Ce facem pentru a avea o sanatate optima?

Sharing

Realizarea sănătăţii optime

Reţeaua de antioxidanţi:

  • Vă păstrează organismul tânăr;
  • Vă susţine apărarea naturală împotriva cancerului
  • Previne şi chiar întoarce bolile de inimă
  • Ascute acuitatea dumneavoastră mentală.

Susţinerea reţelei de antioxidanţi prin dietă şi suplimente poate avea un efect profund asupra duratei şi, mai important, asupra calităţii vieţii noastre. Cheia unei îmbătrâniri sănătoase este fortificarea organismului prin metodele necesare pentru a rămâne sănătos. Mulţumită noii înţelegeri a reţelei de antioxidanţi, ne putem bucura de o viaţă mai lungă, mai fericită şi mai împlinită.

Reţeaua de antioxidanţi sprijină capacitatea naturală a organismului de a lupta împotriva bolilor şi de a menţine vitalitatea şi tinereţea acestuia, păstrându-ne   celulele   tinere,   inima   puternică   şi   creierul   funcţionând  la maximum.

În capitolele trecute, am descris avantajele fiecăruia dintre antioxidanţii de reţea şi ajutoarelor acestora, şi am subliniat caracteristicile lor unice. Acum vă voi arăta toate puterile Miracolului Antioxidant, laolaltă. Veţi vedea cum reţeaua combinată de antioxidanţi poate preveni şi chiar răsturna cele mai multe din problemele obişnuite de sănătate: bolile de inimă, cancer, reducerea funcţiei creierului şi îmbătrânirea.

Prevenirea bolilor de inimă

O puternică reţea de antioxidanţi poate asigura o solidă protecţie împotriva ucigaşului numărul unu al femeilor şi bărbaţilor – bolile de inimă. Acestea sunt în mare măsură o boală de bătrâneţe prin faptul că ele lovesc oameni de vârstă mijlocie şi pe cei care au trecut de această vârstă. De fapt, unul din doi oameni vor muri în cele din urmă din cauza unei boli de inimă. Bolile de inimă sunt principala cauză de deces la bărbaţii de treizeci şi nouă de ani şi la cei care trec de această vârstă. La vârsta de şaizeci de ani, aceasta este principala cauză de deces şi la femei.

Primul semn al bolilor de inimă este atacul de cord; totuşi boala nu începe atunci, ci cu decenii în urmă, când depozitele de plăci au început să se dezvolte în arterele ce duc sângele la inimă. în timp, placa creşte şi în cele din urmă poate bloca circulaţia sângelui.

Modul de viaţă joacă un rol major şi ne spune dacă vom cădea sau nu pradă bolilor de inimă. Fumatul, regimul alimentar sărac şi o viaţă sedentară şi stresantă sunt factori favorizanţi ai bolilor de inimă. O dietă bogată în antioxidanţi combinată cu regimul meu de suplimente vă poate ajuta să aveţi o inimă sănătoasă şi puternică.

În particular, acidul lipoic, familia de vitamine E, vitamina C, Co Q10 şi flavonoidele ar trebui sa facă o imensă diferenţă în păstrarea unei inimi sănătoase.

Deşi toţi antioxidanţii de reţea sunt importanţi, studiile încep să dovedească faptul că vitamina E este cel mai puternic furnizor de sănătate pentru inimă. Cu mai bine de patruzeci de ani în urmă, prietenul şi colegul meu A.L. Tappel a descoperit că vitamina E împiedica peroxidarea lipidică provocată de radicalii liberi, care putea deteriora grăsimile şi proteinele din organism. Astăzi credem că peroxidarea lipidică este principala cauză a bolilor de inimă. Dacă peroxidarea lipidică este principala cauză a bolilor de inimă, iar vitamina E o poate preîntâmpina, înseamnă că oamenii care ingerează cel mai mult vitamina E prin hrană sau suplimente ar trebui să aibă cel mai scăzut nivel în cazul bolilor de inimă. După decenii de cercetare, aceasta este concluzia la care au ajuns mulţi cercetători.

