Diuretice – tratament naturist

Dă Share să știe și altii!!
Shares

Diuretice.

Pot folosi următoarele plante medicinale: coada calului, coada şoricelului, cireşe, fasole, frăsinel, in, lăsnicior, merişor, mesteacăn, osul iepurelui, păpălău, pir, roibă, roşiile

Coada calului (Equisetum arvense). Se vor pune 3 linguriţe de plantă mărunţită la 500 ml apă. Se va fierbe apoi timp de15 minute. Se strecoară şi se consumă în cursul zilei. Se poate folosi şi la spălături sau băi de şezut sau chiar băi complecte.

Coada şoricelului (Achillea milefolium) se pot folosi atât frunzele cât şi florile, ambele au o puternică acţiune antimicrobiană. Se va face  din 1 linguriţă de plantă mărunţită care se va pune în 250 ml apă clocotită. Se va acoperi apoi pentru 15 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Cozi de cireşe (Cerasus vulgaris). Se va pune un pumn de cozi de cireşe la 500 ml apă. Se va fierbe apoi timp de 15 minute. Se strecoară şi se va consuma în decursul zilei.

Fasole (Phaseolus vulgaris)(teci) indicat mai ales în cazurile în care există o retenţie a urinei. Se va putea însă combina şi cu alte plante, adăugându-se şi această acţiune în cazul în care se foloseşte şi acest ceai. Se va pune 1 linguriţă de teci mărunţite la 250 ml de apă. Se vor fierbe15-20 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni în cazul în care există o retenţie de urină.



Frăsinel (Dictamnus albus) 1 g de pulbere de rădăcină la 100 ml apă. Se fierbe la foc mic 10 minute şi se strecoară. Se bea ceaiul călduţ 1-3 pe zi. Are proprietăţi diuretice şi vermifuge, dar este utilă şi la insuficienţa coronariană şi circulatorie.

In (Linum usitatissimum -seminţe) se foloseşte datorită mucilagiilor care le conţine şi care ajută la de congestionare şi calmare. Se va pune 1 linguriţă de seminţe la 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 10 minute după care se lasă 30 minute şi se strecoară. Se va consuma 1-2 căni pe zi pentru efectul calmant. Se pot face de asemenea spălături cu aceste seminţe din care se va folosi o cantitate mai mare de ceai şi puţin mai concentrat, folosindu-se cantitate dublă de plantă.

Lăsnicior (Solanum dulcamara) se poate folosi pentru efectul diaforetic, şi depurativ. Se ia intern câte 2 căni pe zi. Se pun 2 linguriţe de vârfuri de ramuri la 250 ml apă şi se fierbe timp de 15 minute. Se strecoară şi se beau călduţe. O cantitate mai mare poate produce ameţeli, greţuri, vărsături.

Merişor (Vacccinium vitis-idaea) conţine ericolină, arbutozid, hidrochinonă, tanin. Este recunoscut ca ceaiul care vindecă această afecţiune cu certitudine în cele mai multe cazuri ca şi alte afecţiuni ale vezicii urinare sau rinichi. Are un efect extrem de puternic, din această cauză unii indică doar acest ceai care se pare că este sigur în majoritatea cazurilor. De asemenea este folosit în foarte multe ceaiuri combinate tocmai pentru acest efect. Ceaiul acesta se face puţin mai deosebit ca altele: se va pune o jumătate da cană de apă rece în care se vor pune 2 linguriţe de plantă mărunţită. Se va lăsa apoi timp de 8 ore. Se strecoară dimineaţa. Peste plantele acestea se vor pune apă clocotită, doar o jumătate de cană. Se va pune apoi capacul pentru 20 de minute. Se va strecura separat de primul. Tot peste aceste plante se pune de această dată o ceaşcă de apă şi se fierb timp de 5 minute. Se strecoară separat şi se lasă până devine călduţ. Se strecoară apoi şi se uneşte cu celelalte 2 ceaiuri. De fapt a fost o jumătate de cană de macerat, o jumătate de cană de infuzie şi o cană de decoct. Se vor uni doar când se ajunge la o temperatură sub 40 de grade ca să nu se distrugă nişte principii active care s-au obţinut prin macerare. Se va consuma în cursul zilei. Este poate unul din cele mai renumite ceaiuri.

