Tusea la copii

Dă Share să știe și altii!!
Shares

Tuse

Se recomandă utilizarea, pentru tratament, a următoarelor plante medicinale:

Podbal

Prin proprietatea sa de a favoriza expectoraţia şi de a împiedica inflamaţiile, podbalul este recomandat în tratamentul cazurilor de tuse puternică. Se recoltează primele flori galbene care apar primăvara timpuriu, iar mai târziu, în luna mai, frunzele. Se face un amestec în părţi egale din cele două părţi ale plantei, culese, uscate, mărunţite, din care, pentru o cană de ceai, se pune o linguriţă plină-vârf, se opăreşte cu apă fierbinte, se lasă o jumătate de minut, apoi se strecoară şi, îndulcită cu miere de albine, se bea cât mai fierbinte posibil. Bineînţeles, se vor consuma mai multe ceaiuri, zilnic.

Dacă tusea persistă în timp şi e însoţită de răguşeală, se recomandă creşterea cantităţii de ceai de podbal, care va fi îndulcit cu mai multă miere, şi va fi băut tot cât se poate de fierbinte.

Caşul popii (nalbă)

Frunzele, florile şi tulpinile de nalbă se lasă să stea în apă rece, timp de 12 ore. Ca dozare, se recomandă o linguriţă plină, la o ceaşcă de ceai. După strecurare, ceaiul se încălzeşte puţin şi se bea în înghiţituri mici. Vă sfătuim să-i daţi copilului două-trei căni de ceai pe zi.

în cazul unor răceli mai serioase, se pot pune şi comprese calde cu infuzie de nalbă, la gât, în zona bronhiilor şi a plămânului.

Pătlagină îngustă

O linguriţă plină cu pătlagină îngustă sau pătlagină mare, pusă la o ceaşcă de ceai, se opăreşte cu apă fierbinte şi se lasă să stea o jumătate de minut. Se vor bea zilnic mai multe căni de ceai fierbinte.

Troscot

Se foloseşte o lingură plină cu troscot, la o ceaşcă de ceai, se opăreşte cu apă fierbinte, se lasă „să tragă” timp de o jumătate de minut. Se strecoară şi se consumă zilnic două căni cu ceai.

Mixtură de ceaiuri

Se amestecă, în cantităţi egale, flori şi frunze de podbal, flori de lumânărică, frunze de mierea ursului şi pătlagină.

Se vor pune două linguriţe pline la o ceaşcă de ceai, se opăresc cu apă fierbinte şi se lasă să stea o jumătate de minut. Se strecoară şi, din ceaiul îndulcit, se consumă zilnic trei căni.

Reţetă de casă

Pe fundul unui castronel se toarnă lapte, atât cât acesta să fie acoperit. Se adaugă brânză de vaci, 125 grame şi totul se încălzeşte, amestecând continuu. Brânza de vaci, caldă dar nu fierbinte, se întinde pe o bucată de pânză, se împătureşte ca să nu se împrăştie şi se aplică pe pieptul copilului, în chip de cataplasmă, ce e bine să rămână aşa şi peste noapte.

Tuse convulsivă

Orice perturbare în starea de sănătate, de bună funcţionare a căilor respiratorii, atrage după sine – de cele mai multe ori – un răspuns al organismului manifestat prin tuse.

Când un copil mic are accese acute, repetate, de tuse, ele pot să fie primul semn al contaminării lui cu tuse convulsivă.

Ea este o boală infecto-contagioasă a căilor respiratorii ce afectează, cu precădere, copiii între primul şi al treilea an de viaţă.

în ultimul timp, atât frecvenţa cât şi gravitatea cazurilor de tuse convulsivă este în regres, fapt datorat, pe de o parte, eficacităţii vaccinului împotriva bolii, iar pe de altă parte, se pare, scăderii patogenităţii microbului. Boala este transmisă direct, de la un copil bolnav la cel sănătos, acesta din urmă inspirând picăturile de salivă infectate, împrăştiate în aer când bolnavul tuşeşte.

