Drojdia de bere întirzie procesul de îmbătrânire
Folosirea curentă a drojdiei de bere are de asemenea un efect regenerator, care poate ajuta organismul să rămână tânăr şi în formă. Consumând drojdie de bere timp îndelungat, o armată de celule vii pătrunde în organism, nu numai pentru a ataca toxinele care circulă în sânge, ci şi pentru a întări sistemul imunitar al acestuia.
Această acţiune se reflectă în general asupra principalelor funcţiuni ale organismului. În plus, drojdia de bere poate reface flora intestinală distrusă de medicamente şi antibiotice.
Drojdia de bere are acţiune în afecţiuni diverse, precum: enterite, colite şi diaree, ciroză a ficatului, toate formele de avitaminoză B, diabet, furunculoză, acnee şi seboree, scleroză în plăci, în caz de osteomielită, pneumonie, gripe, variolă sau anemie.
Pe piaţa occidentală există deja drojdie de bere îmbogăţită cu seleniu (agent antioxidant) sau cu siliciu. Cura de drojdie de bere are eficienţă dacă este urmată 3-4 luni, iar efectele ei nu întârzie să apară. În general, drojdia de bere se administrează de 2-4 ori pe zi, dimineaţa şi seara. Ea poate fi amestecată cu lichide, dar trebuie neapărat luată între mese. Dizolvată şi băută înainte de masă, taie pofta de mâncare, micşorând numărul de calorii primite de organism. Efectele unei linguri de drojdie de bere se resimt aproape imediat şi se menţin timp de mai multe ore.
Gaze intestinale –înainte şi după masă, luaţi câte un sfert de linguriţă de seminţe de mărar pisate. Efectul de reducere a gazelor va fi rapid.
Colită de putrefacţie – 3 zile la rând nu se mănâncă decât fructe şi legume proaspete (eventual foarte puţină pâine) şi se consumă supe de legume condimentate din belşug cu tarhon. Înainte şi dupî fiecare masă se mestecă 2-3 frunze de tarhon.
Dureri gastrice, gastrita – atunci când durerile apar după masă, leacul este o cană cu ceai de tarhon: 1-2 linguriţe de tarhon se opăresc 15-20 min cu o cană de apă clocotită. Se bea cu înghiţituri mici.
Ulcerul gastro-duodenal, enteritele – se beau 2-3 căni de infuzie de pufuliţă pe parcursul unei zile.
Aciditatea ridicată
Cel mai la îndemână leac pentru a calma arsurile intestinale este să beţi o ceaşcă de apă fiartă în care aţi dizolvat în prealabil un vârf de bicarbonat de sodiu sau să beţi un pahar de lapte călduţ amestecat cu 2 linguriţe de magneziu.
Uneori, aciditatea stomacală se poate trata cu substanţe acide. Iată o reţetă eficientă împotriva indigestiilor: amestecaţi 2 linguriţe de cidru cu o linguriţă suc de lămâie şi o linguriţă suc de cartof. Beţi preparatul dimineaţa, pe stomacul gol. După 5 min.luaţi micul dejun. Veţi vedea că nu veţi mai avea nici o problemă cu stomacul. Dacă urmaţi această cură periodic, o dată pe lună, gradul de aciditate se va regla şi nu veţi mai suferi de arsuri şi indigestii, gastrită şi ulcer.
Tratamentul în cazul acidităţii
Aciditatea se manifestă prin crize de indigestie şi arsuri ale stomacului.
Unul din leacurile populare cel mai des utilizate este băutul unui pahar cu apă caldă în care se pune puţin bicarbonat de sodiu. Un tratament asemănător este punerea unei linguriţe de oxid de magneziu într-o cană cu lapte.
Uneori totuşi aciditatea stomacului nu este tratată cu substanţe antiacide, ci cu substanţe acide. Unul din leacurile prescrise în vechime era să se înghită două linguriţe de oţet de cidru amestecate cu o linguriţă de zeamă de lămâie şi o linguriţă de zeamă de cartof.
În ulcerul gastric şi duodenal, mierea trebuie folosită cu aproximativ două ore înainte de micul dejun şi prânz şi la trei ore după cină. Mierea (o lingură) trebuie dizolvată într-un pahar de apă caldă, pentru că dizolvată ea contribuie la subţierea mucozităţii din stomac, scade intensitatea durerii, înlatură vărsăturile şi arsurile.
Drojdia de bere şi efectele ei terapeutice
Drojdia de bere conţine (nu este vorba de drojdia de pâine) aproape toate elementele de care are nevoie metabolismul pentru a funcţiona cât mai bine. Analiza sa biochimică arată că ea conţine nu mai puţin de 17 vitamine diferite (majoritatea din complexul B), 16 aminoacizi, 14 săruri minerale şi circa 46% proteine. În plus, prin metoda de uscare folosită şi prin prepararea sa la temperaturi foarte ridicate, sunt conservaţi aproape toţi constituenţii, deşi celulele vii sunt distruse termic. Drojdia de bere conţine, de asemenea, nu mai puţin de 20 de milioane de celule pe gram, de unde i s-a dat numele de drojdie vie (aceasta se poate procura şi sub formă de gelule). Prin conţinutul său bogat în toate aceste elemente enumerate mai sus, drojdia de bere constituie un aliment natural complet, un remediu preventiv şi curativ.
