Coledoc.
Porţiunea coledociană este una dintre cele mai importante părţi în patologia căilor biliare. La acest nivel diskineziile pure sunt foarte rare. Pe de altă parte ele se asociază adesea cu colecistita, cu boala ulceroasă localizată duodenal, cu colitele, cu duodenitele sau cu pancreatitele. Se poate întâlni atrofia coledociană, în care caz contractura permanentă a coledocului merge paralel cu hipertonia veziculei biliare, staza duodenală şi pancreatita. În unele cazuri, hipertonia interesează sfincterul lui Oddi şi aceasta are loc mai ales după colecistectomie. De fapt este vorba numai de o hipertonie care recunoaşte ca mecanism, atât un factor spasmodic, cât şi un factor infecţios- inflamaţia şi spasmul întreţinându-se reciproc.
Clinic se manifestă prin icter mecanic incomplect apoi complect, prin progresiunea proceselor de scleroză retractilă, hepatomegalie moale, febră intermitentă sau remitentă şi dureri accentuate la instalarea spasmului cu iradieri spre hipocondrul stâng. La acest mecanism al bolii contribuie şi duodenul, prin contracţia sfincterelor sale accentuând fenomenele. Se va suspecta tulburările sfincterului lui Oddi în cazurile când după o intervenţie chirurgicală, apar dureri foarte mari care iradiază spre stânga- hipocondrul stâng şi umărul stâng însoţindu-se de icter. Vezicula în astfel de cazuri este mărită şi se poate să să fie vorba în astfel de cazuri o posibilă leziune şi de pancreas. În cazul sfincterului lui Oddi lezat pot fi o serie de aspecte : papilita, stenoza sau cointeresarea acestui sfincter într-o suferinţă pancreatică.
Sfincterul medio-duodenal şi mai jos sfincterul lui Ochsner, formează un adevărat sac anexat funcţional căilor biliare. Acest sac poate fi blocat prin cele două sfinctere dând hiperpresiune care poate duce la un reflux coledocian şi la o dilataţie hepatico- coledociană.
Porţiunea coledocului prezintă deseori anomalii. Coledocul scurt favorizează refluxul sucului duodenal în căile biliare, imit-nd o fistulă biliodigestivă. Altă dată se observă simultan un ulcer duodenal. Coledocul lung favorizează staza biliară şi infecţia secundară.
Hipertonia coledocului survine simultan cu hipertonia veziculei biliare.
Hipotonia coledocului se observă deseori în suferinţele spasmodice sclerozante ale sfincterului lui Oddi sau în obstacolele coledociene prin calcul sau prin pancreatopatie cronică. În aceste cazuri, deseori coledocul este dilatat, observându-se uneori nivelul orizontal de bilă intracoledociană. În asemenea împrejurări se vorbeşte de megacoledoc, de hiposistolie coledociană, evoluând adeseori cu febră intermitentă.
Tratament :
Se pot folosi următoarele plante medicinale: cireşe, iarbă mare, lămâi, lichen de piatră, măslin, osul iepurelui, porumb, rostopască, ţelină.
Modul de folosire al plantelor medicinale:
Cireşe (Cerasus vulgaris) se consumă aceste fructe pentru faptul că stimulează secreţia biliară în funcţie de toleranţa individuală. Se poate de asemenea folosi codiţele mărunţite 2 linguriţe puse la 250 ml apă fiert pentru 10 minute, apoi strecurate. Se pot consuma 3 căni pe zi, pentru diureza care o produc.
Iarbă mare (Inula helanium) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. 8 linguri de pulbere de rădăcină se pun la macerat într-un litru de vin dulce alb. Se lasă 8 zile agitând des la temperatura camerei. Se strecoară şi se pune într-o sticlă de culoare închisă. Se bea zilnic câte 50 ml.
Lămâi (Citrus lemoniu) se consumă sucul acesta diluat cu apă şi îndulcit cu miere (dacă nu aveţi contra indicaţii) după gust. Se poate de asemenea consuma lămâi sub formă de cură. În prima zi se consumă o lămâie, apoi în fiecare zi se mai adaugă una, până se ajunge la consumul a 10 lămâi pe zi, după care se va scădea câte una pe zi, până se va ajunge din nou la 1 lămâie. Este o cură care dă organismului o serie de antioxidanţi, curăţă vezica biliară de depuneri şi stimulează activitatea ei.