Mai multă vitamină E, mai puţine boli de inimă.

Într-un studiu inter-cultural realizat pe douăzeci de populaţii europene diferite, oamenii de ştiinţă au descoperit că oamenii care trăiesc în nordul Europei sunt mai în pericol să moara de boli de inimă decât cei care trăiesc în sud. Diferenţa a fost izbitoare: 350-400 decese pe an la 100.000 locuitori în nord, faţă de 100 decese pe an la 100.000 locuitori în sud. De ce mortalitatea cauzată de bolile de inimă a fost atît de mare în nord şi atât de redusă în sud? Există mai multe răspunsuri la această întrebare şi toate se bazează pe puterea vitaminei E de a salva inima.

În primul rând, cercetătorii au aflat că există o legătură directă între nivelul ridicat de colesterol din sânge şi decesul din cauza bolilor de inimă; populaţiile cu un nivel ridicat de colesterol în sânge au înregistrat cel mai mare risc de deces din cauza bolilor de inimă. Aceasta are sens deoarece nivelul ridicat de colesterol din sânge indică un nivel ridicat de LDL, „colesterolul rău”, care este cel mai vulnerabil la peroxidare.

Cercetătorii au mai descoperit că populaţiile cu cele mai mari cantităţi de vitamina E din plasma sângelui lor, au cel mai mic risc de deces datorat bolilor de inimă. Această constatare este o reflectare a regimului alimentar sănătos al europenilor din sud – aşa-numitul regim mediteranean — care include mari cantităţi de alimente benefice, bogate în vitamina E, cum ar fi uleiul de măsline, fructele asortate şi legumele verzi, precum şi alte alimente şi băuturi bogate în antioxidanţi.

Atunci când cercetătorii au comparat opt populaţii cu aceleaşi nivel mediu de colesterol în sânge, s-a descoperit că aceia cu cel mai ridicat nivel de vitamina E în sânge au avut şi cel mai mic risc să se îmbolnăvească de inimă. Nu contează cum, însă vitamina E a reuşit să facă cel mai bine acest lucru.

Cel mai dramatic studiu de până acum, care atestă avantajele vitaminei E, a fost realizat în cazul unor pacienţi care au fost deja diagnosticaţi cu un atac de cord. Studiul Antioxidanţilor pentru Inimă de la Cambridge (cunoscut şi sub numele de CHAOS) a fost efectuat pe 2.002 oameni diagnosticaţi cu boli de inimă. Pacienţilor li s-au administrat fie suplimente de vitamina E, fie înlocuitori. în 510 zile, cercetătorii au descoperit că pacienţii care au luat vitamina E au obţinut cu 77 % mai puţine atacuri de cord decât cei care nu au luat vitamina E. Cu rezultate atât de bune, cercetătorii au decis să nu mai continue studiul şi să prescrie vitamina E pentru toţi pacienţii.

Se crede că porţiunea de alfa tocoferol din familia vitaminei E este cea care protejează LDL de oxidare. însă acesta nu este singurul mod în care vitamina protejează împotriva bolilor de inimă. în capitolul despre vitamina E, am descris un studiu recent care a arătat că tocotrienolul, un membru al familiei vitaminei E, poate curăţa pur şi simplu arterele umplute cu depozite de plăci. în studiu, medicul a administrat tocotrienol sau înlocuitori pacienţilor cu stenoză carotică sau cu un blocaj al arterei carotide la nivelul gâtului. Surprinzător, starea a 94% din pacienţii care au primit tocotrienol s-a îmbunătăţit sau stabilizat, în timp ce cealaltă jumătate s-a simţit mai rău. în toate situaţiile, tocotrienolul poate face aceleaşi minuni în arterele ce trimit sângele la inimă.

