Ginsengul Romanesc – Branca Ursului

Brânca ursului.

Heracleum spondylium. Fam. Umbeliferae.

Denumiri populare: angelică sălbatecă, crucea pământului, păstârnac sălbatec, rubarbăr indian, ţelină indiană.

Descriere: plantă ierboasă ce creşte pe lângă garduri prin păduri uscate, păduri, tufişuri, poieni, preferând locurile luminoase şi umede. Denumirea de Heracleum vine de la semi-zeul Heracles (devenit Hercule) din cauza taliei mari a plantei, şi a forţei pe care o degajă. Unele specii pot ajunge la 1-3m înălţime. Frunzele sunt mari de culoare verde închis, florile sunt albe şi seminţele sunt late, cu miros pătrunzător, picant. Se pare că această plantă era foarte bine cunoscută de către băştinaşii din Canada şi SUA. Creşte din Alaska la Tera Nova iar în sud până în California, Arizona şi Georgia. Se numeşte patroana tuturor plantelor verzi. Foarte  utile sunt şi seminţele în terapeutică. Rădăcinile se culeg primăvara.

Se foloseşte planta, florile, rădăcinile, seminţele.

În tradiţia populară: în ţinutul Iaşilor, contra durerilor de cap se făcea din plantă oblojeli cât mai fierbinţi. La Nereju, în Vrancea, cu tulpinile florifere se făceau băi pentru diferite boli, în primul rând pentru reumatism. În alte părţi ale Moldovei, se întrebuinţa contra durerilor de şale. Cu zeamă se făceau oblojeli, iar restul se arunca pe un gard sau un copac. Se mai folosea pentru tulburări psihice la copiii mici. Se fierbea în zile de sec, iar zeama se turna pe capul bolnavului. În ţinutul Bacăului, în amestec cu frunză de nuc şi de boz, se făceau băi la copiii mici, care nu puteau merge şi lăuzelor. Se mâncau frunzele tinere cu peţiol şi tijele florale înainte de înflorire. Planta se recoltează în general din aprilie până în iunie. Amestecată cu tărâţe, se dădea vacilor ca să dea lapte mai bun.

Acţiuni farmaceutice: numele de ginseng românesc se dă pentru că este poate una dintre cele mai active plante. Rădăcina şi seminţele revigorează şi reântineresc organismul, măresc capacitatea de efort şi tonusul fizic şi psihic, elimină sterilitatea, impotenţa şi fragilitatea. Este indicat vârstei a treia, scutind de neplăcerile declinului fizic prematur, redând tonusul şi pofta de viaţă. Antispastic digestiv bun, antispastic uterin puternic şi cu acţiune rapidă, calmant general mediu, carminativ mediu, hipotensor puternic, afrodiziac puternic, stimulent al activităţii gonadelor, stimulent bun al imunităţii locale ne specifice (la nivelul renal şi genital), tonic general puternic, tonic digestiv bun, vasodilatator genital puternic, vasodilatator periferic puternic, vermifug mediu-slab, antihisteric bun (seminţele), antiblenoragic (seminţele). Seminţele redau tinereţea biologică şi fertilitatea. De asemenea reglează activitatea sistemului nervos. Din cauza prezenţei în frunzele mature şi în pieliţa tijelor şi peţiol a compuşilor fotosensibilizanţi şi iritanţi numiţi furocumarine, este important de a mânca frunze foarte tinere, iar peţiolul şi frunzele să fie curăţite de piele înainte de consum. Ameridienii consumau tijele şi peţiolul crude sau le amestecau cu grăsime animală sau vegetală. Mai târziu le mâncau cu zahăr.

Multe popoare le mâncau fierte cu carne sau peşte, în supe. Peţiolul uscat, se păstra în timpul iernii. Cenuşa frunzelor era folosită de ameridieni ca sare. Mai bogată în potasiu decât în sodiu, aceasta avea avantajul că era mai puţin periculoasă pentru cei suferinzi de inimă.

În Europa de Est se culegeau tijele şi peţiolul frunzelor, erau uscate la soare şi se obţinea un produs dulce folosit la fabricarea dulciurilor.

Fructele care se numeau boabe serveau la prepararea unei băuturi revigorante. Aroma de portocale le indică la prepararea şerbetului şi îngheţatelor. Rădăcina cu savoarea ei picantă, amară şi extrem de aromatică, era folosită ca şi condiment.