Lichen de piatră (Cetraria islandica) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este şi un bun antibiotic. 2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi, pentru stimularea funcţiei hepato-biliare şi pancreatice. Este util şi pentru efectul de distrugere a multor germeni patogeni.
Măslin (Olea europea) se consumă zilnic 1 lingură de ulei pentru a ajuta eliminarea depunerilor din vezica biliară. Se poate face perioade mai lungi de timp. Se indică mai ales pentru scăderea colesterolului şi pentru cei cu ficatul prins în grăsime.
Osul iepurelui (Ononis spinosa) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este şi un foarte bun diuretic.
Porumb (Zea majs) 1 linguriţă de mătase de porumb se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, în special pentru cei care reţin lichidele.
Rostopască (Chelidonia majs) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se face maximum 10 zile.
Ţelină (Apium graveolens) se consumă crudă sub formă de salată sau eventual suc împreună cu suc de morcovi, însă sucul de ţelină se pune doar 1 linguriţă la 200 ml suc de morcovi. Este un excelent drenor hepatic, tonic al sistemului nervos şi hipotensor, acţionând şi asupra epitelului renal, determinând creşterea urinei eliminate. Stimulează activitatea de drenare a bilei, provoacă apariţia ciclului menstrual întârziat. Se fierb 3 linguri de rizomi mărunţiţi la 1 litru de apă timp de 20-30 minute. Strecuraţi şi apoi beţi 2 căni pe zi. Se pot folosi şi frunzele- 4 linguri de frunze mărunţite se pun la 1 litru de apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi.
Reţetă: se ia tinctură de rostopască câte 15 picături de 3 ori pe zi înainte de mese cu 15 minute, diluată în 100 ml apă. Suplimentar se va bea 2-3 căni de ceai din: mătase de porumb, osul iepurelui, cozi de cireşe sau orice alt ceai care produce diureză. Suplimentar în fiecare seară se poate lua 1 lingură de ulei şi sucul de la 1 lămâie diluat cu 200 ml apă şi se îndulceşte cu miere după gust dacă nu aveţi contra indicaţii. Se face acest lucru timp de 15 zile de cei care sufere de afecţiuni ale vezicii biliare. Se face de 2 ori pe an preventiv.
Reţetă- amestecaţi bine până la omogenizare, 100g untdelemn de porumb, 4 albuşuri bătute spumă în prealabil şi 500g miere de salcâm. Luaţi câte 1 linguriţă din preparat în fiecare dimineaţă pe stomacul gol. Păstraţi recipientul în frigider.
Pentru stimulare.
Medicamente coleretice- cresc cantitatea de bilă secretată de ficat. Ele pot fi de origine animală (bilă de bou), vegetală (uleiuri volatile, extracte din plante) şi săruri şi acizi biliari care au efect coleretic şi colecistochinetic.
Medicamente colecistokinetice (ulei de măsline, floarea soarelui, gălbenuş de ou, sulfat de magneziu) stimulează contracţia veziculei biliare, ajutând la eliminarea bilei în duoden.
Fiobilin un medicament produs de Terapia Cluj se indică în aceste cazuri.
Metoda Rusească: timp de 24 ore se bea apă şi numai apă. Apoi se face o clismă (se pune puţin ulei vegetal în apă), care se repetă, dacă efectul nu este destul de puternic. O oră după scaun, se bea un pahar cu ulei de măsline şi un pahar cu suc de lămâie sau grepfruit şi se stă întins. Pentru evitarea vomei, se mănâncă o felie de lămâie. Nu se bea apă, în caz de sete ci una sau două înghiţituri de apă sărată, preferabil deloc. După 15 minute de la luarea uleiului este necesară administrarea unui laxativ lichid (în Rusia se dă zeamă de varză). În lipsă de altceva se poate bea apă simplă. După 24 ore se repetă procedeul. De data aceasta, pietrele dizolvate încep să apară în urină, sub formă de picături verzui-cafenii care se depun pe fundul vasului. Procedeul va continua, atâta timp cât aceste pete vor continua să apară. Uneori, sunt suficiente numai trei zile, alteori durează mai mult. La sfârşitul tratamentului este bine să se facă o radiografie, pentru a se vedea dacă toate pietrele au fost dizolvate.