Vitamina C şi flavonoidele

Vitamina E nu lucrează singură. De vreme ce vitamina C este antioxidantul de reţea care reciclează vitamina E, ea este esenţială şi pentru o inimă sănătoasă. Un important studiu întreprins de James E. Enstrom de la Universitatea din California a constatat că oamenii care au consumat mai mult de 50 miligrame de vitamina C pe zi au avut un risc de deces din cauza bolilor de inimă mult mai scăzut decât cei care nu au consumat.

Flavonoidele (cum sunt ginkgo şi Pycnogenol), sunt importante pentru reţea deoarece pot prelungi viaţa vitaminei C, care la rândul ei susţine nivelul vitaminei E. De asemenea, aceşti antioxidanţi îmbunătăţesc circulaţia, care aduce sângele şi oxigenul către muşchiul inimii. în plus, ei sunt importanţi „măturători” de radicali liberi.

Coenzima Q10 reface inima

Şi Co Q10 reciclează vitamina E, ajutând organismul să menţină avantajul antioxidanţilor faţă de bolile de inimă. S-au efectuat mai multe studii remarcabile în acest sens. Dr. Peter Langsjoen şi prietenul meu, răposatul Dr. Karl Folkers, au arătat că Co Q10 nu era cu nimic mai puţin miraculoasă în refacerea inimii. De aceea recomand ca persoanele care au istoric cu boli de inimă în familie să ia suplimente de Co Q10.

Acidul lipoic previne degradarea inimii

Nici rolul acidului lipoic în prevenirea bolilor de inimă nu trebuie trecut cu vederea. S-a demonstrat în Laboratorul Packer că acidul lipoic poate proteja inima de efectele radicalilor liberi. Concluzia este că acidul lipoic are un efect asemănător şi asupra inimii omului.

Toţi antioxidanţii de reţea în general, şi acidul lipoic în particular, pot preveni diabetul (o epidemie de fapt în Statele Unite), boală care duce la creşterea riscului apariţiei bolilor de inimă. Diabeticii trăiesc într-o stare de stres oxidativ, ceea ce înseamnă că au prea mulţi radicali liberi şi prea puţini antioxidanţi. Acesta este scenariul exact care are loc la bolile de inimă.

Când vine vorba despre bolile de inimă, reţeaua de antioxidanţi şi susţinătorii săi lucrează sinergetic pentru binele nostru şi ajută la învingerea unei boli obişnuite a bătrâneţii.

 

Prevenirea cancerului

Unul din cele mai interesante domenii ale cercetării ştiinţifice este rolul antioxidanţilor în prevenirea  şi  tratarea cancerului.  Consider că întărirea sistemului antioxidanţilor de reţea, după cum recomand eu în Planul Packer, va reduce foarte mult riscul apariţiei multor tipuri diferite de cancer.

La sfârşit de secol XX, cancerul este cea de-a doua dintre cele mai răspândite cauze de deces din America de Nord şi, în acest ritm, poate deveni principala cauză de deces prematur la începutul anilor 2000. Cancerul nu este inevitabil; de fapt, majoritatea cazurilor de cancer pot fi prevenite prin simple schimbări aduse modului de viaţă.

Abţinându-vă de la cancerigene cunoscute, cum ar fi fumul de ţigară, mâncând din abundenţă fructe şi legume proaspete şi făcând regulat exerciţii fizice, puteţi reduce mult riscul de a face cancer.

Nu este o coincidenţă faptul că, la un deceniu sau două de când bronzarea pielii a devenit o modă, au început să apară cazurile de cancer de piele. Şi nici că numărul cazurilor de cancer la sân, care este numărul unu de deces la femei, a fost depăşit în frecvenţă de cancerul la plămâni. Puteţi urmări creşterea numărului cazurilor de cancer la plămâni, în comparaţie cu creşterea numărului de femei care fumează după cel de-al doilea război mondial. Cancerul poate fi o boală complexă, însă prevenirea cancerului nu este întotdeauna complexă.