În 1918 infuzia de brânca ursului a fost folosită cu succes pentru combaterea gripei spaniole. Se folosea ca stimulent, carminativ, iar în doze mari ca otravă. De asemenea se folosea în epilepsie, mai ales când era însoţită de tulburări gastrice. Tratamentul trebuie făcut timp de mai multe luni.. Rădăcina, frunzele şi fructele sunt folosite ca afrodiziac, stimulent digestiv, hipotensor, vermifug, contra asteniei sexuale, insuficienţă renală, etc. Fructele sunt folosite contra blenoragiei. Acţiunea se datorează unui principiu aromatic numit octanol.

Extern detersiv, rezolutiv.

Având în vedere faptul ca aceasta planta contribuie la refacerea celulară este foarte utilă în tratarea cancerului. Această plantă se poate da împreună cu plante antitumorale. Plantele antitumorale distrug celulele canceroase şi Brânca ursului contribuie la refacerea celulelor organismului. Se poate încerca nu numai la cancerul pelvian, genital, renal ci la toate formele de cancer. Se poate face tratament împreună cu ginseng, năprasnic, brustur, vâsc, etc.

De asemenea este foarte util la cei care au suferit de accidente vasculare cerebrale, paralizie, pentru că se ajută la refacerea integrităţii celulare, lucru foarte important şi la aceşti bolnavi. Se va face un tratament de 6luni- un an de zile.

Femeile în special la menopauză sau bărbaţii la vârsta a treia pot de asemenea să beneficieze cu mare succes de tratamente cu această plantă. În cazul acesta se poate face un tratament de 3-6 luni.

Precauţii- supradozarea poate provoca reacţii de tip alergic, vasodilataţie periferică şi hipotensiune. De asemenea, bărbaţii care suferă de afecţiuni ale prostatei, manifestate sau latente, pot constata agravarea stării pe fondul administrării de brânca ursului. Plante este ne recomandată gravidelor. Este interzisă expunerea la soare după tratamentul cu brânca ursului, deoarece planta este fotosensibilă.

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, accident vascular cerebral, afecţiuni dermatologice,  amenoree, anexită, antrax, apatie, balonări frecvente însoţite de colici, blenoragie, boli venerice, cancer în special pelvian şi abdominal sau al organelor genitale, chlamidya, dezvoltarea sânilor, digestie dificilă, edeme, epilepsie, frigiditate, furuncule, gonoree, gripă, hipertensiune arterială, îmbătrânire prematură, impotenţă hormonală şi vasculară, insuficienţă ovariană, insuficienţă renală, menopauză prematură, metroanexită, paralizie şi pareze, paraziţi intestinali, parkinson, răni purulente, scleroză multiplă, sifilis, stări de oboseală psihică şi fizică, sterilitate feminină, sterilitate masculină, stimularea digestiei, tulburări gastrice, tumori, ulcere atone.

Mod de folosire:

Pulberea: planta uscată se macină fin cu râşniţa de cafea şi apoi se cerne cu sita fină. Se poate păstra după cernere în borcane mici cu capac, închise ermetic.

Pulberea aceasta se poate lua de la un vârf de cuţit până la 1 linguriţă o dată. Se pune în gură sub limbă pentru 5-10 minute, apoi se înghite cu puţină apă. În funcţie de afecţiune se va lua o cantitate mai mare sau mai mică. Se poate lua de 3-4 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor.

Infuzie combinată: 1-2 linguriţe de plantă şi seminţe se pune în 100ml apă rece şi se ţine de seara până dimineaţa. Dimineaţa se filtrează şi peste plante se va pune 150 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se filtrează. Se lasă apoi să se răcească până la călduţ şi se amestecă cu apa care s-a obţinut prin macerare. Se poate consuma în acest fel 3 căni pe zi, cu 15 minute, înaintea meselor principale.

Infuzie din fructe: 2 linguriţe de fructe se pun la 250 ml apă fierbinte, se infuzează 10 minute. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Decoct combinat: 1-2 linguriţe de rădăcină mărunţită (preferabil cu râşniţa de cafea) se pun cu 100 ml apă rece de seara până dimineaţa. Dimineaţa se filtrează şi peste plante se pune 150 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se lasă să se răcească până la călduţ şi se amestecă cu maceratul. Se poate lua 3 căni pe zi cu 15 minute, înaintea mesei.

Pulbere de seminţe cu miere. 2 linguri de pulbere de seminţe se amestecă până la omogenizare cu 4 linguri de miere, până se obţine o pastă omogenă. Se va lua pe stomacul gol cu 15 minute, înaintea meselor. Este bine să se folosească această cantitate în cursul întregii zile în 3-4 reprize. Copiii vor lua cantitatea la jumătate.

