Epilepsia.

            Boală caracterizată prin episoade paroxistice, datorate unei descărcări de propulsii neuronale.

Crizele de epilepsie pot să aibă forme diverse cum ar fi criza mare, criza adversivă, criza Jacksoniană, criza neuro-vegetativă, etc.

            Ritmul de apariţie al epilepsiei ca şi forma de desfăşurare a crizelor este în mare măsură particulară fiecărui bolnav. În unele cazuri sunt precedate de un grup de simptome denumite aură, care se desfăşoară în minutele imediat dinaintea crizei anunţând-o.

            La acelaşi bolnav aura este de obicei aceiaşi, ea fiind considerată un adevărat simptom semnal, după care bolnavul şi familia ştiu că urmează criza şi pot astfel lua măsurile necesare spre a evita accidentele (căderi, arsuri, etc).

            Tratamentul este precedat întotdeauna de stabilirea cauzelor şi diagnosticului clar pus de un medic specialist care va indica şi alegerea unei profesii pe care poate s-o exercite cel care are epilepsie fără să pună în pericol viaţa altora( şoferi, mecanici de locomotivă, aviatori, marinari, zidari, lucru la înălţime, etc) sau chiar viaţa proprie. În epilepsie este contra indicată orice profesie care pune în pericol viaţa sa sau a altora. În timpul crizei de epilepsie trebuie avut grijă ca bolnavul să nu se lovească, să nu se rănească, eventual să i se pună un ştergar ud în gură pentru a nu-şi muşca limba. În crize se vor evita excitanţii nervoşi (cafea, ceai, alcool) urmând cu stricteţe tratamentul medical şi regimul adecvat instituit de medicul specialist.

            Cauzele epilepsiei pot fi boli degenerative, infecţii, tumori, etc.

            Se pot folosi următoarele plante medicinale: alun, bujor, brânca ursului, brustur, calomfir, cimbru, cimbrişor, coada calului, creţişoară, dracila, dud, fân de pădure, ginseng, ginko-biloba, grâu încolţit, hamei, iederă, ienupăr, isop, lăcrimioară, lămâie, limbariţă, măceş, măghiran, mătrăgună, măselariţă, miere, nuci, obligeană, orz, ovăz, pătlăgeaua vânătă, pelinariţă, portocal, priboi, roiniţă, rută, salcâm, salcie, sânzâiene, sulfină, talpa gâştei, tei, ţelină, ţintaură, valeriană, vâsc, vindecea, .

Modul de folosire al plantelor medicinale.

Alun (Corylus avelana) coaja este socotită ca un bun tratament în cazul epilepsiilor. 2 linguriţe de coajă mărunţită se pun la 250 ml apă şi se fierbe timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Are un efect după 15-20 zile reducând crizele.

Brânca ursului (Heracleum spondilium)– praf se pune 1 linguriţă de praf obţinut cu râşniţa de cafea în suc de morcovi şi se ia de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale. Mai utile sunt florile şi seminţele consumate perioade mai lungi de timp (6 luni-un an).

Brustur (Arctium lappa) rădăcină- se fierbe 2 linguriţe în 250 ml apă timp de 10 minute, se strecoară şi se pot consuma 2 căni pe zi.

Bujor (Paeonia peregrina) 1 linguriţă de rădăcină se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 10 minute apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi.

Calomfir (Mellitis melissophyllum) se indică tinctură câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi diluată cu 100 ml apă. Se poate combina şi cu alte tratamente.

Cimbru (Saturneja hortensis) 2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă şi se fierb timp de 5 minute. Se strecoară şi se pot consuma 2 căni pe zi.

Cimbrişor (Tymus vulgaris) 2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă şi se fierb timp de 5 minute. Se strecoară şi se pot consuma 2 căni pe zi.

Coada calului (Equisetum arvense) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Creţişoară (Alchemilla vulgaris) –2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă şi se fierb timp de 5 minute. Se strecoară şi se pot consuma 2 căni pe zi.

