientului

– se aşează pacientul culcat pe partea opusă urechei afectate

– se poziţionează canalul auditiv (la adult se trage ureche în spate şi în sus, la copil în spate şi în jos) pentru o mai bună pătrundere a medicamentului

– se va şterge orice secreţie observată cu aplicatorul cu capăt de bumbac, deoarece orice colecţie poate reduce efectul medicamentului

– se verifică medicamentul care trebuie adminstrat ca dată de expirare şi se compară încă o dată cu indicaţia medicului

– cu urechea corect poziţionată se aplică numărul indicat de picături ţinând în aşa fel picurătorul încât picăturile să fie aplicate nu direct pe timpan ci pe peretele canalului auditiv, pentru a dimuna disconfortul pacientului

– se menţine urechea în acceaşi poziţie până când medicamentul dispare cu totul în interiorul canalului auditiv, apoi este eliberată în poziţia obişnuită.

– se cere pacientului să rămână culcat încă 5-10 minute pentru a lăsa medicamentul să fie absorbit şi se poate pune un dop de bumbac pentru a împiedica scurgerea medicamentului, având grijă să nu fie introdus prea adânc pentru a nu crea presiune în canalul auditiv

– se curăţă şi usucă urechea externă

– dacă este indicat se va repeta aceeaşi procedură în cealaltă ureche după cel puţin 10 minute

– se spală mâinile

Consideraţii speciale:

– Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are anumite afecţiuni, această sensibilitate creşte, de aceea se recomandă o blândeţe deosebită în efectuarea manevrelor

– Se vor spăla mâinile înainte şi după efectuarea instilaţiilor cât şi între aplicaţii dacă se indică adminstrarea la ambele urechi

– Pentru a preveni rănirea timpanului, nu se va introduce niciodata aplicatorul cu capăt de bumbac dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber

– Dacă se indică administrare de picături şi unguent, se vor aplica întâi picăturile

– Dacă necesită continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat cu atenţie metoda corectă de adminstrare

– Dacă pacientul prezintă vertij, se vor ridica barele de protecţie ale patului în timpul adminstrării şi se va evita ridicarea bruscă sau grăbită după terminarea procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul.

– Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reacţii adverse ca: vertij, greaţă, colecţii, durere etc.