Perioada de incubaţie este de şapte până la zece-cincisprezece zile. Tusea cuprinde trei stadii. Timp de una-două săptămâni durează stadiul de debut cataral, cu puţin guturai, febră joasă şi o tuse tenace, manifestată în special noaptea. Apoi apar aşa-numitele chinte de tuse. De-a lungul a trei-patru săptămâni se instalează stadiul convulsiv, cu accese puternice şi violente de tuse, în timpul cărora faţa copilului se înroşeşte, ochii îi lăcrimează şi se înroşesc şi ei. se îneacă, poate expectora un lichid gros şi vâscos care, fiind greu de eliminat, provoacă deseori celui mic vomă. Sfârşitul accesului de tuse (al „chintei”) este marcat de o inspiraţie profundă, şuierătoare, zgomotoasă, denumită „cântecului cocoşului”. Numărul reprizelor de tuse poate varia de la câteva până la 20-30 pe zi, în funcţie de gravitatea bolii.

După aproximativ şase săptămâni de la debutul bolii, toate semnele de mai sus se atenuează şi dispar, dar e posibil ca micuţul să rămână cu un „tic convulsiv”

–             din când în când „îşi drege” parcă vocea – ce poate persista un an-doi.

Dacă în timpul evoluţiei bolii copilul face brusc febră mare, e semn că a apărut o complicaţie pulmonară.



La sugar, aspectul bolii este întotdeauna grav: toate semnele sunt mai accentuate, accesele de tuse pot produce asfixie, se poate deshidrata din cauza vomelor repetate. Sugarul poate face şi complicaţii nervoase grave, encefalită, iar convalescenţa este foarte îndelungată şi dificilă.

In ceea ce priveşte tratamentul, în afară de izolare, repaus la pat, calmante generale pentru tuse, combaterea febrei, orarul meselor adaptat după perioadele în care copilul nu tuşeşte, antibioticele sau alte medicamente nu au nici un efect. Se recomandă vaccinarea si, dacă stim că micuţul nostru a fost în contact cu alti copii bolnavi de tuse convulsivă, e bine să-i facem gammaglobulină, preventiv. Astfel, rezistenta lui fată de infecţie este mai crescută si nu va face boala, ori va

face, în orice caz, o formă mult mai uşoară de tuse convulsivă.

Pătlagină





O linguriţă plină vârf cu pătlagină îngustă sau pătlagină mare, pusă la o ceaşcă de ceai, se opăreşte cu apă fierbinte, se lasă o jumătate de minut, apoi se strecoară şi se consumă două-trei căni pe zi.

Cimbru



Se amestecă cimbru şi pătlagină în părţi egale. Într-un vas, cam cât o ceaşcă de ceai, se pune apă rece, o felie de lămâie, o linguriţă de zahăr brun (candel) şi se fierbe. După ce a dat în clocot, se trage vasul de pe foc şi se adaugă o linguriţă cu vârf din amestecul de plante de mai sus. Se lasă o jumătate de minut, se strecoară, după care ceaiul se bea în înghiţituri mici, atât de fierbinte cât este posibil.

In decursul unei zile se consumă trei-patru ceşti de ceai, care se prepară proaspăt, după modul prescris, de fiecare dată când îi dăm copilului să-i bea.

Podbal



Pentru cazurile de tuse puternică este indicat podbalul. El conţine substanţe cu efect emolient şi anti-inflamator. Se recoltează din plantă, la început, florile galbene, în perioada de primăvară timpurie, apoi frunzele, ce apar în luna mai. Pentru ceai, se amestecă în părţi egale fiori şi frunze de podbal. din care, la o ceaşcă, punem o linguriţă plină-ochi. Se opăreşte cu apă fierbinte şi se lasă o jumătate de minut. Se strecoară şi se îndulceşte cu miere de albine; se bea doar o cană de ceai zilnic, cât mai fierbinte posibil.

Dacă după ce copilul s-a vindecat tot mai este răguşit şi tot mai are „ticul convulsiv” despre care am pomenit, e bine să continuăm să-i dăm, în fiecare zi, un ceai fierbinte. îndulcit, de podbal.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Continuand vizitarea acestui site veti fi de acord cu politica cookie. ...mai multe informatii

Setarile cookie face ca experienta sa fie una placuta, cookieurile sunt pentru personalizarea publicitatii si a linkurilor afiliate. Nu stocam IP-uri de nici un fel. Dand Accept, sunteti de acord. Sanatate!

Close