În această carte, am descris numeroase studii care arată o scădere foarte mare a numărului cazurilor de cancer în rândul oamenilor care fie că au un regim alimentar bogat în antioxidanţi, fie, în mai mică măsură, iau suplimenţi antioxidanţi. Deşi s-au înregistrat numeroase studii care fac legătura dintre un regim alimentar bogat în antioxidanţi şi reducerea incidenţei cancerului, au fost puţine studii care au implicat suplimente de antioxidanţi.

Cu toate că antioxidanţii nu sunt tratamentul magic pentru cancer, s-a dovedit că ei joacă un rol important în protecţia împotriva cancerului. Antioxidanţii de reţea şi susţinătorii acestora sprijină capacitatea organismului de a învinge cancerul înainte de a lua avânt. Spre deosebire de medicamentele care au drept scop eliminarea bolii, principala funcţie a antioxidanţilor este fortificarea mecanismelor proprii de apărare împotriva bolii.

Există mai multe moduri în care antioxidanţii ne pot mări rezistenţa la cancer. Există diferite forme de cancer, însă toate formele au ca trăsătură comună creşterea anormală a celulelor. Oricare ar fi cauza, cancerul începe atunci când o celulă se modifică şi începe să se dividă necontrolat. Dacă sânt lăsate să crească, aceste celule canceroase invadează celulele sănătoase, luându-le toate elementele nutritive. într-un sens, cancerul ne ucide prin înfometare.

Radicalul liber care degradează ADN-ul, materialul genetic din fiecare celulă, poate provoca mutaţia unei celule şi începerea diviziunii necontrolate. La nivelul cel mai de jos, antioxidanţii protejează ADN-ul din gene de atacul radicalilor liberi. Un puternic sistem de apărare cu antioxidanţi poate opri radicalii liberi înainte ca aceştia să poată ataca ADN-ul.

 

Antioxidanţii susţin sistemul imunitar

Antioxidanţii pot mări capacitatea sistemului imunitar de a înlătura celulele canceroase. Spre exemplu, administrarea în cantităţi mari a vitaminelor C şi E este asociată cu un număr mai scăzut de diferite cazuri de cancer. Consider că aceşti antioxidanţi pot fi eficienţi deoarece susţin funcţia imunitară. Sistemul nostru imunitar nu numai că ne protejează împotriva bolilor infecţioase, însă una din principalele sale funcţii este menţinerea unei atenţii deosebite asupra celulelor canceroase şi distrugerea lor înainte de a dăuna. Dacă sistemul imunitar este viguros, ar trebui să poată elimina celulele canceroase înainte de a dăuna sănătăţii. Cu toate acestea, pe măsură ce îmbătrânim şi nivelul antioxidanţilor de reţea, cum ar fi glutathionul şi Co Q10, se reduc, există o scădere a funcţiei imunitare. Aceasta duce implicit la o creştere dramatică a riscului apariţiei cancerului. Suplimentarea cu antioxidanţi – în special vitamina E – a revigorat funcţia imunitară atât la animale cât şi la oamenii în vârstă. Fără îndoială, acest plus de susţinere a funcţiei imunitare înseamnă o mai bună protecţie împotriva cancerului.

Antioxidanţii reglează genele

Dar antioxidanţii au un impact mai profund în combaterea cancerului. Aşa cum s-a observat mai devreme, am descoperit că antioxidanţii pot opri sau închide genele care reglează creşterea celulei. O celulă nu are o minte proprie; ea este controlată de genele care îi spun exact ce şi când să facă. Pentru ca genele să trimită mesaje celulelor, ele trebuie activate sau oprite. Radicalii liberi şi cancerigenii pot porni genele defecte care le spun celulelor să se modifice. Antioxidanţii pot închide aceste gene defecte.

