Se folosesc uleiuri esenţiale. Are un efect foarte puternic, însă trebuie ca uleiul să fie natural, fără adausuri chimice. Trebuie de asemenea cunoscut foarte bine fiecare ulei şi proprietăţile care le are. Aceiaşi plantă poate avea efecte variate în funcţie de: locul de unde a fost cules, calitatea terenului, modul de preparare, din ce parte a plantei se face uleiul, etc.
Fiecare parte a plantei este folosită pentru un alt scop, de aceia este indicat ca atunci când se foloseşte un ulei să se cunoască foarte bine ce efecte are. Nu se pun în lămpile de aromo-terapie plante care conţin fenoli pentru că acestea irită mucoasele (cimbru, cuişoare, roiniţă, etc).
Ulei esenţial de cuişoare (Eugenia caryophyllata) se poate folosi mai ales pentru cavitatea bucală, în afecţiunile stomatologice. Are un efect antiseptic şi antialgic, dezinfectant intestinal şi tonic cerebral foarte eficient. Acesta intră în compoziţia pansamentelor şi cimenturilor dentare pa bază de eugenol care ajută la obturarea canalelor în modul cel mai puţin traumatizant posibil în ceea ce priveşte zona ce înconjoară extremităţile rădăcinilor.
Ulei esenţial de Dafin (Laurus nobilis)- se foloseşte tot în stomatologie, dar şi la nivelul pielii sau în lampa de aromo-terapie Este eficient în doze mici în infecţii cutanate uşoare având efect antispasmodic şi expectorant. Dar este de asemenea şi un stimulent şi tonic al sistemului nervos.
Ulei esenţial de levănţică (Lavandula vera) varietatea fragrans este utilizată în special pe piele sau în lampa de aromo-terapie, pur sau diluat cu ulei vegetal. Are proprietăţi cicatrizante şi ajută la regenerarea celulară. Acţionează ca un bun antiinflamator. Are efecte calmante şi sedative fiind utilizat în acest scop de stomatologi.
Leuşteanul-(Levisticum officinalis)- este un bun diuretic, stimulent digestiv. Se foloseşte în intoxicaţiile cu nicotină sau alcool, în colici renale şi biliare. Se administrează sub formă de infuzii din rădăcină şi frunze. Se foloseşte ca şi condiment în bucătărie pentru ciorbe.
Măcrişul (Rumex acetosa)- este revitalizant, diuretic, depurativ, laxativ. Se foloseşte sub formă de decoct din rădăcină 2 linguriţe se pun la 250 ml apă şi se fierb apoi timp de 5 minute. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Extern se poate folosi cataplasme cu frunze fierte (abcese, furuncule, artrite tuberculoase cronice). În bucătărie se foloseşte fiert (frunzele) cu unt, smântână, crud, în salate. Măcrişul înlesneşte digestia ciorbelor, spanacului, etc.
Ulei esenţial de măghiran (Origanum majorana, Majorana hortensis) este un tonic nervos, antidepresiv şi reechilibrant general. Se ia de obicei oral dar se poate folosi şi extern pe piele. A nu se confunda cu Origanum compactum care are alte proprietăţi. Se foloseşte în tratarea anorexiei, în gastritele hipoacide, insomnii. Este un bun diuretic. Intern se poate lua sub formă de infuzii- 2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi ca antiseptic şi carminativ sau în stări nervoase şi insomnii. Extern sub formă de cataplasme calmează colicile la copii. În bucătărie se poate folosi la condimentarea preparatelor din carne. În industria parfumurilor se foloseşte uleiul de măghiran.
Mărar (Anethum graveoleus) se foloseşte la tratarea migrenelor şi al insomniilor, în plus conţine o serie de hormoni feminini foarte utili. Este carminativ şi diuretic. Seminţe 1-2 linguriţe la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma perioade lungi de timp. În bucătărie se foloseşte pentru ciorbe, salate, murături, preparate din carne tocată mâncăruri de ciuperci.
Ulei esenţial de mentă (Menthe piperita) utilizat în stomatologie pentru proprietăţi analgezice, stimulente şi neurotonice. Se foloseşte mai ales pe cale orală ori extern, pe piele.
Muştar (sinapis alba) Se foloseşte în tratarea constipaţiei, în anorexii, este un bun laxativ. Se administrează sub formă de seminţe înghiţite cu apă (câte 1 lingură pe zi, după care doza creşte, în funcţie de necesităţi). În industria alimentară din seminţe de muştar se prepară muştarul de masă.