Tinctură- 50 g de seminţe măcinate şi 50 g de plantă măcinată (ambele măcinate cu râşniţa de cafea) se pun într-un borcan care se poate închide ermetic cu 600 ml alcool alimentar de 70 grade. Se ţine apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des conţinutul borcanului cu un lemn (lingură de lemn). După 15 zile se strecoară şi se pune în recipiente de capacitate mai mică care se închid ermetic la rece. Administrare: adulţii vor putea lua câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi cu 15 minute, înaintea meselor, diluate cu 100 ml apă. Copiii în funcţie de vârstă (de la 3 ani) între 5 –20 picături de 3 ori pe zi, diluate cu 100 ml apă.

Cataplasmă: planta se macină fin cu râşniţa de cafea şi se amestecă cu puţină apă caldă, doar cât să se formeze o pastă care se va întinde pe un pansament care se aplică pe locul afecţiunii. Se aplică bine înţeles extern. Extern se foloseşte mai mult rădăcina care este foarte eficientă pentru edeme, furuncule, ulcere atone.

Precauţii: ca şi ţelina, care face parte din aceiaşi familie, este fotosensibilizantă, putând provoca la doze mari manifestări alergice după expunerea la soare, sau imediat după ce s-a consumat.

Frunzele mature pot provoca la persoanele sensibile iritaţii ale pielii, care sunt trecătoare.

Atenţie să nu se confunde cu cucuta (Cicuta maculata). 2 g de rădăcină ce cucută pot să omoare un adult perfect sănătos.

Mod de folosire pe afecţiuni:

Accident vascular cerebral-tinctură şi combinaţie cu castan extract. Se face până la revenirea organismului.

Amenoree– pulbere 3-4 linguriţe pe zi, perioadă de 3-6 luni. Ca să fie mai eficient se poate combina şi cu năprasnic şi Salvie. Se poate folosi şi tinctura.

Anexită- se ia pulbere 3-4 linguriţe sau infuzie 3-4 căni pe zi, în special în perioada ciclului. Se poate asocia şi cu ceaiuri de coada şoricelului şi gălbenele. Se poate folosi şi decoctul şi mai ales tinctura. Tratamentul se va face cel puţin 2 luni de zile.

Antrax– cataplasme cu pastă de plantă sau chiar cu frunze proaspete.

Apatie- pastă cu miere zilnic până la revenire.

Balonări frecvente însoţite de colici- pulbere sau tinctură. Se poate asocia şi cu ceai de busuioc.

Boli venerice- infuzie, decoct sau tinctură. Se poate combina şi cu spălături locale de coada şoricelului şi lichen de piatră.

Cancer- infuzie, decoct, sau tinctură în combinaţie cu tratamentul celulelor tumorale (Năprasnic, Brusture, Vâsc, Tătăneasă, etc). Tratament care se va face perioade de luni de zile.

Chlamidya- infuzie, decoct sau tinctură asociat cu spălături de iasomie în amestec cu gălbenele. Tratamentul se face 3 luni de zile fără pauză.

Dezvoltarea sânilor- – 3-4 linguriţe de tinctură luate cu 30 minute, înaintea meselor. Se poate lua şi cu miere în acest caz. Se pot face şi masaje cu infuzie de 2 ori pe zi.

Digestie dificilă– infuzie, decoct sau tinctură. Dacă este vorba de copiii este preferabil cu miere sub formă de pastă. Se poate asocia cu chimion.

Frigiditate– infuzie, decoct sau cu miere, tinctura se poate lua cu 30 minute, înainte de actul sexual contribuind la o mai intensă trăire a senzaţiilor.

Gonoree– infuzie, decoct sau tinctură. Extern spălături cu cimbru sau arnică.

Îmbătrânire prematură– infuzie, decoct, cu miere, tinctură, tratament de lungă durată, combinat cu ginko-biloba şi Ginseng, sub diferite forme. Se poate face tratament de 3-6 luni.

Impotenţă hormonală şi vasculară– infuzie, decoct, tinctură plus tratament cu obligeană câte 7 zile şi 7 zile pauză, în care se face tot pentru 7 zile tratament cu arnică. De cele mai multe ori 1 linguriţă de tinctură de 3 ori pe zi, ajută în 10 zile cele mai multe cazuri.

Insuficienţă renală– decoct sau tinctură 3-6 luni apoi o pauză de 15 zile şi se reia. Se poate combina cu mesteacăn, osul iepurelui şi mătase de porumb.

Insuficienţă ovariană– 3-4 linguriţe de tinctură luate cu 30 minute, înaintea meselor. Se poate lua şi cu miere în acest caz.