Mesteacăn (Betula verrucosa) are saponozide, rezine, mucilagii, etc. Poate combate cu mare succes bolile renale şi de asemenea o serie întreagă de infecţii ale aparatului uro-genital. Se va pune 2 linguriţe de frunze bine mărunţite de mesteacăn la 250 ml de apă în clocot. Se va lăsa apoi acoperit 20 de minute şi se va strecura. Se adaugă la acesta obligatoriu un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar.  Se lasă apoi 6 ore şi se poate abia atunci consuma.  Cu 4 linguriţe de plantă preparate identic, se obţine un ceai concentrat care se poate consuma în cursul zilei. La acest ceai este obligatoriu să se pună un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar înainte de a se consuma. Se indică ca diuretic fiind cel mai util ceai, în plus are capacitatea de a elimina acidul uric, colesterolul în exces şi multe alte toxine. Pentru aceste efecte deosebite se indică a fi folosit în: afecţiuni renale, vezicale chiar calculoză renală ,(fiind foarte utilă combinaţia cu coada racului în acest caz), scleroză, afecţiuni cardiace, diabet. În plus este un antiinflamator cutanat şi articular putând fi folosit cu succes la artroze, reumatism, hipertensiune, edemele cardiace, boli de ficat, dereglări uremice. Foarte important este faptul că distruge stafilococul auriu fiind deci şi un excelent antibiotic.

Se mai poate folosi seva, mugurii, coaja, ameţii. Seva este extraordinară la afecţiuni renale sau oculare. Intern seva se ia te 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se pot face cure de lungă durată.





      Extern- se foloseşte ceaiul concentrat ca tonic capilar şi calmant în iritaţii cutanate.

Osul iepurelui (Ononis spinosa) conţine alfa-onocerina, acid citric, taninuri, fitosteroli, ulei gras, etc. Produce diureză şi are un efect antibiotic destul de puternic. Se va face un ceai din rădăcină. 2 linguri de rădăcină mărunţită se vor pune la 500 ml apă clocotită. Se vor acoperi pentru 15 minute după care se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile până la 3 căni pe zi. .

Păpălău (Pysalis alkengi)– 3 linguri de fructe proaspete se pun la 1 litru de apă. Se fierbe amestecul timp de 5 minte. Se lasă apoi vasul acoperit pentru 15 minute. Se strecoară. Se bea în cursul zilei în mai multe reprize.



Pir (Agropyron repens) datorită principiilor active ca mucilagii, saponine, fructoză, inulină, ulei volatil, etc. Este unul dintre ceaiurile preferate de multă lume în special de vindecătorii populari. Poate şi datorită faptului că este foarte uşor de obţinut la sate. Se va pune o linguriţă de rizomi mărunţiţi la 250 ml de apă în clocot. Se vor acoperi apoi timp de 15 minute. Se strecoară. Se pot bea 3 căni pe zi. Ajută şi la producerea transpiraţiei şi prin aceasta la eliminarea toxinelor din corp.

Roiba (Rubia tinctorum) se folosesc atât frunzele cât şi rădăcinile care acţionează ca diuretic asupra epiteliului renal mărind cantitatea de urină eliminată: Pentru tratarea litiazei renale se foloseşte tinctura 20-30 picături de 3 ori pe zi.

Roşiile (Lycopersicon esculentum) : consumul roşiilor proaspete are efect în purificarea sângelui, eliberând toxinele acumulate în organism, ajutând însă şi la tratarea reumatismului, artrozelor, artritelor. Au efect diuretic şi laxativ uşor fiind utile contra constipaţiei. Măreşte rezistenţa organismului la infecţii, întărind sistemul imunitar. Se poate face o cură: în prima săptămână se mănâncă dimineaţa 3-4 roşii, peste zi ar fi bine să mâncaţi un regim vegetarian. În a doua săptămână la micul dejun şi cină consumaţi numai roşii crude doar cu sare. La prânz nu consumaţi carne.

În a treia săptămână rezervaţi micul dejun exclusiv pentru roşii proaspete, iar la prânz şi seara vegetarieni. La începutul celei de treia săptămâni rezervaţi-vă două zile numai cu roşii fără alte alimente. Această cură dă rezultate şi în colite, ameliorează simptomele nefritei şi ale litiazei urinare şi biliare. Se poate urma tratamentul şi cura aceasta şi cu suc de roşii, eventual chiar combinat cu suc de morcovi, de pătrunjel sau ţelină.



Diureticele în bolile cardio-vasculare.

Administrarea diureticelor asociată cu restricţia de sodiu permite, în majoritatea cazurilor, controlul retenţiei hidroionice la cardiaci. Scopul terapiei diuretice este de a aduce pacientul la greutatea uscată (greutatea fără retenţie hidro-ionică) şi de a preveni, prin terapia de întreţinere, retenţia hidro-ionică. Cum terapia diuretică, mai ales în cure prelungite, modifică valorile electrolitemiei, ale PH-ului sanguin, şi eventual retenţiei azotate, controlul acestor constante biologice se impune.

Se poate asocia mai multe ceaiuri în funcţie de posibilităţi şi în acest fel efectele sunt mult mai puternice. Sunt indicate ceaiuri diuretice dar la fiecare pacient în parte se va stabili doza şi felul preparatelor.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Continuand vizitarea acestui site veti fi de acord cu politica cookie. ...mai multe informatii

Setarile cookie face ca experienta sa fie una placuta, cookieurile sunt pentru personalizarea publicitatii si a linkurilor afiliate. Nu stocam IP-uri de nici un fel. Dand Accept, sunteti de acord. Sanatate!

Close