Infarctul renal.
Reprezintă o entitate anatomo-clinică ce se caracterizează prin distrugerea ţesutului renal în urma unei obstrucţii totale sau parţiale a circulaţiei renale, mai cu seamă a arterei renale sau a unui ram al acesteia de calibru mijlociu. Dacă obstrucţia are loc la nivelul trunchiului arterei renale sau venei renale se produce un infarct total, în timp ce obstrucţia unei ramuri a arterei renale duce la infarct parţial.
Etiologie. Cauzele infarctului renal se pot clasifica în trei mari grupe: prin ocluzie a arterei renale sau ramurilor sale, prin tromboza venelor renale sau prin traumatisme asupra regiunii lombare.
Aspect clinic. Semnele clinice caracteristice sunt prezente când are loc o distrucţie masivă a paremchimului renal. Primul semn este durerea lombară sau abdominală, simulând o colică renală. Examenul urinei poate evidenţia prezenţa hematuriei, proteinuriei, cilindruriei şi leucocituriei. HTA apare în infarctele întinse, după 4-8 zile de la debut, fiind de obicei tranzitorie. Când infarctul renal este bilateral se pot instala semnele unei insuficienţe renale acute cu anurie. Când obstrucţia este incompletă anuria poate fi tranzitorie. Ca semne generale pot apare febra moderată, tulburări digestive, leucocitoză.
Diagnosticul. Se bazează pe semnele clinico-biologice şi radiologice. Semnele clinice permit numai diagnosticul de suspiciune, în cazul când apare o durere lombară sau abdominală violentă, în cursul unei boli emboligene, a unei arterioscleroze generalizate, etc. Creşterea concentraţiei serice şi urinare a LDH-ului, GOT-ului şi fosfatazei alcaline constituie un argument care pledează în favoarea unui diagnostic de infarct renal. Constatarea unui rinichi mut la urografie şi mai cu seamă datele oferite de arteriografie pot confirma diagnosticul.
Tratament.
Numai în spitalele de specialitate având în vedere multiplele implicaţii grave.
Când obstrucţia interesează o ramură a arterei renale tratamentul va fi conservator, recomandându-se repaus, analgezice şi eventual un tratament anticoagulant. Tratamentul chirurgical va fi luat înb discuţie în cazul că ţesutul renal se infectează, precum şi infarctul masiv însoţit de HTA persistentă, când poate fi indicată nefrectomia. O altă indicaţie chirurgicală este atunci când este o obstrucţie bilaterală, deoarece unica şansă de a relua funcţia renală rămâne intervenţia de dezobstrucţie.