Dracila (Berberis vulgaris) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Dud alb sau negru (Morus alba sau nigra) 1 linguriţă de plantă (frunze) se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Fân de pădure- o mână de fân de pădure se pune la 2 litri de apă şi se fierbe pentru 10 minute apoi se strecoară în cadă unde se stă pentru 30 minute.

Frăsinel (Dictamnus albus) 1 g de pulbere de rădăcină la 100 ml apă. Se fierbe la foc mic 10 minute şi se strecoară. Se bea ceaiul călduţ 1-3 pe zi. Are proprietăţi diuretice şi vermifuge, dar este utilă şi la insuficienţa coronariană şi circulatorie.

Ginseng şi ginco- biloba se vor lua câte 3 caşete din oricare din acestea zilnic.

Grâu (Triticum aestivum) se pune grâu la încolţit şi când are bobul o mlădiţă de 1 centimetru se macină şi se amestecă cu miere dacă nu există contra indicaţii. Se consumă 100 g zilnic în cure de lungă durată.

Hamei (Stroboli lupuli) 1 linguriţă de plantă (conuri) se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Iederă (Hedera helix) o mână de ramuri tinere şi frunze, se pune la 2 litri de apă şi se fierbe pentru 10 minute apoi se strecoară în cadă unde se stă pentru 30 minute.

Ienupăr (Juniperus comunis) se consumă zilnic câte 4 bace de Ienupăr. Se mestecă bine în gură apoi se înghit cu apă. Se face timp de 30 de zile.

Isop (Hisopus officinalis) plantă indicată încă din Biblie şi foarte mult utilizată de arabi. Se pune 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute. Se strecoară şi se pot consuma 3 căni pe zi. Eficientă pentru efectul de eliminare a toxinelor şi pentru efectul antibiotic.

Lăcrimioară (Convalarus majalis) 1 linguriţă de plantă (frunze) se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Lămâie (Citrus lemoniu) se consumă zilnic cel puţin o lămâie (sucul) indiferent cum, cu miere, diluat cu apă îndulcit eventual cu miere. Are rol de antioxidant datorită vitaminei C.

Limbariţă (Linaria vulgaris) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Măceş (Rosa canina) 1 linguriţă de plantă (seminţe mărunţite) se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. Ajută le refacerea circulaţiei sângelui.

Măghiran (Majorana hortensis) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. Este calmant uşor.

Mătrăgună (Atropa beladona) se ia sub control medical şi numai la indicaţia medicului fiind una dintre plantele otrăvitoare.

Măselariţă (Hiosciamus niger) se ia sub control medical şi numai la indicaţia medicului fiind una dintre plantele otrăvitoare.

Miere-în special cea polifloră se indică să se folosească zilnic dacă nu există contra indicaţii.

Nuci (Juglans regia) se pot consuma zilnic în orice cantitate. Oferă organismului o serie de minerale care ajută la funcţionarea corectă a organismului conţinând lecitină.

Obligeană (Acorus calamus) 1 linguriţă de rădăcină se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 5 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Orz (Hordeum vulgare) se indică consumul sucului obţinut din mlădiţe verzi de orz sau ovăz, câte 1 linguriţă diluat cu 100 ml apă se ia de 3 ori pe zi. Există la toate magazinele de profil.

Ovăz (Avena sativa) se indică consumul sucului obţinut din mlădiţe verzi de orz sau ovăz, câte 1 linguriţă diluat cu 100 ml apă se ia de 3 ori pe zi. Există la toate magazinele de profil.

Pătlăgeaua vânătă (Solanum melongena) se consumă în cură câte 100g zilnic timp de 30 de zile preferabil coapte şi amestecate cu ulei de măsline.

Pelinariţă (Artemisia austriaca) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Portocală (Citrus auratium)- 1 linguriţă de coajă de portocală se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute apoi se strecoară. Se vor consuma 3 căni pe zi. Este foarte eficientă pentru curăţirea organismului de toxine şi evitarea constipaţiei.

Priboi (Geranium macrorrizum) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Roiniţă (Mellisa officinalis) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Rută (Thalictrum minus) 1 linguriţă de rădăcină se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 5 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Salcâm (Robinia pseudacacia) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Salcie (Salix alba) 1 linguriţă de praf de coajă sau frunze mărunţite se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, pentru faptul că acestea conţin acid acetilosalicilic.