În cele din urmă, prevăd o nouă generaţie de tratament al cancerului, care va spori puterea antioxidanţilor de a controla cancerul la cel mai fundamental nivel.

Antioxidanţii pot avea un efect profund asupra oamenilor cu risc de a dezvolta cancerul din cauza istoricului familiei lor. De obicei se crede că gena unei forme particulare de cancer trece de la părinte la copil. Există gene care sunt specifice anumitor tipuri de cancer – spre exemplu, există o genă pentru cancerul de colon şi altele pentru cancerul la sân. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, dumneavoastră nu moşteniţi o genă pentru un tip specific de cancer, ci mai degrabă moşteniţi o slăbiciune a genelor care controlează detoxificarea sistemului de enzime naturale. Aceasta înseamnă că, în timp, organismul dumneavoastră va pierde capacitatea sa de a lupta împotriva cancerigenilor, lăsându-vă vulnerabili la diferite tipuri de cancer.

Antioxidanţii susţin sistemul de detoxiflcare

Aproape jumătate dintre americani nu au combinaţia optimă de două enzime cheie pentru detoxificarea sistemului – glutathionul şi familia de citocrome P450. Pe măsură ce îmbătrânim, aceste sisteme naturale de protecţie devin supraîncărcate. Vestea bună este că reţeaua de antioxidanţi şi, în particular, acidul lipoic, joacă două roluri protectoare importante. în primul caz, ei susţin nivelul de glutathion, ca o compensaţie pentru slăbiciunile moştenite, în al doilea caz, ei pornesc procesul numit apoptoză, în care celulele proaste se autodistrug înainte de a infecta celulele sănătoase.

Studiile efectuate pe populaţie prin examinarea regimului alimentar şi a cancerului au dus la unele descoperiri remarcabile. Din aceste studii, ştim acum că licopenul, un antioxidant existent în roşii, poate asigura o puternică protecţie împotriva cancerului de prostată. Am constatat că oamenii care beau ceai verde, o bună sursă de flavonoide, reduc sensibil nivelul riscului de cancer faţă de cei care nu beau. Ştim de asemenea că legumele, ca broccoli şi kale, au antioxidanţi speciali care atenuează creşterea tumorilor.

în capitolul 13, explic pe larg potenţialul antioxidanţilor din alimente de a lupta împotriva cancerului. Recent, au existat unele informaţii interesante privind utilizarea unui singur antioxidant pentru tratarea cancerului: o formă a vitaminei E, tocotrienolii, au demonstrat că pot încetini creşterea numărului de celule canceroase la sân.

Conform unui studiu nou publicat în Revista Institutului Naţional de Cancer, bărbaţii care au luat cel puţin 50 miligrame de vitamina E pe zi au fost cu 32% mai puţin predispuşi să dezvolte cancer la prostată, şi cu 42% mai puţin predispuşi să moară din această cauză.

Într-un alt studiu major realizat în cooperare cu Institutul Naţional de Cancer, cei care au ingerat seleniu au avut mai puţine cazuri de cancer, în special acele forme care afectează plămânii, prostata şi colonul.

Cercetătorii au înregistrat un remarcabil succes în utilizarea Co Q10 împreună cu alte terapii, ca tratament pentru cancerul avansat la sân.

Este clar că antioxidanţii sunt o parte integrantă din sistemul natural al organismului de verificări şi echilibrări, controlând apariţia şi răspândirea cancerului. Dacă vom păstra reţeaua de antioxidanţi puternică prin alimentaţie şi suplimente şi vom reduce expunerea la cancerigeni, vom obţine scădere semnificativă a numărului de noi forme de cancer în secolul XXI.

Tratamente Naturiste

1 2 3 4

Diete pentru Adulti si Copii

1 2 3 4

 

Lupta-cu-Cancerul

 

Dieta de detoxifiere

 

Celulita

 

8 cure detoxifiere

 

detox-plan

 

retete cu vlastari

 

germeni

 

Sa radem un pic !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.