Obligeană (Acorus calamus) Se foloseşte în tratarea anorexiei, în tratarea tulburărilor neuro-vegetative cu anxietate. Intern se administrează sub formă de infuzie 15 g de rădăcină mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se ia o lingură de 3 ori pe zi, înaintea meselor. Se poate prepara şi o tinctură prin macerarea a 20 g de rădăcină mărunţită la 100 g alcool de 70 grade. Se ţine timp de 15 zile agitând des, după care se strecoară. Se ia câte 20 picături înaintea meselor principale. Se foloseşte ca aromatizant al lichiorurilor. Se utilizează şi în industria parfumurilor.
Păpădia (Taracum officinale)– Se foloseşte în cazul dischineziilor biliare, reumatism, gută, ulcer varicos, etc. Este diuretică, colagogă, laxativă, depurativă. 2 linguriţe de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se poate consuma de asemenea planta crudă în diferite salate. Rădăcina- 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 15 minute. Se strecoară apoi se pot consuma 2-3 căni pe zi, după mesele principale.
Pătrunjel (Petroselium hortense-sativum)- Se foloseşte în tratarea bolilor de rinichi, reumatism, litiază urinară. Este bun tonic şi stimulent al poftei de mâncare, depurativ, regenerator capilar, vermifug.
Intern se administrează sub formă de decoct din seminţe şi rădăcină.
10g de rădăcină mărunţită sau seminţe se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi înainte de mesele principale.
Extern se folosesc frunzele strivite ca pansament antiseptic şi cicatrizant în mastite, plăgi, răni, înţepături de insecte. În bucătărie se foloseşte la preparate din carne tocată, la ornarea platourilor pentru salate.
Pelin (Artemisia absinthum)– Se foloseşte în tratarea gastritelor hipoacide, anorexie, constipaţie, gută, hemoroizi. 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se poate prepara şi o tinctură din 20 g de plantă mărunţită la 100 ml alcool de 70 grade. Se ţine timp de 15 zile agitând des, apoi se strecoară. Se pot lua 15-20 picături de 3 ori pe zi în apă îndulcită preferabil cu miere după gust (dacă nu există contra indicaţii). Extern se foloseşte în băi sau comprese în răni purulente, în tratarea hemoroizilor. În industria vinului se foloseşte la aromarea vinului sau lichiorului.
Ulei esenţial de Rozmarin( Rosmarinus officinalis) este un bun analgezic extern, folosit la masaje, precum şi în lampa de aromo-terapie, în caz de rinite ori sinuzite. Este important de unde este planta, pentru că în funcţie de acest lucru are proprietăţi diferite.
Ulei esenţial de Cimbru (Thymus vulgaris) folosit în special pe cale orală ca agent antiinfecţios, util mai ales în maladiile lungi la cei cu imunitate scăzută din cauza infecţiilor dese. Ar fi util să se asocieze cu Rozmarin, pentru a avea eficienţă maximă în tratament. Dacă rezultatele întârzie cura trebuie stopată.
Ulei esenţial de scorţişoară (Cinnamomum zelanicum) se foloseşte mai ales la tratamentul intern, dar şi în lampa de aromo-terapie, împreună cu esenţă de lămâie sau portocale. Nu trebuie utilizat extern direct pe piele. Are proprietăţi euforizante, fiind un bun stimulent general. Se recomandă mai ales la persoanele fragile din punct de vedere psihic ori care sufere de oboseală cronică. Se foloseşte în spasmele intestinale ori în alternanţa scaunelor diareice cu constipaţie. Este un bun tonic pentru sportivi.
Ulei esenţial de portocală amară (Citrus auretium, varietatea amara) se foloseşte pe cale anală, ori extern pe piele, recunoscut pentru acţiunea sedativă asupra sistemului nervos. Constituie un excelent agent antiinfecţios, spasmolitic şi un deosebit ameliorant al circulaţiei arteriale.
Ulei esenţial de lămâie (Citrus limonium) se utilizează oral sau în lampa de aromo-terapie. Nu se recomandă în uz extern. Se indică mai ales copiilor cu organismul slăbit după boli repetate infecţioase. Este un bun stimulent general, care ajută la reglarea funcţiei ficatului, combate greaţa şi voma.
Pentru înlocuirea antibioticelor.
Se amestecă: 25% ulei esenţial de Saturejia montana, 20% ulei esenţial de Rozmarin, 15% ulei esenţial de Anethum graveolens, 20% ulei esenţial de Ravensara artomatica, 20% ulei esenţial de Thymus vulgaris. Cantitatea totală va fi de 5 ml. Este bine ca modul de administrare să fie prescris de un aromo-terapeut în funcţie de cazul clinic.
Insomnia şi oboseala.
Se recomandă uleiuri de busuioc, iasomie, trandafir şi muşeţel. Se pun 2.3 picături într-un bol cu apă fierbinte pe baia de apă (5-6 picături) ori pe colţul pernei (2-3). Ideal ar fi însă să utilizaţi lampa de aromo-terapie.