Sânzâiene (Galium malugo) 2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă şi se fierb timp de 5 minute. Se strecoară şi se pot consuma 2 căni pe zi.

Este utilă pentru faptul că ajută foarte eficient funcţionarea glandei tiroide.

Sulfină (Mellilotus albus) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Talpa gâştei (Leonorus cardiaca) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Tătăneasă (Symphythum officinalis) 50 g de rădăcină de tătăneasă mărunţită se pune la 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se ţine apoi timp de 15 zile agitând bine de 2-3 ori pe zi. Se strecoară apoi şi se pune în sticluţe mai mici. Se ung mâinile apoi cu ele umede cu acest alcool se masează zona ochilor, fruntea. Se pune apoi un batic sau o căciuliţă pe cap. se face acest lucru în fiecare seară până la dispariţia crizelor, apoi se răresc la 2-3 zile. Se poate face şi în amestec cu tinctură de sunătoare.      

Tei (Tylium thomentosa) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Ţelină (Apium graveolens) –suc se vor lua de 3 ori pe zi câte 30 ml (3 linguri de supă), preferabil cu suc de morcovi. Se ia înainte de mesele principale cu 15 minute. Se poate îndulci cu miere dacă nu există contra indicaţii. Utilă în special pentru hormonii pe care-i are.

Ţintaură (Centaurium umbellatum) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

Valeriană (Valeriana officinalis) 1 linguriţă de rădăcină se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 5 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Macerat de vâsc (Vascum album)– 1 linguriţă da praf de plantă (preferabil de la magazinele specializate) se va pune la 250 ml apă şi se lasă pentru 8 ore la macerat( de seara până dimineaţa). Dimineaţa se strecoară şi se bea. Se vor putea consuma 3 căni pe zi, perioade de 30 zile, cu 7 zile pauză, după care se poate relua. Este foarte util mai ales contra acceselor de isterie şi spasmelor cronice.

Vindecea (Betonica officinalis) 1 linguriţă de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi.

 

Extern:

            Se vor face cataplasme cu ceaiuri calde din plante cu care se înmoaie argilă care se aplică ca o cască pe cap. În funcţie de toleranţa individuală, aceasta se menţine şi 12 ore. În cazurile cu crize mai dese acestea se pot aplica de 2-3 ori pe zi.

            Băi cu diferite plante din cele de mai sus calde.

            Frecţii pe coloana vertebrală cu tincturi din plante.

            În anumite cazuri unde este nevoie se vor da şi plante medicinale cu efect sedativ în funcţie de simptomele care se prezintă la fiecare caz în parte.

Super soya.

Lecitin

Stres Management

Protect 4 life

Rhodiolin Toate conform indicaţiilor producătorului.

                                    Tinctura de obligeană.

Acorus calamus.

Produsă de Dacia Plant Sebeş.

Acţiuni.

Intern: analgezic, antispastic, bactericid, calmant, carminativ (Elimină gazele intestinale), diaforetic, digestiv, diuretic şi depurativ, emenogog bun, febrifug, hemostatic, înlătură senzaţia de frig, stabilizează reacţiile auditive, stimulator foarte puternic al apetitului, aperitiv, reglator puternic al peristaltismului stomacal şi al secreţiilor stomacale, sudorific, tonic general, sedativ uşor, tonic nervos (acţionează favorabil asupra sistemului nervos central, îmbunătăţind memoria), vomitiv, mai ales în cantităţi mari, în cantitate mică este antivomitiv.

Extern.

Insecticid, revulsiv slab.

Indicaţii.

