Gangrene.
Moartea sau necroza unei porţiuni a organismului ce este în contact cu mediul extern. Interesează în special extremităţile (degete, nas, urechi, mână, picior). Porţiunea necrozată este sensibilă şi dureroasă, de culoare violacee-neagră; ea se poate usca (cangrenă uscată sau mumificare) sau infecta cu producere de puroi (gangrena umedă sau putridă).Gangrenele pot fi eliminate sub formă de sfacel, escară, etc. Când necroza este produsă de infecţia unei plăgi cu microbi anaerobi, ducând la putrefacţia ţesuturilor şi apariţia de gaze urât mirositoare. Gangrena este gazoasă. Poate fi provocată de leziuni traumatice, arsuri, raze X (doze mari) etc, sau de embolii (arteriale sau venoase). Având cauze şi evoluţii foarte diferite, gangrena poate fi tratată foarte greu.
Această afecţiune foarte gravă poate surveni în urma unor: arsuri, degerături, escare, paraplegie, traumatisme, injecţii, diabet, arterită, cangrenă streptococică, etc. de forte multe ori însă tratamentele naturale nu reuşesc, să vindece cum nu reuşesc nici medicamentele sintetice şi în acest caz se ajunge la amputaţii sau chiar la moartea bolnavului.
Tratamente:
Plante ce se pot folosi în acest caz: aloe, castan sălbatec, ricin, rostopască, schinel, soc, urzică, usturoi, varză.
Castan- unguent: se face tinctură din seminţe de castan sălbatec sau scoarţă. Se foloseşte 1 parte plantă mărunţită care se pune cu 5 părţi de alcool sanitar. Se ţine 15 zile, apoi se strecoară. 20 ml de tinctură se pune în 100 g de untură de porc şi se amestecă. Se aplică local de 2 ori pe zi, după o spălare cu ceai din plante. Se stă în apa de baie mai mult ca să se moaie bine, apoi se tamponează şi se pune untura sub pansament.
Castan- 2 linguriţe de coajă de castan sălbatec de la ramuri tinere se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 15 minute. Se face baie cu acest ceai în fiecare zi de 2-3 ori şi se stă în cadă timp de 20.30 minute. La ieşire nu se şterge ci doar se tamponează uşor cu prosopul.
Castan- tinctură din scoarţă cu alcool alimentar- se vor lua câte 15-20 picături diluate la 100 ml apă de 3 ori pe zi.
Ricin ulei- se pune prin tamponare pe locul afectat de mai multe ori pe zi.
Rostopască– rădăcină uscată se face praf cu râşniţa se cafea şi se aplică sub formă de praf pe răni. Suc proaspăt de rostopască obţinut din plante proaspete se pune pe răni de mai multe ori pe zi,
Schinel- decoct din frunze 2 linguriţe la 250 ml apă fiert 5 minute. Se strecoară şi se pun comprese pe locul afectat.
Soc- flori proaspete-se aplică comprese.
Urzică– frunze proaspete sau strivite se aplică local sub pansament.
Varză– se strivesc frunzele şi se aplică local de mai multe ori pe zi.
Petrol lampant amestecat cu miez de nucă zdrobit şi transformat în pastă. Se aplică pe răni.
Propolis se aplică brut pe răni de 2 ori pe zi.
Miere de albine în diluaţii cu apă se aplică pe răni.
Zer de lapte se aplică de mai multe ori pe zi, sau se fac doar spălături cu el.
Cărbunele de lemn.
Tratamentul cu cărbune de lemn datează de mii de ani, fiind încă şi astăzi folosit în multe sate. Acţiunea sa terapeutică se bazează pe proprietăţile sale antitoxice, absorbante, calmante, cicatrizante, antispastice şi antiinfecţioase. Este indicat în intoxicaţiile cu ciuperci sau alte plante otrăvitoare, cu pesticide, etc., în afecţiunile digestive precum diareea, dizenteria, arterită, astmă bronhic, alergie, hipercolesterolemie. În uz extern se foloseşte pentru tratarea eczemelor, rănilor, gangrenei, urticariei. Este contraindicată administrarea cărbunelui celor care sufere de constipaţie.
În cazurile de intoxicaţie se dă bolnavului 1 lingură de praf de cărbune într-un pahar cu apă, de 2-3 ori la rând. În toate celelalte cazuri se ia după fiecare masă 1 linguriţă de pulbere în 200 ml apă sau ceai de sunătoare.
