Boli tratate cu AGLICĂ
Prevenire si tratament naturist
Filipendula hexapetala Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: ferigă albă, teişor. Era cunoscută încă de pe vremea dacilor, având multe indicaţii în diferite afecţiuni.
Descriere: înaltă cu flori de culoarea laptelui. Flori mărunte, strânse într-un strugure bogat, pe care-l ridică deasupra celorlalte plante. Răspândeşte în jur un miros plăcut. Rădăcini groase umflate cu miros de portocală. Frunzele puţin rumenite mari dar aşa de rupte că seamănă cu feriga, de aceia prin Transilvania I se spune ferigă albă.
În tradiţia populară: în podişul Târnavelor, din rădăcinile uscate, pisate, cernute şi amestecate cu untură se făcea o alifie pentru eczeme. În unele părţi se consumă rădăcinile proaspete, cu toate că sunt astringente, dar au mult amidon. Florile se întrebuinţau la prepararea apei de obraz şi pentru creşterea părului. În Munţii Apuseni, din tulpinile uscate se făcea un ceai contra diareei. Rădăcinile se plămădeau în vinars, din care se lua câte un păhărel, dimineaţa. În satele din jurul Careilor, fiertura plantei se lua contra constipaţiei şi a durerilor de stomac. Ceaiul din flori se bea contra tusei, nădufului şi vărsăturilor de sânge. Rădăcina plămădită în rachiu se dădea femeilor, care aveau dureri după naştere şi bărbaţilor, care aveau dureri şi umflături de testicule.
Compoziţie chimică: conţin amidon şi tanin.
Acţiune farmacologică: atât florile cât şi părţile subterane posedă principii astringente, emoliente, diuretice, antiasmatice, antihemoroidale şi antidiareice. De asemenea acţionează favorabil în tratamentele externe în special în eczeme şi întreţinerea tenului.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, astm, diaree, dizenterie, dureri testiculare, eczeme, epilepsie, hemoragii, hemoroizi, hidropizie, tenie
Mod de folosire:
Decoct: -Se foloseşte rădăcina. 2 linguriţe de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă. Se va fierbe apoi timp de 5 minute, după care se strecoară. Se pot consuma până la 3 ceaiuri pe zi.
Cataplasme locale externe cu tuberculi raşi puşi între două pânze curate. Se menţin timp de 30 minute. Sunt utile la calmarea durerilor şi la eczeme sau alte afecţiuni ale pielii.
Modul de folosire pe afecţiuni:
Afecţiuni renale- în funcţie de afecţiune se poate combina şi cu alte plante medicinale. Se va lua aglica sub formă de decoct 2-3 căni pe zi în special pentru efectul diuretic. Se poate asocia cu brânca ursului.
Astm- se pot folosi în timpul crizelor sub formă de decoct, se va bea cu înghiţituri rare. Dacă nu există contra indicaţii se poate lua şi îndulcit cu miere, mai ales dacă există şi tuse.
Diaree- la nevoie se va consuma 2-3 căni pe zi, până la redresarea situaţiei. Se poate foarte bine asocia la această afecţiune cu afin sau coajă de stejar fiind mai eficient.
Dizenterie- la nevoie se va consuma 2-3 căni pe zi, până la redresarea situaţiei. Se poate foarte bine asocia la această afecţiune cu afin sau coajă de stejar fiind mai eficient. Pentru infecţie se va asocia şi cu tinctură de propolis sau tinctură de arnică.
Dureri testiculare- se fac cataplasme calde cum scrie mai sus. Este foarte bine dacă se aplică călduţe, în funcţie de suportabilitatea locală se ţin 2-4 ore.
Eczeme- intern ceai sub formă de decoct 3 căni pe zi şi extern se va spăla cu decoctul.
Epilepsie- 3-4 căni cu decoct pe zi, luate cu 15 minute, înaintea meselor, perioade mai lungi de timp. Se poate să se asocieze şi cu alte plante în funcţie de afecţiune.
Hemoragii- pentru hemoragii interne 3-4 căni de decoct consumate reci cu înghiţituri mici, extern cataplasmă rece. Se poate combina şi cu alte plante: cerenţel, coajă stejar, traista ciobanului, etc.
Hemoroizi- cataplasme reci locale.
Hidropizie- 3-4 căni de decoct. Se asociază şi cu coajă de soc decoct.
Tenie- cu decoctul clisme seara şi peste zi 3 căni înaintea meselor. Se poate asocia cu ferigă.
AGLICEI
Primula acaulis Fam. Primulacee.
Descriere: plantă ierboasă sporadică în zonele înalte, pe alocuri cultivată.
În tradiţia populară: se folosea ca şi ciuboţica cucului în afecţiunile căilor respiratorii. Se prepară şi se indică la aceleaşi afecţiuni însă cu efect puţin mai slab faţă de ciuboţica cucului.
Acţiune farmaceutică: aceleaşi ca şi ciuboţica cucului.
Se indică la afecţiunile la care se indică şi Ciuboţica cucului
Tratament cu Angelica