Intern: indigestie, digestie dificilă, atonie gastrică şi intestinală, hiposecreţie gastrică, gastrită hiperacidă, ulcer gastric şi duodenal, inapetenţă (Anorexie), anorexie phihică, colită, enterocolită, constipaţie atonă, constipaţie asociată stresului, hemoroizi, adjuvant în cancerul gastric şi intestinal, tulburări de auz, surditate, şoc psihic, isterie, anxietate (stări de frică fără motiv), nevroze, coşmaruri, insomnie, stări de depresie, melancolie, adjuvant în psihoze (schizofrenie- sindrom discordant, paranoia), dureri de cap şi migrene care apar pe fond de nervozitate şi stres, distonie neuro-vegetativă, diabet, hipometabolism, afecţiuni metabolice în general, gripă, convalescenţă, sinuzită, afecţiuni respiratorii cu tendinţa de cronicizare, răguşeală, tuse, bronşită, febră intermitentă, dizenterie (adjuvant), epilepsie, (adjuvant), astm,

reumatism, balonare, dereglări endocrine, nevralgie.

Extern: întărirea gingiilor (în parodontoză), dureri de cap şi migrenă, reumatism, pentru diminuarea dorinţei de a fuma.

Precauţii: nu este recomandată utilizarea în doze mai mari de 4 linguriţe pe zi, poate genera stări puternice de greaţă şi vomă, senzaţie de ameţeală. Există suferinzi de gastrită hiperacidă care nu se „împacă” cu planta, ea generând în cazul lor o accentuare a acidităţii gastrice.

Contraindicaţii: nu se cunosc.

Tinctura de sunătoare.

Hypericum perforatum.

Produsă de Dacia Plant Sebeş.

Acţiuni.

Intern: antiseptic, antiseptic urinar, diuretic, astringent, sedativ, cicatrizant, vermifug, vulnerar, antifebril, antiinflamator, hepatoprotector, ajută la regenerarea celulei hepatice, coleretic, colagog, antispastic, antianemic.

Extern: analgezic, antiseptic, cicatrizant, decongestionant, antiiritativ, calmant al mâncărimilor.

Indicaţii.

Intern: hepatită, ciroză (adjuvant), icter, diskinezie biliară, inflamaţia vezicii biliare, anemie, spasme gastrice, ulcer, indigestii, boli renale cronice (adjuvant), incontinenţă urinară, tonic uterin în tulburări menstruale, leucoree, hemoroizi, febre intermitente, dureri de cap, migrene, convulsii, sciatică, nevralgii faciale, hidropizie, dizenterie, varice, flebite, inapetenţă, isterie, epilepsie, junghiuri, icter, impotenţă, frigiditate, stări depresive, tulburări psihice şi nervoase asociate menopauzei, coşmaruri, enurezis, pavor nocturn, colită, enterocolită, rectocolită, distonie neuro-vegetativă.

Extern: zona zoster, dermatoze cu mâncărimi, răni, arsuri, în cosmetică pentru tenurile iritate, contra pruritului în alergii, eczeme.

Contraindicaţii: nu se cunosc.

Tinctura de vâsc.

Viscum album.

Produs de Dacia Plant Sebeş.

Acţiuni.

Intern: antispasmodic, calmant psihic blând şi eficient, citostatic, imunostimulator bun, purgativ tonic cardiac, hipotensiv, vermifug, diuretic.

Extern: antinevralgic, calmant.

Indicaţii.

Intern: tuse, tuse convulsivă sau spasmodică, astm bronşic, crize astmatice care apar pe fondul de tensiune psihică, adjuvant în epilepsie şi crize nervoase, isterie, nevroză, ameţeli (vertij), hipertensiune arterială (inclusiv formele cu tensiune oscilantă( şi tulburări atribuite hipertensiunii arteriale, arterioscleroză, accidente vasculare (profilaxie, combaterea sechelelor) tulburări de menopauză (mai ales nervoase şi cardio-vasculare), balonări, inflamaţii ale aparatului digestiv, sughiţ, scăderea imunităţii, predispoziţie la viroze, tulburări de imunitate datorate bătrâneţii, leucemie (adjuvant), boala canceroasă (adjuvant), afecţiuni ganglionare, tremurături ale corpului, sterilitate (mai ale cea asociată cu bolile cardio-vasculare sau nervoase), hemoragii uterine, edeme, albuminurie, degerături.

Extern: leucoree, gută, sciatică.

Precauţii: supradozarea vâscului provoacă febră, frisoane, hipotensiune.

Contraindicaţii: vâscul este contraindicat persoanelor hipotensive, hipotone şi celor care sufere de angină pectorală.