Arahida.
Arachis hypogaea Fam, Fabaceae.
Denumiri populare: alune de pământ.
Descriere– plantă erbacee, anuală, leguminoasă cu valoare terapeutică, originară din America de Sud. Cultivată pe suprafeţe mari în Asia, China, Africa, America, Europa.
Rădăcina pivotantă, cu numeroase ramificaţii, adâncă până la 50 cm.
Tulpina bogat ramificată cu aspect tufos, înaltă până la 50cm. Ramuri cilindrice sau comprimate.
Frunzele simplu penate, lung peţiolate, alterne cu 4 foliole eliptice sau obovate, aproape sesile.
Flori solitare, galbene cu diferite nuanţe, bisexuate. Înfloreşte în luna iulie, august. Apoi suferă o transformare şi pătrunzând în pământ, cu fructul în formare.
Fructul păstaie, indehiscentă, asemănător gogoşilor viermilor de mătase, lungă de 1,5-3cm groase de 1-1,5 cm cu 1-3 seminţe. Spre deosebire de celelalte tipuri de alun, acesta este mic (nu este un arbust propriu-zis) ajungând abia la 50 cm.
În terapie se folosesc numai seminţele.
Compoziţie chimică: seminţele- materii azotate, arahină şi conarahină, aminoacizi, arginină, lizină, betaină, colină, protide, grăsimi (45-53%), hidraţi de carbon (18%), polifenoli, tanin, sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier. Proteine 24-30%, Vitaminele A, B1, B2, B12, E, F, niacin. Valoare energetică 650Kcal la 100g.
Paiele: protide, extracte ne azotoase, grăsimi, substanţe minerale. Ca aliment se consumă numai după o prealabilă prăjire în cuptor. Uleiul obţinut din arahide este deosebit de hrănitor, iar turtele rezultate prin presarea fructelor la rece se prepară halva, ciocolată şi unele prăjituri.
Acţiunea farmaceutică: seminţele au rol antisclerogen datorită conţinutului ridicat de vitamina F, reconstituant în astenii şi surmenaj. Uleiul extras din seminţe conţine un procent ridicat de acizi graşi ne saturaţi cu rol important în scăderea colesterolemiei şi în ateroscleroză. Datorită taninului se poate folosi şi contra diareei. Cercetările mai noi au demonstrat faptul că pot contribui la prevenirea bolilor cardiovasculare (nu generează în organism colesterol) şi a obezităţii, fireşte dacă sunt consumate cu moderaţie. Vitaminele şi fibrele celulare pe care le conţin constituie rebutabili antioxidanţi (elemente care împiedică uzura celulelor timpurie, neutralizând nocivii radicali liberi de oxigen, rezultaţi din metabolism). S-a emis ipoteza că fenolii din alunele de pământ împiedică, preântâmpină dezvoltarea celulelor canceroase. Acest lucru nu este deocamdată demonstrat. Trebuie să se efectueze numeroase alte cercetări capabile să stabilească cu certitudine efectul fenolilor asupra celulelor maligne.
Atenţie în anumite condiţii, mai exact dacă arahidele au fost atacate de paraziţi microscopici, li se alterează conţinutul chimic normal şi se formează nişte compuşi chimici cu un mare potenţial nociv. Pe de altă parte prăjirea lor excesivă poate genera o serie de hidrocarburi care la rândul lor pot deveni periculoase.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: astenie fizică şi psihică, ateroscleroză, colesterolemie, convalescenţă, diaree, scleroză cerebrală, slăbiciune fizică, surmenaj.
Mod de preparare.
Seminţele ca atare sau prăjite sunt foarte indicate mai ales la surmenaj şi astenii. Nu se prăjesc prea tare pentru că uleiul se transformă în acroleină care este o substanţă ce atacă ficatul. Uleiul se poate folosi şi la salate.
Margarina din arahide este foarte utilă şi ea pentru afecţiunile de mai sus.
Paiele se pot folosi la băi pentru catifelarea pielii sau contra celulitei.
Se fierbe în lapte 2 linguri de arahide mărunţite timp de 15 minute apoi se strecoară şi acest lapte se foloseşte în cosmetică. Se întinde pe faţă şi decolteu pentru 20-30 minute, fiind un remediu deosebit de bun pentru refacerea tenului şi a-i da strălucire şi supleţe.