Menopauză prematură– decoct sau tinctură câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi- au fost cazuri de revenire a menstruaţiei şi întinerire biologică. Se poate combina cu mărar seminţe, salvie, lemn dulce.

Metroanexită– infuzie, cu miere, tinctură şi ceaiuri de cimbru, cerenţel, coada şoricelului, gălbenele, împreună cu spălături vaginale şi comprese calde pe partea din jos a abdomenului.

Paralizie şi pareze- tinctură împreună cu castan-extract, ginko biloba, ginseng, arnică, sulfină. Extern aplicate fricţiuni cu tinctură de cimbru pe coloana vertebrală. Se face tratament până la revenirea deplină.

Parkinson- tinctură, decoct şi combinat cu arnică şi sunătoare.

Răni purulente– cataplasme locale şi intern se poate folosi tinctura.

Scleroză multiplă– tinctură, combinat cu ginseng, angelică şi vâsc. Se face perioade de 6 luni-un an.

Sifilis- infuzie, decoct, tinctură, extern cataplasmă şi spălături cu ceai cimbru. Se face tratament de 6 luni consecutiv împreună cu tratamentele indicate de medicul specialist.

Stări de oboseală psihică şi fizică. Tinctură la nevoie, se consumă nuci şi alune.

Sterilitate feminină– infuzie, decoct, tinctură combinat cu mărar, lemn dulce, consum de soia. Tratament de 6 luni sau până rămâne gravidă. Tinctură câte 1 linguriţă de 4 ori pe zi.

Sterilitate masculină– tinctură sau decoct combinat cu ţelină, seminţe de morcov.

Dacă se tratează copiii este foarte utilă în toate cazurile prepararea cu miere.

Stimularea digestiei- infuzie 3 căni pe zi.

Tulburări gastrice– infuzie 3 căni pe zi sau decoct combinat.

Tumori- praf de 3-4 ori pe zi, perioade lungi de timp. Este foarte eficient mai ales în cazurile de tumori în partea de jos a abdomenului.

Ulcere atone– cataplasmă sau spălături locale.

Precauţii– supradozarea produce reacţii alergice, vasodilataţie periferică şi hipotensiune. De asemenea cei care sufere de prostată este bine să nu o folosească pentru că se poate agrava afecţiunea. Dacă este vorba de cineva cu hipotensiune va lua planta împreună cu măghiran.

Contraindicaţii: nu se foloseşte de femeile gravide pentru că poate produce avort.

După tratament extern cu această plantă nu se va expune la soare pentru că are proprietăţi fotosensibilizante şi poate produce cancer de piele.

Tinctura de brânca ursului.

Heracleum spondylium.

Preparat de Dacia Plant.

Acţiuni:

Intern: antispastic digestiv, antispastic uterin puternic şi cu acţiune rapidă, calmant general, carminativ, hipotensor, afrodiziac, reglator al activităţii nervoase, stimulent al activităţii gonadelor, stimulator al imunităţii locale nespecifice (la nivelul renal şi genital), tonic general, tonic digestiv, vasodilatator genital, vasodilatator periferic, vermifug, antihisteric, antiblenoragic.

Extern: detersiv, rezolutiv.

Indicaţii:

Intern: impotenţă hormonală şi vasculară, sterilitate masculină, adjuvant în boli venerice (gonoree, sifilis, chlamidia, etc.) anexită, metroanexită, amenoree, sterilitate feminină, frigiditate, menopauză prematură, digestie dificilă, balonări frecvente însoţite de colici, insuficienţă renală, stări de oboseală şi epuizare ca urmare a efortului fizic şi intelectual exagerat, îmbătrânire prematură.

Extern: răni purulente, antrax (adjuvant), scleroză multiplă (adjuvant), descâlcirea părului.

Precauţii: supradozarea acestui produs produce reacţii de tip alergic, vasodilataţie periferică şi hipotensiune. Problemele de prostată manifestate sau latente pot fi activate de această plantă, caz în care tratamentul va fi întrerupt pentru o perioadă de timp.

Contraindicaţii: planta este contraindicată femeilor gravide. După tratamentul extern cu brânca ursului este interzisă expunerea la soare, deoarece are proprietăţi fotosensibilizante.

 

 

Continuand vizitarea acestui site veti fi de acord cu politica cookie. ...mai multe informatii

Setarile cookie face ca experienta sa fie una placuta, cookieurile sunt pentru personalizarea publicitatii si a linkurilor afiliate. Nu stocam IP-uri de nici un fel. Dand Accept, sunteti de acord. Sanatate!

Close